Eu și soțul meu am sărbătorit anul acesta 20 de ani de căsnicie! 20 de ani?! Două decenii! Este incredibil pentru mine. Pe de o parte, pare o mare realizare, având în vedere cantitatea de intenție și efort pe care am depus-o în căsnicia noastră, dar o altă parte din mine se întreabă cum am ajuns aici. Cum de ultimii 20 de ani par să fi trecut fără efort?

Fiind o introvertită iubitoare de meditații, mă bucur să reflectez asupra căsniciei noastre. Mă uit în urmă nu doar la momentele dulci și amare, ci și la toate modurile în care am crescut individual și împreună. Ceea ce urmează sunt câteva idei pe care Dumnezeu mi le-a dezvăluit despre ceea ce ne ajută să prosperăm.

Sper că acestea vă oferă un nou mod de a vă privi căsnicia.

Creați o „Cutie a noastră”

Când ne întâlneam, soțul meu avea interesele lui (cutia lui) și eu le aveam pe ale mele (cutia mea). Unele dintre aceste interese se intersectau și altele nu. Pentru a ne cunoaște și a ne impresiona unul pe celălalt, uneori făceam activitățile preferate ale celuilalt, chiar dacă nu era modul în care am fi ales să ne petrecem acel timp de unii singuri. De exemplu, eu asistam la evenimente sportive, iar el juca jocuri de cărți cu mine.

Pe măsură ce căsnicia noastră a evoluat și au venit copiii, se pare că intersecția intereselor noastre a scăzut. Inițial, acest lucru părea o problemă care ar putea duce la ideea din cultura populară de „îndepărtare” ca și cuplu.

În schimb, am început să căutăm lucruri noi pe care să le facem împreună. Pentru noi, a început cu vizionarea de spectacole de teatru, ceva ce mi-a plăcut în copilărie. Soțul meu nu a avut parte de aceleași experiențe în copilărie, dar a fost deschis să îi acorde o șansă.

În timpul unei escapade de weekend în Austin, Texas, a întrebat un chelner de restaurant ce „trebuie să facem” înainte de a părăsi orașul. Ospătarul iubea teatrul și se oferise recent ca plasator pentru o piesă de 90 de minute, de un singur om, cu peste 32 de personaje, numită „Fully Committed”.

Actorul a fost MINUNAT! Nu mai experimentasem niciodată gama de emoții de la teatrul live așa cum am făcut-o în acea seară. Eram dependenți!

Teatrul a devenit primul lucru din „Cutia noastră”.

De atunci, am adăugat plimbările cu bicicleta, plimbările în pădure, tururile ghidate (ale unui oraș, ale unui sit istoric etc.) și călătoriile. Încă avem „cutia lui” și „cutia mea”, dar este distractiv să fim creativi și să adăugăm la „Cutia noastră”.

A nu vă plăcea unul pe celălalt nu este un motiv de divorț

Sunt sigură că sună evident, dar, sincer, eram atât de imatură când m-am căsătorit încât aș fi crezut că „a crește separat” este un motiv valabil pentru a divorța.

Deși am participat la Pre-Cana, nu am avut nicio înțelegere a unei căsătorii sacramentale în ziua nunții noastre. Din fericire, angajamentul părinților mei față de căsătoria lor a avut o influență profundă asupra mea.

Mi-aș fi dorit ca cineva să-mi fi spus când m-am căsătorit prima dată că vor exista momente (sau mai multe momente… înșirate uneori) în care nu-mi va „plăcea” soțul meu și că totuși vom fi bine. Așadar, vreau să transmit asta generației tinere.

Singurul lucru care mă împiedică să fiu soția pe care Dumnezeu vrea să o fiu

Comunicarea este esențială: comunicarea cu Dumnezeu (știind ce vrea El), cu mine însămi (cunoscându-mi propriile gânduri și fiind conștientă de mine însămi) și cu soțul meu (pentru a ne cunoaște mai bine unul pe celălalt).

Dau prioritate relației cu El, cu mine însămi și cu soțul meu. Dumnezeu trebuie să fie ghidul meu, iar treaba mea este să mă smeresc pentru a vedea ce mă blochează să fac voia Lui.

Este amuzant să privesc înapoi și să văd cum am evoluat eu și soțul meu. Ceea ce este și mai interesant și mai umilitor, însă, este ceea ce m-a învățat Domnul despre mine însămi și despre lucrarea pe care încă o are de făcut pentru mine în călătoria mea de sfințenie!

Îmi place să fiu căsătorită, dar este, fără îndoială, cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Da, chiar mai greu decât să fii părinte. (Oare tocmai am găsit următorul subiect pentru următorul meu articol?).

Foto: pexels.com

Sursa: catholicmom.com