Întâlnirea Mondială a Familiilor a împlinit 30 de ani
În urmă cu 30 de ani, la 8 octombrie 1994, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a invitat familiile din întreaga lume să se adune la Roma pentru prima Întâlnire Mondială a Familiilor.
În urmă cu 30 de ani, la 8 octombrie 1994, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a invitat familiile din întreaga lume să se adune la Roma pentru prima Întâlnire Mondială a Familiilor.
„Astăzi este Ziua mondială a bunicilor și vârstnicilor. Tema este ‘La bătrânețe să nu mă părăsești’ (cf. Ps 71:9). Abandonarea vârstnicilor este cu adevărat o realitate tristă cu care nu trebuie să ne obișnuim” – a spus papa Francisc după rugăciunea „Angelus”, în duminica în care se celebrează cea de-a patra ediție a Zilei mondiale a bunicilor și bătrânilor.
„Avem nevoie de o nouă alianţă între tineri şi bătrâni, pentru ca limfa celui care are în urma lui o lungă experienţă de viaţă să irige vlăstarele de speranţă ale celui care creşte. Astfel învăţăm frumuseţea vieţii şi realizăm o societate fraternă.” Postarea Papei Francisc publicată miercuri, 24 iulie 2024, pe contul X, @Pontifex, precedă două date semnificative: comemorarea liturgică, la 26 iulie, a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare Maria, şi Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor, programată duminică, 28 iulie.
… acordă cu bunăvoință indulgența plenară din comorile cerești ale Bisericii, în condițiile obișnuite (spovedanie sacramentală, comuniune euharistică și rugăciune conform intențiilor Suveranului Pontif) bunicilor, bătrânilor și tuturor credincioșilor care, motivați de un adevărat spirit de penitență și caritate, vor participa pe 28 iulie 2024, cu ocazia celei de-a patra Zi Mondial a Bunicilor și Persoanelor Vârstnice, la diferitele celebrări care se vor desfășura în întreaga lume. Această indulgență plenară poate fi aplicată și ca sufragiu pentru sufletele din Purgatoriu.
Vorbind la o conferință din Roma despre creșterea natalității, Papa Francisc spune că „Problema nu este câți dintre noi suntem în această lume, ci mai degrabă ce fel de lume construim”.
Astăzi se crede că buna reuşită a unei căsătorii depinde numai de forţa de voinţă a persoanelor. Nu este aşa. Dacă ar fi aşa, ar fi o povară, un jug pus pe umerii a două creaturi sărmane. În schimb, căsătoria este un „pas în trei”, în care prezenţa lui Cristos între soţi face posibil drumul, iar jugul se transformă într-un joc de priviri: privire între cei doi soţi, privire între soţi şi Cristos.