Când copilul meu cel mic m-a rugat să îl duc la slujba zilnică, era cât pe ce să îi spun „Nu”. Era o zi de toamnă ploioasă și ușor răcoroasă; perfectă pentru a te cuibări cu o pătură și o cafea acasă. Ideea de a părăsi confortul de acasă pentru a participa la o slujbă scurtă părea grea și inconfortabilă, iar eu nu voiam să o fac. Cu toate acestea, în timp ce copilul meu se uita rugător la mine, mi-am dat seama că trebuia să mergem la liturghie. Nu ar trebui să vreau să încurajez dorința lui de Dumnezeu?

Disconfortul de a părăsi casa mea călduroasă pentru a merge cu mașina într-o zi cu ploaie nu este nici pe departe la fel de dificilă ca ceea ce îndură mulți alți oameni din întreaga lume. Cu toate acestea, micile neplăceri ca aceasta nu sunt amuzante. Îmi place să fac ceea ce este convenabil, simplu și nedureros. Dacă ceva este greu sau inconfortabil în vreun fel, sunt mai puțin înclinat să fac acel lucru – chiar și să particip la liturghie.

Am trăit în unele locuri în care participarea la liturghie era simplă, cu liturghii ușor accesibile la doar câteva minute de locul în care locuiam. Dacă cineva petrece suficient timp trăind în acest tip de mediu, este ușor să presupună că participarea la liturghie ar trebui să fie un proces simplu și convenabil.

Dacă trebuie să conducem mai mult de cincisprezece minute, dacă trebuie să luăm cu noi copii mici care se strâmbă sau dacă programul nostru este deja plin de alte activități, atunci perspectiva de a participa la liturghie este mai puțin atractivă. Este „greu”, așa că nu vrem să o facem. Chiar și atunci când mi-am făcut o strategie și am stabilit orele și locațiile de slujbă care funcționează bine pentru familia mea, participarea la liturghie este adesea o provocare.

Dar iată cum stă treaba: Să-L urmăm pe Dumnezeu și să trăim ca niște catolici credincioși nu trebuie să fie ușor. Cuvintele lui Iisus arată clar acest lucru:

„Dacă cineva vrea să vină după mine, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze.” (Luca 9:23)

Trebuie să-L urmăm pe Dumnezeu, chiar și atunci când este greu. Trebuie să urmărim sfințenia, chiar și atunci când este o provocare. Trebuie să participăm la liturghie, chiar și atunci când este dificil.

Trebuie să gândim ca niște pelerini.

Într-o zi, copiii mei și cu mine am participat la slujba zilnică de la sanctuarul Fericitului Stanley Rother, o biserică dedicată unui preot și martir din Oklahoma modernă. Eram înconjurați de catolici locali, precum și de pelerini care călătoriseră distanțe mari pentru a participa la slujbă. M-a lovit gândul: Ce-ar fi dacă aș privi drumul nostru spre liturghie ca pe un mic pelerinaj?

Cunosc mulți oameni care au călătorit ca pelerini în diverse locuri, cum ar fi Fatima, Camino de Santiago și Lourdes. Când pelerinii se pregătesc pentru aceste călătorii de rugăciune și penitență, știu că vor exista provocări. Cu toate acestea, chiar și cu inevitabilele bășici, complicații de călătorie, boală și oboseală, mii de oameni călătoresc ca pelerini în fiecare an.

În timp ce stăteam în sanctuarul Fericitului Stanley Rother în acea zi, mi-am dat seama că, deși familia noastră nu făcea parte dintr-un mare „grup de pelerini”, eram totuși pelerini, într-un fel. Ne sacrificasem timpul și ne lăsasem grijile acasă pentru a participa la sfânta liturghie la acest sanctuar. A fost un mic pelerinaj pentru noi.

Când un copil face o criză de furie, când șoferii de pe drum mă fac să mă simt frustrată și când mă simt copleșită de perspectiva de a pregăti cina în acea seară (ca să nu mai vorbim de participarea la o slujbă zilnică), am început să accept aceste dificultăți ca fiind bătăturile și greutățile normale ale unui pelerinaj.

Fie că venim la liturghie doar duminica sau putem participa la o liturghie suplimentară sau două în timpul săptămânii, călătoria pe care o facem este un fel de pelerinaj. Ne depărtăm de munca noastră pentru a intra într-un loc consacrat, unde ne alăturăm îngerilor și sfinților pentru a-L lăuda pe Dumnezeu în liturghia cerească. Da, va fi dificil – pelerinajele sunt întotdeauna – dar Dumnezeu ne va da harul de care avem nevoie.

Cum altfel putem gândi ca niște pelerini atunci când venim la liturghie?

Sursa: catholicmom.com