Papa: Biserica să răspundă cu curaj la întrebările familiilor, fiind atentă la „fragilitățile” acestora
Leon al XIV-lea a deschis miercuri, 7 octombrie a.c., întâlnirea de la Vatican dedicată împlinirii a zece ani de la publicarea documentului Amoris laetitia. Reuniunea de lucru reunește cupluri, conducători ai Bisericilor orientale și președinți ai Conferințelor Episcopale. Suveranul Pontif ne-a cerut să ascultăm familiile, inclusiv pe cele „marcate de dificultăți, singurătate” și „aparente eșecuri”, deoarece „avem cu siguranță multe de învățat”.
Foto: Shutterstock
Cetatea Vaticanului – Salvatore Cernuzio Vatican News – 8 octombrie 2026. „Cu siguranță avem multe de învățat de la familii”, chiar și din rănile lor, din eșecurile lor, din „fragilitățile” lor. Și tocmai de aceea, Papa Leon al XIV-lea îi invită la o ascultare atentă și profundă pe conducătorii Bisericilor orientale, președinții Conferințelor Episcopale, cuplurile căsătorite și diverșii experți care, în perioada 7-14 octombrie, s-au reunit la Vatican pentru a reflecta asupra temei familiei cu ocazia împlinirii a zece ani de la publicarea exortației apostolice Amoris Laetitia a Papei Francisc, rod al dublului Sinod privind familia din 2014-2015.
În ascultare
„La zece ani de la Amoris laetitia: vestirea Evangheliei alături de familiile de astăzi” este titlul și tema întâlnirii care s-a deschis miercuri, 7 octombrie a.c., în Aula Paul al VI-lea și care, în zilele următoare, va urma un program „sinodal”, alternând mărturii, meditații, intervenții, conversații, lucrări de grup și momente de rugăciune. De fapt, Papa ne îndeamnă să ne dispunem într-o atitudine de „ascultare”, astfel încât să putem formula răspunsuri la întrebările familiilor care trăiesc în această epocă, cu totul diferită de cea din urmă cu zece ani.
Viețile lor ne pun, de asemenea, întrebări care merită să fie abordate cu curaj. În multe contexte a apărut o distanță tot mai mare între modul în care sunt trăite sexualitatea și intimitatea și viziunea creștină asupra căsătoriei.
Povești de viață adunate de-a lungul drumului
Înainte de a oferi îndrumări și recomandări – începând cu cea privind „discreția” și „confidențialitatea”, așa cum se cuvine pentru un astfel de eveniment – Papa a făcut o incursiune în trecut și a plasat evenimentul care a început miercuri, 7 octombrie a.c., în lungul și fructuosul „parcurs sinodal și misionar” al atenției Bisericii asupra temelor căsătoriei și familiei: de la Familiaris Consortio a Sfântului Ioan Paul al II-lea și, chiar mai înainte, de la Conciliul Vatican al II-lea, când părinții conciliari au recunoscut „că viața familială oferă un punct de acces privilegiat la marile probleme culturale, economice, sociale și politice ale timpului nostru, inclusiv la opera de promovare a păcii între popoare”, până la Amoris laetitia, „etapă importantă” a acelui proces sinodal inițiat de Papa Francisc pentru „a continua discernământul Bisericii” în fața unor schimbări profunde.
Această istorie de peste jumătate de secol „atribuie întâlnirii noastre o responsabilitate deosebită în calitate de păstori”, a evidențiat Papa Leon al XIV-lea. În acești zece ani, Biserica, primind Amoris Laetitia, a mers de fapt alături de familii în diverse circumstanțe, a adunat „întrebări” și „istorisiri despre convertire, roade neașteptate și de relații”, a înfruntat „dificultăți” și a văzut cum au apărut „întrebări” pe parcurs.
Să le punem înaintea Domnului și să le împărtășim unii cu alții, încercând să recunoaștem ceea ce Dumnezeu face între noi și încotro Duhul Său călăuzește Biserica astăzi.
Dorințele și temerile tinerilor
În special, gândurile Papei se îndreaptă către tineri, care „continuă să tânjească după iubire, fidelitate și sentimentul de apartenență”, dar cărora adesea „le este greu să înțeleagă cum o astfel de viziune asupra iubirii se poate concretiza în propria lor viață sau să creadă că un angajament pe viață este condiția necesară pentru a obține ceea ce își doresc”.
Insecuritatea economică, migrația, violența, singurătatea și alte forme de fragilitate emoțională influențează, de asemenea, alegerile pe care oamenii le fac și posibilitățile pe care reușesc să și le imagineze pentru viitorul lor.
„Avem multe de învățat”
Papa Leon îi îndeamnă în special pe episcopi să ia în considerare aceste „circumstanțe concrete” din viața oamenilor. „Ca păstori, am primit responsabilitatea, la timpul potrivit și la timpul nepotrivit, de a proclama frumusețea planului lui Dumnezeu pentru căsătorie și familie, precum și chemarea Sa la iubire și bunătate” – a subliniat Sfântul Părinte. Este o „provocare”, dar ne vine în ajutor „înțelepciunea Poporului lui Dumnezeu”, care luminează chiar și „situațiile marcate de dificultăți, singurătate” și „eșecuri aparente”.
În cuvântul de deschidere, Papa Leon a adresat câteva întrebări utile pentru a orienta viitoarele discuții și reflecții: „Ce caută cu adevărat oamenii în cadrul acestor schimbări culturale? Ce ne dezvăluie bucuriile și speranțele lor, durerile și neliniștile lor? În ce domenii limbajul nostru și practicile noastre pastorale reușesc să deschidă o cale, și în care nu reușesc să atingă inima oamenilor sau să le susțină eforturile de a face binele? „. Și, de asemenea: „Ce ne învață experiența trăită de familii — o experiență din care încă nu am învățat pe deplin? Ce putem oferi ca formare pentru o viață familială sănătoasă și sfântă? În special, ce putem învăța de la părinții care încearcă să-și însoțească copiii și tinerii în astfel de contexte?”.
Experiența fragilității
Mai ales tema fragilității merită „o atenție deosebită”, a subliniat Suveranul Pontif, „deoarece poate modela profund modul în care oamenii se percep pe sine, își privesc viitorul și chiar relația cu Dumnezeu și cu Biserica”.
Experiența fragilității ridică întrebarea dacă suntem capabili să rămânem apropiați unii de alții atunci când viața nu mai corespunde cu ceea ce ne-am dorit și dacă reușim să recunoaștem lucrarea harului chiar și în situații marcate de limite, răni și aparente eșecuri. Chiar și din acest punct de vedere, experiența familiilor are o învățătură de împărtășit tuturor, întrucât fragilitatea face parte din condiția noastră umană comună și, prin urmare, și din viața Bisericii.
Dialog în libertate
De asemenea, Sfântul Părinte a formulat și alte întrebări: „Ce fel de Biserică întâlnesc oamenii în momentele de maximă fragilitate?”, „Adevărul pe care îl proclamăm poate fi descoperit prin răbdarea, apropierea și milostivirea prezenței noastre pastorale?”, cum să vestim „plinătatea învățăturii Evangheliei despre familie?”.
Zilele următoare vor fi utile pentru a da „greutate” acestor întrebări. Potrivit recomandării Papei Leon, sarcina nu este doar aceea de „a interpreta” realitățile familiilor, ci „de a lăsa ca acestea să ne interpeleze și să ne stimuleze responsabilitatea pastorală”, astfel încât „Biserica să poată găsi modalități noi de a vesti Evanghelia”.
Putem împărtăși ceea ce a adus bucurie în Bisericile noastre, ceea ce ne-a pus la încercare și ce întrebări au ieșit la iveală cu mai multă claritate, prin experiență. În plus, diversitatea situațiilor din care provenim poate deveni un dar pentru discernământul întregii Biserici.
Să abordăm cu sinceritate încercările și dificultățile care încă persistă
În esență, ceea ce cere Papa este ca documentul Amoris laetitia să intre în dialog cu ceea ce au trăit Bisericile în ultimii zece ani. O renaștere a „creativității pastorale de care avem nevoie în fața noilor întrebări” este dorința Suveranului Pontif, însoțită de o rugăciune: „Îl rog pe Domnul să ne ajute să culegem roadele pe care Amoris Laetitia le-a adus în Bisericile noastre locale, pentru ca acestea să poată hrăni întreaga Biserică”.
Sper că, prin numeroasele mărturii pe care le aduceți din Bisericile voastre și din diverse contexte culturale, să se contureze treptat o narațiune comună a acestor zece ani, caracterizată de bucurie și speranță, și care să ne facă capabili să înfruntăm cu sinceritate încercările și dificultățile care încă persistă.
Acest lucru, asigură Papa, va ajuta Bisericile locale să „recunoască noi căi” și să să-i „implice mai profund pe toți botezații în drumul sinodal al Bisericii”.
În discursul său adresat Academiei Pontificale, Papa Francisc a subliniat că „vulnerabilitatea și fragilitatea fac parte din condiția umană și nu sunt ceva propriu doar persoanelor cu dizabilități”. El a spus că „combaterea culturii rebutului necesită promovarea culturii incluziunii” prin „crearea și consolidarea legăturilor de apartenență în cadrul societății”. Papa a adăugat că „legăturile de apartenență devin și mai puternice atunci când persoanele cu dizabilități nu sunt simpli receptori pasivi, ci participă activ la viața societății ca agenți ai schimbării”.
Cel mai înalt birou doctrinar al Vaticanului a publicat luni o declarație pe tema demnității umane, care abordează subiecte tot mai îngrijorătoare precum teoria genului, schimbările de sex, maternitatea surogat și eutanasia, pe lângă avort, sărăcie, trafic de persoane și război. „În fața atâtor încălcări ale demnității umane care amenință grav viitorul familiei umane, Biserica încurajează promovarea demnității fiecărei persoane umane, indiferent de caracteristicile ei fizice, mentale, culturale, sociale și religioase”, se arată în declarația Vaticanului emisă de Dicasterul pentru Doctrina Credinței. Declarația, intitulată „Dignitas Infinita”, care înseamnă „demnitate infinită”, afirmă că Biserica evidențiază aceste preocupări „cu speranță, încrezătoare în puterea care izvorăște din Cristos înviat, care a dezvăluit pe deplin demnitatea integrală a fiecărui bărbat și a fiecărei femei”.
Papa Francisc a folosit miercuri exemplul a doi bărbați – unul palestinian, altul israelian, ambii pierzându-și fiicele în conflicte violente – pentru a reflecta asupra suferinței și răbdării lui Cristos, în contextul în care o parte din Biserică se pregătește pentru Vinerea Mare și Duminica Paștelui. Atrăgând atenția asupra celor doi bărbați prezenți la audiența sa generală din Aula Paul al VI-lea, Sfântul Părinte a spus adunării: „Amândoi și-au pierdut fiicele în acest război și amândoi sunt prieteni. Ei nu privesc la dușmănia războiului, ci privesc la prietenia a doi oameni care se iubesc și care au trecut prin aceeași răstignire. Să ne gândim la această mărturie foarte frumoasă a acestor doi oameni care au suferit împreună cu fiicele lor de pe urma războiului din Țara Sfântă. Dragi frați, vă mulțumesc pentru mărturia voastră.”
