Te-am văzut nefericită, mamă

Sunt atâția tineri care astăzi locuiesc împreună ca soț și soție, dar fără să fie soț și soție. Eu însămi i-am criticat ori de câte ori am avut ocazia, subliniind cât de urât este un astfel de gest și cât de mult îl supără pe Dumnezeu. Totul până la fiica mea!

Într-una din zile, fiica mea, cea în care investisem tot ceea ce se putea mai bun pe lume, pe care am dus-o la biserică de mică, căreia i-am vorbit de atâtea ori ca de la inimă la inimă, tocmai ea, speranța vieții mele, m-a deziluzionat! S-a mutat cu prietenul, dărâmându-mă! În zadar i-am spus că nu e frumos, că nu e bine, că e păcat, că ne râde lumea, că e în defavoarea vieții ei, că prietenul doar o folosește. Nu doar că nu a ținut cont de nimic, ci s-a îndârjit și mai mult în decizia luată. Și deodată, din cea critică care eram, am devenit criticată! Prietenele, vecinele, toate mă acuzau, că sigur nu am știut eu s-o educ, că sigur am greșit eu pe undeva, că sigur a vrut ea să-mi dea o lecție. Și eu sufeream…

Timpul trecea, iar ei nu luau nicio decizie. M-am consumat atât de mult, încât, în câteva zile, fără să exagerez, am albit! Nu mai spun cât de mult mi s-a șubrezit și sănătatea.

După mai mult timp de chin și de rușine m-am hotărât să mă duc personal să-i vorbesc. Prietenul era la muncă, așa încât ea era singură acasă. Am considerat că atunci era cel mai propice să-i vorbesc, să o întreb pe îndelete cu privire la decizia ei și mai ales de ce tot amână momentul căsătoriei.

”Pentru că mi-e frică, mamă, de asta nu mă căsătoresc, pentru că mă tem de viitorul meu, mi-e frică să nu pățesc așa cum ai pățit și tu.”

Au fost cuvinte care m-au străpuns până în inimă, care m-au lovit în plin și care m-au bulversat. Cum adică: ”Să nu pățesc așa cum ai pățit și tu?!?” Ce-am pățit eu?, am întrebat-o.

Te-am văzut nefericită, mamă! Ai fost mereu nefericită! Știu că l-ai suportat pe tata pentru mine, i-ai suportat bețiile, nervii, glasul ridicat, gelozia, injuriile. Le-ai suportat pe toate doar pentru că eram eu, pentru ca să nu mă rușinez față de colegii și prietenii mei spunându-le că am părinții divorțați. Ai rămas acolo, într-o căsătorie care nu era aducătoare de fericire doar pentru ca să mă vezi pe mine fericită. Dar eu am văzut mamă că nu erai fericită. De asta să mă căsătoresc, ca să fiu nefericită ca tine? Să mă plâng mereu pe la prietene cât de rău e soțul meu? Să-l bârfesc, să fac din el principalul subiect la discuțiilor mele? Nu, mamă, nu, mai bine nu mă căsătoresc. O să stau așa cât funcționează, iar când nu o să mai funcționeze o să-l părăsesc și o să am grijă să găsesc pe altcineva care să mă facă fericită. Dar ca tine nu stau și nu voi accepta niciodată să fiu tratată astfel!

Cuvinte grele, adevărate și provocatoare! Câtă dreptate avea fiica mea! Da, am avut o viață nefericită alături de un soț care m-a făcut să mă închid în mine însămi. De fapt ne-am suspectat reciproc. El mă acuza că îi sunt infidelă, iar eu îl acuzam pe el că era astfel și pe deasupra că mai și bea, vorbește urât și e violent, ceea ce se și vedea. Iar fiica noastră, e clar, nu era străină de toate acestea. Le observa, le trăia, fugea de ele și le interioriza. Iată de ce a ajuns să nu mai creadă în căsătorie! Noi ca părinți nu i-am permis să vadă un model de familie frumoasă. Noi am fost cei care i-am tăiat aripile și am privat-o de privilegiul pe care îl au atâția copii, de a avea o familie frumoasă, părinți fericiți care lasă să transpară fericirea.

Acum o acuzam că locuiește cu prietenul fără să fie căsătorită, că face un păcat, dar noi eram cei care am dus-o aici fără să ne dăm seama. Noi suntem vinovați de lipsa ei de curaj în a decide cu privire la căsătorie.

După lungi discuții, și cu ea, și cu soțul, după ce cu multă umilință ne-am cerut iertare de la ea, în sfârșit, fiica mea, împreună cu prietenul ei, au fixat data nunții. Se va căsători! Iar eu am considerat util să împărtășesc această experiență pentru a nu-i mai judeca doar pe ei, ci să ne uităm și noi la noi ca părinți, ce exemplu le dăm. (Ecaterina)

Pagină realizată de pr. dr. Felician Tiba

Share:

Articole din aceiași secțiune ...

Sfaturi pentru a evita grijile

Acel moment legat de cravata în tocană a fost un semnal că obiceiul îngrijorării ne va invada adesea viața de cuplu. Binecuvântați cu trei copii prețioși, bugetul nostru s-a micșorat cu fiecare nou pachet de bucurie. Din necesitate (nu din sfințenie), am început să mă rog mai mult. Voi transmite câteva cuvinte de înțelepciune familiilor tinere care trec prin aceleași dificultăți.

Citește mai mult »

Când mersul la liturghie este dificil

Fie că venim la liturghie doar duminica sau putem participa la o liturghie suplimentară sau două în timpul săptămânii, călătoria pe care o facem este un fel de pelerinaj. Ne depărtăm de munca noastră pentru a intra într-un loc consacrat, unde ne alăturăm îngerilor și sfinților pentru a-L lăuda pe Dumnezeu în liturghia cerească. Da, va fi dificil – pelerinajele sunt întotdeauna – dar Dumnezeu ne va da harul de care avem nevoie.

Citește mai mult »

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

© Copyright 2021 - 2024 | PAGINĂ SUSȚINUTĂ DE CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA