Papa Francisc s-a întâlnit în această dimineață, în curtea San Damaso a Palatului Apostolic, cu tinerii participanți la cea de-a opta ediție a „Trenului Copiilor”, un eveniment organizat de Consiliul Pontifical pentru Cultură în cadrul inițiativei mai ample numită „Curtea Neamurilor”. Copiii sunt însoțiți de câțiva adulți și, după salutul cardinalului Gianfranco Ravasi, prefectul dicasterului, al lui Antonio Organtini, directorul general al institutului de îngrijire Sant’Alessio-Margherita di Savoia din Roma, frecventat de copii, și al lui Massimiliano Giansanti, președintele Confagricoltura, care colaborează la eveniment, copiii sunt cei care vorbesc cu Papa, pentru a-i pune cu sinceritate întrebările pe care le au în suflet și, uneori, pentru a-i sugera ceva.

Mattia îl întreabă pe Papa Francisc: “Știu că ați vizitat multe țări din străinătate, în special țări sărace, pentru a vorbi cu șefii de stat și, de asemenea, pentru a vă ruga pentru acele țări, pentru a le îmbunătăți. Dar, după părerea dumneavoastră, care este țara pe care ați vizitat-o și care s-a îmbunătățit cel mai mult datorită dumneavoastră?”
Sfântul Părinte răspunde: “Voi spune un lucru: fiecare țară are propriile caracteristici. Ne putem pune întrebarea: care este cea mai bogată caracteristică a unei țări? Știi care este cea mai bogată caracteristică a unei țări? Oamenii. Oamenii sunt întotdeauna oameni, sunt la fel în anumite privințe, dar toți oamenii sunt diferiți, oamenii sunt diferiți, au propria lor bogăție și ceea ce mă uimește este când văd cât de bogate sunt popoarele diferite, cu bogăția specifică a acelei țări…Și aici: fiecare are bogăția sa, bogăția sufletului său, pentru că inima fiecăruia dintre noi, sufletul fiecăruia dintre noi nu este același: nu! Nu există inimi egale, suflete egale: fiecare dintre noi are propria bogăție, iar acest lucru contează și pentru țări. În țările pe care le vizitez, am văzut întotdeauna bogății deosebite: asta din acest fel, asta din celălalt… și asta este frumusețea creației.”

„Cum te simți să fii Papa?”, întreabă un altul pe nume Edgar.
Sfântul Părinte răspunde: “Ceea ce este important, în orice profesie în care te pune viața, este să nu te lași, să fii tu însuți, nu trebuie să fii o persoană artificială”, răspunde Papa, care apoi continuă:
“Deci, cum mă simt eu ca Papă? Ca persoană, ca fiecare dintre voi în profesia voastră, în munca voastră. Pentru că și eu sunt o persoană ca și voi, iar dacă am această slujbă trebuie să încerc să o fac în modul cel mai umil și cel mai conform cu personalitatea mea, fără a încerca să fac lucruri care sunt străine de ceea ce sunt.”

„Dar este obositor să fii Papă?” îl întrebă din nou Catherine.
Sfântul Părinte răspunde: “Orice sarcină pe care o facem are o parte de oboseală, a răspuns Francisc, dar ‘Dumnezeu dă puterea de a duce la bun sfârșit munca’ și trebuie să o ducem la bun sfârșit ‘cu onestitate, cu sinceritate și cu muncă’.”

David pune o întrebare care îi place atât de mult Papei: “Cum te simți să fii atât de mult în contact cu Creatorul Pământului, adică cu Dumnezeu?.”
Sfântul Părinte răspunde: “Să ne amintim că Dumnezeu este cu noi este foarte important, spune Francisc, să simțim că el veghează asupra noastră, ne ajută să ne facem treaba. Și apoi subliniază:
Dar lucrul rău este atunci când nu vrem să ne simțim aproape de Domnul, iar preferința noastră este să ne simțim aproape de asta, asta, asta, asta, dar să-L îndepărtăm pe Domnul. Nu. Secretul este: să îl simți pe Domnul aproape. Și asta te însoțește toată viața.”

Mă numesc Sachar, sunt din Ucraina. Nu am o întrebare, ci mai degrabă o rugăminte: “Puteți să veniți în Ucraina pentru a salva toți copiii care suferă acolo acum?”. Unul dintre micii refugiați, care a găsit acum adăpost la Roma, i se adresează Papei în acest fel, fără menajamente.
Sfântul Părinte răspunde: “Mă bucur că sunteți aici: mă gândesc foarte mult la copiii din Ucraina și de aceea am trimis câțiva cardinali să ajute acolo și să fie aproape de toți oamenii, dar mai ales de copii. Mi-ar plăcea să merg în Ucraina; numai că trebuie să aștept momentul potrivit pentru a o face, pentru că nu este ușor să iei o decizie care poate face mai mult rău decât bine întregii lumi. Trebuie să caut momentul potrivit pentru a o face. Săptămâna viitoare voi primi reprezentanți ai guvernului Ucrainei, care vor veni să discute și să vorbească despre o posibilă vizită a mea acolo: să vedem ce se va întâmpla.”

Copiii vor să știe ce crede Papa despre persoanele care au probleme sau dizabilități. „Când vedeți astfel de copii, vă duceți să-i ajutați și să le dați sfaturi sau mergeți pe drumul vostru?”, vrea să știe unul dintre ei.
Sfântul Părinte răspunde: “Când mă uit la copii, cum spui tu, care au anumite limitări, anumite dizabilități, mă gândesc că Domnul le-a dat alte lucruri, alte lucruri frumoase. Unul dintre lucrurile care, vă mărturisesc, mă atinge la inimă ,când mă aflu cu nevăzători, de atâtea ei ori îmi spun: „Pot să mă uit la tine?”. Eu, la început, nu am înțeles, dar apoi am spus: „Da!”, iar ei, cu mâinile, mi-au atins fața și s-au uitat la mine. Ce văd acolo? Creativitatea: o persoană care are o limitare găsește întotdeauna puterea de a depăși limitarea, iar aceasta este creativitatea. (…). Iar acest lucru este de lăudat.”

Ludovica este ultima care vorbește, deoarece timpul s-a scurs, nu pune o întrebare, ci îi spune Papei: „rugați-vă pentru mine, pentru copiii bolnavi”.
Sfântul Părinte răspunde: “Este frumos ceea ce spui, este ceva ce trebuie să ne cerem unul altuia.
Pentru că a ne ruga pentru unul dintre noi este ca și cum am atrage privirea lui Dumnezeu asupra noastră. Rugăciunea este atragerea privirii lui Dumnezeu. Când te rogi, Dumnezeu se uită la tine. (…)Tu te rogi pentru mine și eu mă voi ruga pentru tine, iar această relație de a cere rugăciuni este o relație de fraternitate, de prietenie, de doi sau trei oameni care cer ca Dumnezeu să se uite la ei. A ne ruga înseamnă să atragem privirea lui Dumnezeu asupra noastră, iar acest lucru este frumos.”

tradus de fam. Ciubotaru

Sursa: vaticannews.va