Fotos: World Meeting Of Families 2022 Facebook

Noi suntem Edu și Monica, venim din Toledo, Spania. Ne-am căsătorit pe 18 octombrie 2014 și au fost 7 ani plini de dificultăți, dar și de bucurii și întâlniri prețioase. Astăzi, suntem convinși că ceea ce ne așteaptă este incredibil de frumos și suntem, de asemenea, conștienți că vor exista încercări pe care le vom depăși împreună. Dar nu a fost întotdeauna așa…
Să stricăm conferința…datorită însoțirii pe care am primit-o în acești ani, astăzi ne putem privi, ne putem întâlni și ne putem maturiza în iubirea noastră.
Îi mulțumim Sfântului Părinte pentru preocuparea sa în ceea ce privește însoțirea în primii ani de căsătorie, dedicând o întreagă secțiune din capitolul VI din Amoris Laetitia. La numărul 217, Papa Francisc afirmă că ” devine esențial să însoțească în primii ani de viață conjugală pentru a îmbogăți și aprofunda decizia conștientă și liberă de a se aparține unul altuia și de a se iubi până la capăt „. Mulțumim Papei Francisc și Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață pentru recenta publicare a „Itinerarii catehumenale pentru viața conjugală”, un document care răspunde nevoilor logodnicilor și cuplurilor tinere pentru o reînnoire pastorală a vieții conjugale! Fie ca ea să fie apropiată, atractivă, prezentă și continuă! Fie ca ea să genereze o adevărată întâlnire cu Hristos, cu căsătoria noastră și cu comunitatea eclezială! La numărul 74 se exprimă: „Este necesar să „însoțești” cel puțin primii ani de viață conjugală și să nu-i lași pe tinerii căsătoriți în singurătate…”, mulțumesc, pentru că așa se face!
Vă mulțumesc, pentru că așa ne simțim adesea în acești ani. Este clar că Papa are un interes foarte mare în a avea grijă de noi, haideți să îl ajutăm să facă acest lucru.
Am făcut cursurile premergătoare căsătoriei , știam totul… ei bine , credeam că știm…
Am pregătit cu drag ceremonia și am avut o nuntă frumoasă și o lună de miere foarte distractivă… iar după aceea, am venit acasă… și ne-am confruntat cu realitatea. Să trăim împreună, să fim departe de casă, să ne asumăm noi sarcini și responsabilități, să ajungem la înțelegeri… capacele de gel deschise, mașinile de spălat , hainele de pe jos, să decidem dacă folosim șervețele de hârtie sau de pânză și un lung etcetera… pe scurt… să creăm un „noi”. Și, încetul cu încetul, am devenit conștienți că viața de zi cu zi va necesita eforturi, renunțări și sacrificii. Și apoi… ne-am trezit singuri.
În aceste vremuri, cuplurile căsătorite se căsătoresc într-o societate hedonistă, individualistă și relativistă, în care ni se transmit idei despre relațiile de dragoste, sexualitate, bani și plăcere, care adesea contravin demnității căsătoriei și a familiei. Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de lumină și de speranță. Nu vrem să fim o căsnicie lumească, conform modei momentului, ci vrem să fim căsnicia pe care Dumnezeu a vrut să o aibă pentru noi și nu putem face asta singuri. Avem nevoie de Biserica noastră mamă, care ne primește, ne luminează și ne însoțește.
Ne-am trezit singuri… dar nu pentru mult timp. La câteva luni de la nunta noastră, Domnul ne-a dăruit un nou proiect de însoțire în primii ani de căsătorie de către Delegația pentru Familie și Viață a diecezei noastre. Se numește FamilyRock… este un joc de cuvinte care înseamnă „Familie clădită pe stâncă”, referindu-se la căsătorie ca la o fundație puternică pentru familie și la Isus Hristos ca la o stâncă fermă.
Echipa din fruntea acestui proiect este formată din preoți, cupluri veterane și un cuplu proaspăt căsătorit. Cu simplitate, cu o înfățișare atractivă și tinerească, începe să se contureze un nou mod de abordare a cuplurilor cu intenția fermă de a le însoți cu un program bazat pe capitolul VI din Amoris Laetitia, oferind surse, rugăciuni, puncte de dialog și vizând în special crearea de grupuri de cupluri tinere ghidate de un preot și un cuplu veteran.
Un lucru prețios pe care îl face acest proiect este celebrarea în fiecare an a Zilei Sfântului Valentin, celebrare pe care Papa Francisc ne invită să o sărbătorim, atunci când spune în numărul 208 despre acțiunile pastorale: „pentru a da un exemplu simplu, îmi amintesc de Ziua Sfântului Valentin, care în unele țări este mai bine folosită de comercianți decât de creativitatea pastorilor”. Noi, cuplurile, am sărbătorit-o în stil, cu un traseu magnific prin orașul nostru, Toledo, care are o mare bogăție istorică, artistică și arhitecturală. Este un traseu foarte special, în primul rând pentru că este un plan pentru noi, ca soți, dar și pentru a cunoaște alte cupluri. Un traseu frumos, în care ne plimbăm pe străzi, case, mănăstiri, biserici, descoperind istoria cuplurilor regale, bărbați și femei care și-au lăsat amprenta, pentru dragostea lor zilnică, constantă și credincioasă, dăruindu-se copiilor lor, bisericii și operelor de caritate care au rămas încă. După ce ne-am bucurat de acest traseu, am încheiat cu o întâlnire și o rugăciune conjugală.
Încă de la cursurile prematrimoniale, tinerele cupluri care participă la programul FamilyRock (familyrockers) invită logodnicii din întreaga dieceză să participe la proiect după căsătorie, fiind conștienți că însoțirea nu se încheie odată cu nunta, ci devine esențială în conștientizarea a ceea ce înseamnă să te iubești pentru totdeauna și maturizarea în iubirea conjugală.
Trebuie să recunoaștem că la început ne-am gândit: „dacă am făcut deja cursurile prematrimoniale, ce ne-ar mai putea aduce un astfel de acompaniament?” … dar ceea ce am descoperit este că aveam nevoie de multe, că ne doream mai mult de la căsnicia noastră și că singuri, foarte clar, nu puteam.
Aveam nevoie de acompaniament, voiam să ne trăim căsnicia nu numai bine, ci și pe deplin. Am înțeles astfel că suntem ca o plantă, în care a fost plantată o sămânță prețioasă, dar care are nevoie de îngrășăminte, nutrienți, apă și lumină pentru a crește, a se întări și a da rod. Noi, cuplurile tinere, îi cerem Maicii noastre, Biserica, o însoțire care să ne permită să ne hrănim, să primim, să avem lumină, să împărtășim, să fim intimi și să fim rodnici.
Trebuie să ne hrănim, dar cu alimente sănătoase, bune, adevărate și solide.
Trebuie să ne aprofundăm înțelegerea momentelor și etapelor vitale prin care va trece căsnicia noastră. Trecem de la a fi copii la a fi soți, ceea ce trebuie să implice o conștientizare a ceea ce înseamnă să fim uniți într-un singur trup, trăim pentru prima dată împreună, cu acordurile și deciziile pe care le implică acest lucru, creăm o nouă familie, un noi, cu un proiect comun. Este vorba despre a face real ceea ce am idealizat înainte de căsătorie. Este vorba despre să privim cu adevărat ceea ce priveam cu iluzie. Să trecem de la dragostea romantică, care este efemeră, la dragostea matură și autentică. Papa Francisc avertizează că unul dintre cele mai grave pericole pentru căsniciile tinere este emotivitatea.

Avem nevoie de însoțire pentru a descoperi adevăratul sens al căsătoriei, în dimensiunea sa sacramentală și transcendentală, în chemarea sa la sfințenie. Dintr-o dată, ne dăm seama că celălalt nu există pentru a-mi chinui viața, ci este darul lui Dumnezeu, ajutorul potrivit pe calea mea de sfințenie, care este un dar pentru mine.
Avem un ritm de viață accelerat, muncim, facem treburile casnice, avem grijă de copii… și abia ne oprim,să ne gândim, să ne uităm unul la altul și ne întâlnim. Trebuie să reflectăm asupra aspectelor legate de familiile de origine, distribuția sarcinilor, economia familială, locurile de muncă, timpul liber, prietenia, educația copiilor… să ne creăm un proiect comun, să luăm decizii împreună, să ne sprijinim reciproc, să căutăm binele celuilalt și să împărtășim.
Trebuie să ni se vorbească despre riscuri; rețelele de socializare, folosirea telefonului sau a televizorului, anumite relații sociale, excesul de timp liber sau de muncă, monotonia… și tot ceea ce ne plasează privirea și inima în afara căsniciei noastre poate să nu ne permită să privim măreția a ceea ce avem în fața noastră.
Trebuie să reflectăm asupra comunicării și dialogului, să înțelegem că nu pot iubi decât ceea ce cunosc, ceea ce presupune să fim foarte aproape de inima soțului, de dorințele sale, de rănile sale, de ceea ce îl doare, de dorințele sale, de proiectele sale… de un timp prioritar de calitate, în care să putem fi intimi, să-l înțelegem și să-l primim pe celălalt. Pentru a putea genera o întâlnire adevărată în care să căutăm binele celuilalt, în care să-l ajutăm să devină din ce în ce mai mult el însuși.
Trebuie să ni se vorbească despre sexualitate . Ne aflăm într-o societate în care se vorbește mult despre sex, dar în realitate nu știm nimic despre el. Pentru noi a fost esențial să descoperim profunzimea relațiilor conjugale, prețiozitatea întâlnirii de iubire, comuniunea dintre soți într-un moment de dăruire, de acceptare și de dăruire de sine. Să descoperim că, iubindu-ne unii pe alții, participăm la iubirea lui Dumnezeu, pe un altar pregătit cu afecțiune și dăruire.
Tinerii căsătoriți au nevoie să descopere frumusețea alterității sexuale, să se regăsească ca un dar unul pentru celălalt, în diferența și complementaritatea noastră. Trebuie să descoperim măreția masculinității soțului, a darului pe care acesta îl presupune, și frumusețea feminității soției, care are ca scop primirea. Soțul meu nu este dușmanul meu, el mă completează.
Avem nevoie ca ei să ne însoțească în întrebările legate de dimensiunea noastră fertilă, în deschiderea generoasă a căsătoriei noastre, să ne ghideze pe calea cunoașteri fertilității pentru o întâlnire adevărată care să respecte demnitatea noastră de soți. Pentru noi, era esențial ca ei să ne însoțească în învățarea unor metode naturale care să ne apropie ca soți, care să ne permită să ne cunoaștem, să ne dăruim unul altuia și să ne iubim sincer.
Dar, mai presus de toate, avem nevoie să fim însoțiți în această călătorie, într-un mod personalizat, în unicitatea căsniciei noastre.
De asemenea, în primii ani de căsnicie putem trece prin situații dureroase; avorturi spontane, sarcini nedorite, doliu, boală, infertilitate… sau alte crize, fie ele personale precum și în căsătorie. Avem nevoie de însoțire pentru a le putea face față, pentru a suferi împreună, pentru a vindeca rănile și pentru a găsi mângâierea lui Dumnezeu în aceste momente.
Noi, cuplurile tinere, trebuie să primim. Îmi amintesc că, cu câteva săptămâni înainte de a ne căsători, în timp ce ieșeam din biserică, mai multe persoane au venit la noi să ne întrebe despre pregătiri. Unul dintre ei a insistat să ne bucurăm foarte mult de această zi pentru că va fi cea mai fericită zi din viața noastră… un cuplu care a auzit acest lucru ne-a abordat mai târziu și, foarte înțelept, ne-au spus: ” ziua nunții voastre nu va fi cea mai fericită zi din viața voastră, va fi o zi frumoasă, dar ce e mai bun va trebui să vină acum… Eu nu mi-aș schimba căsnicia de astăzi, după 28 de ani, cu cea din ziua nunții noastre… Îmi iubesc soțul mult mai mult decât în prima zi de căsătorie „. Aceste cuvinte mi-au rămas în minte… acest cuplu ne dădea o mărturie de iubire. Cupluri experimentate, voi sunteți speranță, lumină, sfat, exemplu, model de iubire matură, de generozitate, de înfruntare a dificultăților, de viață de rugăciune. Noi, cuplurile tinere, avem nevoie de prezența voastră generoasă, de ajutorul pe care ni-l dați pentru a putea crește în iubire. Ne-ați învățat că adevărata iubire înseamnă să te dăruiești celuilalt, să poți vedea cu admirație demnitatea, măreția celuilalt; că adevărata iubire înseamnă să alegi să iubești zi de zi. Integrarea cuplurilor
experimentate în acompaniamentul primilor ani a fost esențială pentru noi în depășirea dificultăților și în maturizarea iubirii noastre.
Noi, cuplurile tinere, avem nevoie de preoți, și avem nevoie de ei foarte mult. Avem nevoie de lumină, de îndrumare în călătoria noastră de iubire, de direcție spirituală pentru discernământ , de sprijin și de însoțire în fața dificultăților. Pentru noi, ele au fost absolut esențiale în anii de căsnicie; au fost fundamentale pentru a ne apropia tot mai mult de rugăciune, în căutarea binelui, pentru a ne întâlni cu adevărat cu Hristos și pentru a ne simți îmbrățișați de El. Preoți, veniți în casele noastre. Vom găti mai bine sau mai rău, veți repeta meniul sau poate vă veți trezi cu o pizza comandată în grabă, dar ne place când veniți la cină cu noi. Vorbim despre cină pentru că suntem spanioli, iar mâncarea pune în pericol siesta spaniolă. Avem nevoie de privirea voastră primitoare și nejudecătoare, de îmbrățișarea voastră, de ascultarea voastră atentă, de prietenia și paternitatea voastră, de fermitatea și apropierea voastră, de prezența lui Cristos în voi.
Dumnezeu ne-a răsfățat cu un preot aproape de noi, față să ne deschidem, să ne împărtășim dificultățile, grijile și suferințele, pe care să-l chemăm în momente de criză… un preot căruia i-a păsat sincer de căsnicia noastră și care a fost cu adevărat un instrument al salvării noastre. Iubirea lui pentru căsnicia noastră a fost o reflectare a iubirii lui Dumnezeu și un exemplu de iubire pentru noi.
Vă mulțumesc!

Noi, cuplurile tinere, avem nevoie să împărtășim, să ne trăim călătoria de credință în comunitate, împreună cu alte cupluri tinere cu care să reflectăm, să ne rugăm și să ne hrănim împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu Magisteriul Bisericii despre căsătorie și familie. Dar și cu care să petrecem timp distractiv împreună. Pentru noi, în acești ani a fost esențial să aparținem grupului nostru care ne ajută să creștem, să căutăm binele, unde ne putem întâlni și împărtăși experiențele noastre, unde ne sprijinim reciproc, unde ne rugăm, unde participăm la o comuniune eclezială. În ultimii 7 ani ne întâlnim o dată pe lună și avem o întâlnire trimestrială, ne rugăm, reflectăm împreună asupra temei și împărtășim ceea ce am discutat în căsnicia noastră. Și toate acestea sunt însoțite de un cuplu de veterani și de un preot. Și, bineînțeles, avem un serviciu de îngrijire a copiilor, pentru că familiile noastre s-au mărit foarte mult.
Avem nevoie de o intimitate profundă cu Dumnezeu, Cel care ne iubește, ne vindecă, ne mântuiește, și noi, creați pentru a reflecta gloria Lui, pentru a fi o imagine în căsnicia noastră, nu vrem să-L iubim decât iubindu-ne unul pe celălalt ca soți. Vrem să avem căsnicia pe care El a vrut-o pentru noi. Vrem să-l cunoaștem în rugăciunea noastră, vrem să-i împărtășim intimitatea noastră, ceea ce avem în inimă. Rugăciunea ne schimbă ochii și inima. Rugăciunea personală curăță, intimizează, ne face să ne îndrăgostim, dar rugăciunea conjugală ne găsește, ne vindecă, ne apropie, ne face să creștem, ne face să iubim. Prezența Lui devine mai vizibilă în căsnicia noastră. Apropierea de Dumnezeu ne invită să ne apropiem de sacramente, în special de Euharistie și Penitență, iar acest lucru este absolut reparator pentru unirea noastră.
În cele din urmă, cuplurile tinere trebuie să fie rodnice, în comunitatea noastră, în parohie, în dieceză. Avem nevoie de comuniune cu alte familii, dar avem nevoie și de a ne dărui altora, de a participa la acțiunea pastorală, de a dărui cu generozitate din ceea ce Dumnezeu ne-a dat cu atâta iubire. Putem fi martori pentru tineri și cupluri logodite despre ceea ce Domnul face în căsnicia noastră, putem fi lumină și speranță.
Au fost ani prețioși în care am fost însoțiți în căsnicia noastră. Proiectul abordează toate
aceste aspecte, cuplurile primesc lunar tema, într-o manieră tinerească și atractivă, în care se prezintă dialogul unui cuplu tânăr, se reflectă asupra conținutului, se oferă resurse, un video, lecturi, activități pentru soți, întrebări pentru dialog și un moment de rugăciune. Cu acest material, grupul de cupluri s-a întâlnit cu preotul și cu cuplul veteran pentru a aprofunda înțelegerea Amoris Laetitia, a catehezei Sfântului Ioan Paul al II-lea și a altor documente ale Magisteriului Bisericii. Apoi ne rugăm împreună în cuplu în fața Sfântului Sacrament. Avem retrageri trimestriale, mergem în fiecare an să celebrăm dragostea de Sfântul Valentin pe traseul Rockmantica, participăm la întâlnirea familiilor organizată de dieceză în fiecare vară la Fatima și colaborăm la proiectele Delegației pentru Familie și Viață. De asemenea, invităm preoții la cină la noi acasă.
Cu adevărat, ceea ce ne-a salvat, vindecat, întărit și maturizat ca și cuplu căsătorit a fost adevărata întâlnire cu Dumnezeu. Cel care ne iubește, dorește dragostea noastră și ne cheamă la sfințenie, pentru a fi o reflectare a gloriei Sale, trebuie să fie întotdeauna în centrul căsniciei noastre.
Doamne, vrem să Te slăvim în viața noastră de căsătorie! Dar suntem conștienți că acest lucru nu se poate face fără Mama noastră, Biserica. Mulțumim parohiei noastre, diecezei noastre, Delegației pentru Familie și Viață și proiectului de însoțire în primii ani creat de aceasta, mulțumim părinților noștri care ne dau exemplul iubirii prețioase și mature în căsătoria lor!
Mulțumim preoților care ne sunt lumină și călăuză, mulțumim directorilor noștri spirituali, mulțumim cuplurilor mature care ne însoțesc și unde putem vedea învățătura reflectată în viața lor de căsătorie! Mulțumesc grupului nostru de cupluri, care au fost un dar! Mulțumim tuturor celor care ne însoțesc zi de zi pe acest drum al sfințeniei! Mulțumesc soțului meu pentru că este ajutorul meu adecvat! Mulțumesc soției mele pentru că m-a făcut să cresc și să mă întâlnesc cu Dumnezeu!
Și, bineînțeles: Glorie lui Dumnezeu!

Descarcă întreaga conferință aici.

Sursa: romefamily2022.com