Sfântul Părinte la Festivalul Familiei de la Vatican: „Mărturia voastră este necesară”
Papa Leon al XIV-lea îi salută pe angajații Vaticanului și familiile acestora la Festivalul anual al Familiilor din Grădinile Vaticanului, sâmbătă seara, spunând: „Sărbătorim bucuria de a fi familie, de a fi uniți”.
Foto: Vatican Media
De Salvatore Cernuzio
Evenimentul a inclus baloane de săpun, jongleri, tobogane gonflabile, standuri cu mâncare și spații pentru desen și colorat, jocuri și muzică live. Dar cea mai mare atracție pentru numeroșii copii a fost însuși Papa, care a venit să întâmpine sutele de familii ale angajaților Cetății Vaticanului adunate sâmbătă seara, 6 septembrie, în piața din fața Palatului Guvernatorului pentru Festivalul Familiilor.
De-a lungul anilor, evenimentul anual a devenit din ce în ce mai variat și mai colorat. Inițial programat pentru luna mai a acestui an, festivalul a fost amânat pentru începutul lunii septembrie.
Sute de mame și tați au venit cu copiii lor – majoritatea participând la Centrul de Vară al Vaticanului în vara trecută – la întâlnire. Evenimentul a devenit cu adevărat o sărbătoare odată cu apariția Papei Leon. Ieșind pe ușa principală a Guvernoratului – după ce a fost dat semnalul de către părintele Franco Fontana, preotul salesian care coordonează capelanii Direcțiilor și Oficiilor Centrale – Papa a luat microfonul și i-a salutat pe numeroșii copii care l-au întâmpinat cu saluturi, aplauze și cântece.
„Cu toții alcătuim familia lui Dumnezeu”
„Bună! Bună seara! Ce minunat să fim împreună, mai ales la această sărbătoare a familiei! Este atât de plăcut să vă văd pe toți copiii aici: un aplauze pentru voi toți!”, a început Papa. „Așa cum mama și tatăl vostru vă iubesc, tot așa, atunci când suntem cu toții adunați așa, ne iubim cu adevărat unii pe alții, pentru că toți alcătuim familia lui Dumnezeu, cu fratele nostru, cel mai bun prieten al nostru, Isus”, a spus Papa Leon, zâmbind mulțimii de adolescenți, copii și chiar câțiva bebeluși.
„Cu inimile deschise, vrem să trăim acest moment frumos”, a adăugat el, subliniind „bucuria de a fi familie, bucuria de a fi uniți, de a deveni prieteni unii cu alții, de a celebra darurile – în special darul vieții, darul familiei pe care Domnul ni l-a dat”.
Mărturia și sacrificiile familiilor
„Bun venit tuturor! Vă mulțumesc pentru această primire călduroasă!”, a continuat Papa Leon, adresându-se direct și părinților. „Această mărturie a familiilor este atât de importantă în lumea noastră de astăzi!”, a afirmat el. „Vă mulțumesc tuturor pentru această mărturie și pentru prezența voastră în această seară și pentru tot ceea ce faceți – uneori cu mare sacrificiu – pentru a trăi uniți ca familie, dând acest mesaj și împărtășind astfel spiritul pe care ni l-a lăsat Isus Cristos.”
Rugăciune și rămas bun
Sfântul Părinte li s-a alăturat apoi în recitarea rugăciunii Ave Maria înainte de a oferi o binecuvântare specială pentru toți cei prezenți. Alături de Papă s-au aflat guvernatoarea sora Raffaella Petrini, împreună cu cei doi secretari generali, arhiepiscopul Emilio Nappa și Giuseppe Puglisi-Alibrandi. În spatele lui se aflau trei cardinali, pe care Papa i-a numit „un dar special”: cei doi președinți emeriți Fernando Vérgez Alzaga și Giuseppe Bertello, precum și cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar emerit al Sinodului Episcopilor.
La sfârșitul discursului său, Papa Leon s-a alăturat mulțimii de copii și părinților lor timp de aproximativ o oră, străbătând întreaga curte pentru îmbrățișări, binecuvântări, strângeri de mână, fotografii – primind chiar și în dar o pizza Margherita (brânză) cu mozzarella aranjată astfel încât să scrie „Trăiască Papa Leon al XIV-lea”. Apoi au urmat câteva fotografii cu animatori și jongleri înainte de a se întoarce la reședința sa.
Un moment de bucurie într-adevăr: bucuria de a fi familie, împreună cu Papa.
Familia, în cadrul căreia copilul va face primii pași și va rosti primele cuvinte, cum ar fi „mamă” sau „tată”, „mulțumesc” și „te rog”, este, de asemenea, locul de învățare a rugăciunii și de a spune „mulțumesc” Domnului. Pe măsură ce copilul crește, el sau ea se va dedica rugăciunii urmărind exemplul părinților săi, învățând să se bazeze pe Domnul chiar și în cele mai dificile momente, fiind sigur de sprijinul Său.
În cuvântul de deschidere doamna doctor subsecretar al Dicasterului, Gabriela Gambino a subliniat „demnitate infinită, inalienabilă a fiecărei persoane, întemeiată în însăși ființa sa, care prevalează în și dincolo de orice circumstanță, stare sau situație în care persoana ar putea fi vreodată întâlni. Biserica reiterează și confirmă cu hotărâre demnitatea ontologică a persoanei umane, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și răscumpărată în Isus Cristos. Din acest adevăr, Biserica își extrage motivele angajamentului său față de cei slabi, insistând întotdeauna asupra „primatului persoanei umane și apărarea demnității sale dincolo de orice împrejurare.” (DIGNITAS INFINITA nr.1. )
În Evanghelia după Luca îi găsim pe ucenicii lui Isus venind la Maestru cu o rugăminte profundă și semnificativă: „Doamne, învață-ne să ne rugăm” (Lc. 11:1). Această cerere, care reflectă cu siguranță o conștientizare a inadecvării și a nevoii de a fi îndrumați, chiar și practic, cu privire la modul de a se ruga, ascunde, de asemenea, în esența ei, o dimensiune inerentă fiecărei persoane:
nevoia de a avea un învățător, o călăuză care să-i însoțească spre cele mai importante lucruri din viață. În școala unui maestru, discipolul nu poate crește decât dacă merge pe urmele celui de dinaintea lui: în fapt, mergând pe aceleași urme ca și maestrul, el va fi capabil să înțeleagă îndemânarea maestrului său și, încet-încet, simțul emulației care va apărea într-o zi, îi va permite să atingă aceleași cunoștințe: „voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc”, „cel care crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și, de fapt, va face fapte mai mari decât acestea” (Ioan 15,12; 14,12).
