Fie că venim la liturghie doar duminica sau putem participa la o liturghie suplimentară sau două în timpul săptămânii, călătoria pe care o facem este un fel de pelerinaj. Ne depărtăm de munca noastră pentru a intra într-un loc consacrat, unde ne alăturăm îngerilor și sfinților pentru a-L lăuda pe Dumnezeu în liturghia cerească. Da, va fi dificil – pelerinajele sunt întotdeauna – dar Dumnezeu ne va da harul de care avem nevoie.
Să-l uităm pe Dumnezeu? Imposibil! Și totuși (în anii în care am fost mamă care muncește), la sfârșitul a prea multe zile, mi-am dat seama că nici măcar nu mă gândeam la El. Aveam obiceiuri înrădăcinate în creierul meu care mă asigurau că pot naviga cu succes prin conflictele de program, astfel încât să ating perfect fiecare obiectiv. Mergeam pe pilot automat zi de zi. Miezul problemei era că puneam aceste cerințe asupra timpului meu ca fiind nenegociabile, în timp ce timpul cu Dumnezeul meu era opțional, ceva ce puteam amâna. Când se întâmplă acest lucru, din păcate, devine modelul stabilit pentru familie.
Mi-aș fi dorit ca cineva să-mi fi spus când m-am căsătorit prima dată că vor exista momente (sau mai multe momente… înșirate uneori) în care nu-mi va „plăcea” soțul meu și că totuși vom fi bine. Așadar, vreau să transmit asta generației tinere. …
Pastorația familiilor catolice din România
profamiliacat@gmail.com
profamiliacat@gmail.com