Bătrâneţea trebuie să dea mărturie – pentru mine acesta este miezul, cel mai central al bătrâneţii – bătrâneţea trebuie să dea mărturie copiilor despre binecuvântarea lor: ea constă în iniţierea lor – frumoasă şi dificilă – la misterul unei destinaţii spre viaţa pe care nimeni n-o poate nimici. Nici măcar moartea….
Aici, pe pământ, se demarează procesul „noviciatului” nostru: suntem învăţăcei ai vieţii, care – printre mii de dificultăţi – învaţă să aprecieze darul lui Dumnezeu, onorând responsabilitatea de a-l împărtăşi şi de a-l face să rodească pentru toţi. Timpul vieţii pe pământ este harul acestei treceri. Aroganţa de a opri timpul – a voi tinereţea veşnică, bunăstarea nelimitată, puterea absolută – nu este numai imposibilă, este delirantă.
În Evanghelia pe care am ascultat-o, Isus le spune discipolilor că sunt fericiţi pentru că pot să vadă şi să asculte ceea ce atâţia profeţi şi drepţi au putut doar să dorească (cf. Mt 13,16-17). De fapt, mulţi au crezut în promisiunea lui Dumnezeu cu privire la venirea lui Mesia, i-au pregătit calea, au vestit venirea lui. Însă, acum când Mesia a venit, cei care pot să-l vadă şi să-l asculte sunt chemaţi să-l primească sau să-l vestească.
Pastorația familiilor catolice din România
profamiliacat@gmail.com
profamiliacat@gmail.com