Familia, în cadrul căreia copilul va face primii pași și va rosti primele cuvinte, cum ar fi „mamă” sau „tată”, „mulțumesc” și „te rog”, este, de asemenea, locul de învățare a rugăciunii și de a spune „mulțumesc” Domnului. Pe măsură ce copilul crește, el sau ea se va dedica rugăciunii urmărind exemplul părinților săi, învățând să se bazeze pe Domnul chiar și în cele mai dificile momente, fiind sigur de sprijinul Său.

În cuvântul de deschidere doamna doctor subsecretar al Dicasterului, Gabriela Gambino a subliniat „demnitate infinită, inalienabilă a fiecărei persoane, întemeiată în însăși ființa sa, care prevalează în și dincolo de orice circumstanță, stare sau situație în care persoana ar putea fi vreodată întâlni. Biserica reiterează și confirmă cu hotărâre demnitatea ontologică a persoanei umane, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și răscumpărată în Isus Cristos. Din acest adevăr, Biserica își extrage motivele angajamentului său față de cei slabi, insistând întotdeauna asupra „primatului persoanei umane și apărarea demnității sale dincolo de orice împrejurare.” (DIGNITAS INFINITA nr.1. )

În Evanghelia după Luca îi găsim pe ucenicii lui Isus venind la Maestru cu o rugăminte profundă și semnificativă: „Doamne, învață-ne să ne rugăm” (Lc. 11:1). Această cerere, care reflectă cu siguranță o conștientizare a inadecvării și a nevoii de a fi îndrumați, chiar și practic, cu privire la modul de a se ruga, ascunde, de asemenea, în esența ei, o dimensiune inerentă fiecărei persoane:
nevoia de a avea un învățător, o călăuză care să-i însoțească spre cele mai importante lucruri din viață. În școala unui maestru, discipolul nu poate crește decât dacă merge pe urmele celui de dinaintea lui: în fapt, mergând pe aceleași urme ca și maestrul, el va fi capabil să înțeleagă îndemânarea maestrului său și, încet-încet, simțul emulației care va apărea într-o zi, îi va permite să atingă aceleași cunoștințe: „voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc”, „cel care crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și, de fapt, va face fapte mai mari decât acestea” (Ioan 15,12; 14,12).