Astăzi se crede că buna reuşită a unei căsătorii depinde numai de forţa de voinţă a persoanelor. Nu este aşa. Dacă ar fi aşa, ar fi o povară, un jug pus pe umerii a două creaturi sărmane. În schimb, căsătoria este un „pas în trei”, în care prezenţa lui Cristos între soţi face posibil drumul, iar jugul se transformă într-un joc de priviri: privire între cei doi soţi, privire între soţi şi Cristos.

În primul rând: dragostea ne face mai buni. Și voi arătați acest lucru, că vă faceți mai buni unii pe alții iubindu-vă. Și vă spun acest lucru ca „bunic”, cu dorința de a împărtăși credința mereu tânără care unește toate generațiile. Și eu am primit-o de la bunica mea, de la care am aflat pentru prima dată despre Isus care ne iubește, care nu ne lasă niciodată singuri și care ne îndeamnă și pe noi să fim aproape unii de alții și să nu excludem niciodată pe nimeni.

Familia, în cadrul căreia copilul va face primii pași și va rosti primele cuvinte, cum ar fi „mamă” sau „tată”, „mulțumesc” și „te rog”, este, de asemenea, locul de învățare a rugăciunii și de a spune „mulțumesc” Domnului. Pe măsură ce copilul crește, el sau ea se va dedica rugăciunii urmărind exemplul părinților săi, învățând să se bazeze pe Domnul chiar și în cele mai dificile momente, fiind sigur de sprijinul Său.