Luigi şi Maria Beltrame Quattrocchi „au găsit în îngrijirea continuă a celulei familiale obiectivul principal al gândirii lor şi al acţiunii lor zilnice”, pentru a da rezultat concret „iubirii lor reciproce născute intense şi calde de tineri şi alimentate treptat în timp tocmai prin această alegere a lor”. Francesco, nepot adoptiv, este cel care vorbeşte despre cei doi soţi beatificaţi de Ioan Paul al II-lea în octombrie 2001 şi aleşi ca patroni ai celei de-a X-a Întâlniri Mondiale a Familiilor. Mărturia sa a răsunat astăzi dimineaţă [25 iunie 2022] în Aula „Paul al VI-lea”, în timpul adunării concluzive a lucrărilor congresului teologico-pastoral.

Viaţa celor doi soţi revelează că ei „au reuşit să desfăşoare acţiuni ordinare în mod extraordinar, în timpuri uneori destul de complexe, ca acelea din cele două războaie mondiale, precum şi în care au fost protagonişti activi, mai ales prin acţiunile copiilor”. Nepotul a amintit cum, după armistiţiul italian din 1943 şi până la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial, casa lor din via Depretis a devenit „refugiu sigur pentru multe zeci de persecutaţi politic, evrei, dizidenţi clandestini, care erau găzduiţi unul câte unul, îmbrăcaţi ca benedictini şi înzestraţi cu cărţi de identitate” pentru a le permite accesul la gara apropiată Termini şi „la trenurile spre salvare în Regatul de Sud eliberat deja de aliaţi”. „Am considerat mereu această operaţiune – a destăinuit Francesco – drept act spontan de mare generozitate faţă de alţii, fiu numai al propriei voinţe familiale”.

În acest context, un comportament concret şi exemplar „de îngrijire atentă şi inspirat din valorile Evangheliei” a fost cel realizat în 1924 de Luigi în faţa vocaţiilor sacerdotale ale celor doi fii, Filippo (don Tarcisio) şi Cesare (don Paolino). „Desigur, ar fi putut să facă o carieră ecleziastică minunată: monseniori, episcopi şi aşa mai departe”, a comentat nepotul, amintind că Luigi i-a reunit în jurul unei mese şi, foarte simplu, le-a spus mai mult sau mai puţin aşa: „Ascultaţi, fiii mei, dacă intenţionaţi să faceţi carieră eu sunt aici gata să vă ajut la universitate în ceea ce veţi vrea să alegeţi în mod liber, dar dacă alegeţi să deveniţi preoţi, trebuie să-mi promiteţi că veţi fi mereu preoţi simpli, deoarece chemarea lui Dumnezeu, dacă este autentică, este ceva complet diferit de instrument de carieră”. Acest mesaj era foarte clar, „fiii l-au înţeles bine şi, mai ales, n-au trădat niciodată promisiunea făcută tatălui lor”.

Sunt mărturie importantă a credinţei lui Luigi şi Maria şi scrisorile de iubire între ei doi şi scrisorile către copii, toate adunate şi publicate. Şi din aceste texte apare evident că „ei au fost capabili să conceapă şi să realizeze un plan pe termen lung, punând în practică un model familial cu siguranţă practicabil cu mijloace normale şi declinabil în funcţie de culturi şi geografii diferite”. În acest sens, angajarea lor constituie „un fapt istorice inovator”: ceea ce s-a realizat de Luigi şi Maria „ajunge să schiţeze – a concluzionat nepotul – o adevărată linie conducătoare, care poate fi valabilă pentru toţi, care găseşte drept cale practicabilă generatoare de sfinţenie îngrijirea propriei familii în mod continuu şi la 360 de grade: unul din secretele esenţiale pentru o viaţă fericită a persoanelor pentru lumea care va veni”.

Despre tema „catecumenatului matrimonial” s-a centrat în schimb conferinţa introductivă a lucrărilor de vineri seara, 24 iunie, ţinută de Gabriella Gambino, subsecretar al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, şi de soţul său Giovanni Nuzzi. Intervenţia lor a fost dedicată documentului Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare, publicat de Dicaster cu ocazia Anului Familia Amoris laetitia. Este vorba de un text preţios pe care pontiful „îl încredinţează păstorilor şi laicilor care lucrează în pastoraţia familială”, cu obiectivul „de a reînnoi pregătirea la căsătorie a următoarelor generaţii şi a însoţi pe copiii noştri în vocaţia lor”.

Procesul pe care Papa Francisc îl propune este complex: „Mulţi vor fi perplecşi cu privire la posibilitatea acestei propuneri, inerţiile vor obosi drumul, noi înşine vom putea fi descurajaţi de piedici şi de temeri”, au recunoscut ei. Dar trebuie avut „curajul de a ne strădui cât mai bine pentru a-i însoţi pe tineri la frumuseţea şi la belşugul de har al căsătoriei şi al vieţii familiale”. Aşadar, este vorba de „a primi un dar, a asuma o misiune, a demara un proces”, aşa cum spune papa, şi „a întreprinde un nou drum ca Biserică”. Este un proces care îi „implică pe toţi, păstori şi laici, care ne cheamă să fim întreprinzători, curajoşi şi creativi, lăsându-ne conduşi de Duhul Sfânt”.

Itinerare catecumenale „sunt adresate episcopilor, parohilor, cuplurilor şi laicilor în general care se ocupă de pastoraţia pregătirii la căsătorie”. Nu numai atât, ele sunt o urmă la dispoziţia „lucrătorilor din toate domeniile pastoraţiei, de la cei care se ocupă de cateheza copiilor la cea a adolescenţilor, inclusiv şi cei care îi însoţesc pe soţi, pentru a favoriza dezvoltarea unei pastoraţii realmente transversale”.

Gambino şi Nuzii au ilustrat motivaţiile pentru un „catecumenat al căsătoriei”. Deoarece căsătoria este „cu adevărat o vocaţie” care cere „un discernământ, destinată să lanseze în viitor pe copiii noştri, dăruindu-le o identitate creştină mai specifică, făcându-i maturi şi hotărâţi în depăşirea încercărilor vieţii”. În această optică, celebrarea ritului matrimonial „nu este în niciun mod un punct de sosire”, ci începutul „unei vieţi matrimoniale, în care soţul şi soţia vor dobândi o identitate creştină reînnoită”.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: www.ercis.ro