Mamele le fac pe toate. Noi hrănim viața atât în interiorul, cât și în afara corpului nostru. Ne organizăm, învățăm, ghidăm, mângâiem, îngrijim, reamintim; ne sfătuim soții, copiii, prietenii, frații, chiar și părinții noștri în vârstă. Uneori uităm că nu ar trebui să fim în stare să facem totul singure.

Într-o zi, mă lamentam de faptul că sfatul pe care l-am primit, deși bun și exact ceea ce aveam nevoie să aud în acel moment, era același sfat pe care îl dau altora în mod regulat. „De ce nu pot să îmi amintesc acest sfat atunci când am nevoie să îl aud? De ce nu pot să-mi dau singură propriul meu sfat?” am strigat frustrată. Răspunsul? „Pentru că avem nevoie unii de alții! Suntem făcuți pentru comunitate. Nu suntem făcuți să trăim singuri”.

Aceste cuvinte m-au lovit profund. La un moment dat, decisesem că trebuie să fiu independentă și să nu am nevoie de ajutorul nimănui. În subconștient, am decis că este în regulă să îi ajut pe alții, dar că nu ar trebui să am nevoie de ajutor pentru mine. Nu știu de unde a apărut această idee. Dar, indiferent de motiv, a prins rădăcini în inima mea.

Totuși, nu cred că sunt singura care a crezut această minciună insidioasă. Cred că și tu ai putea să o crezi. Așadar, este timpul să recunoaștem această minciună pentru ceea ce este și să începem să ne comportăm ca și cum am ști ce este adevărat: avem nevoie unii de alții.

Iată câteva modalități de a-ți trăi viața ca și cum comunitatea ar fi importantă (pentru că ESTE!):

Împărtășește-ți viața (atât cea bună, cât și cea rea) cu prietenii și familia.

Uneori credem că oamenii vor să audă doar veștile noastre bune și că împărtășirea celor rele cu ei este o povară pentru ei. Acest lucru nu este adevărat! Împărtășirea atât a celor bune, cât și a celor rele este o invitație la viața ta. Împărtășind binele, acesta este amplificat. Și, atunci când împărtășim relele, acestea sunt diminuate.


Caută sfaturi și ajutor de la alții.

Nimeni (în afară de Dumnezeu) nu are toate răspunsurile. Nu suntem meniți să fim experți în toate. Dumnezeu îi plasează pe alții în viața noastră pentru a ne ajuta să navigăm în călătoria spre casă, spre cer. Cere-le celorlalți părerile lor atunci când te afli la o răscruce de drumuri. Cere-le ajutorul atunci când îți dai seama că nu poți face totul singură.

Cere-le celorlalți să se roage pentru tine și roagă-te pentru alții (chiar și atunci când nu ți-o cer).

Uneori uităm că rugăciunea este puternică și că face diferența. Rugăciunea pare uneori un mod pasiv de a da sau de a primi ajutor, dar nu este așa. Cere-le rugăciunile celor din comunitatea ta și oferă rugăciuni pentru ei.

Fă-ți timp pentru petrecerea timpului liber cu prietenii.

Adesea, construim o comunitate în vremuri de criză, dar, atunci când criza se termină, nu reușim să hrănim acea comunitate pentru a o menține. Programează o plimbare sau o cafea cu un prieten doar pentru a fi împreună sau pentru a face ceva nou împreună. Veți deveni mai apropiați și veți beneficia de odihna pe care ieșirea cu un prieten v-o poate oferi amândurora.

Evident, există o mulțime de modalități de a construi o comunitate. Acestea sunt doar câteva dintre ele. Cum construiești o comunitate pentru a-ți reaminti că nu trebuie să faci totul singur?

Foto: Pixabay

Sursa: catholicmom.com