Foto: Freepick.com

Kathryn Swegart ne oferă șase tehnici pe care ne putem baza pentru a ține grijile la distanță

Recent, eu și soțul meu am sărbătorit ziua când ne-am întâlnit. Ne-am amintit ziua în care ochii noștri s-au întâlnit pentru prima dată și da, a fost dragoste la prima vedere. Ca și în filmul, „Este o viață minunată”, eu eram Mary, iar el era George. Toate au devenit neclare în lumea mea, inclusiv în mintea mea. Soțul meu a crezut că probabil este un lucru bun, deoarece nu eram tocmai bine poziționați pe piața muncii, să zicem. Dar aceasta e cu totul o altă poveste.

Privind înapoi acest moment văd o domnișoară care lucrează într-un magazin universal, aranjând cămăși, oarbă la faptul că viața mea tocmai se schimbase pentru totdeauna. Viitorul meu soț m-a invitat la prânz. Îmi amintesc chiar că a comandat tocană de scoici și i-a căzut cravata în castron. Presupun că și el era nervos.

Acel moment legat de cravata în tocană a fost un semnal că obiceiul îngrijorării ne va invada adesea viața de cuplu. Binecuvântați cu trei copii prețioși, bugetul nostru s-a micșorat cu fiecare nou pachet de bucurie. Din necesitate (nu din sfințenie), am început să mă rog mai mult. Voi transmite câteva cuvinte de înțelepciune familiilor tinere care trec prin aceleași dificultăți.

Gândurile contează.

Conectați-vă la vorbăria minții voastre. Nu încercați să opriți zgomotul. Ascultați doar. Aduceți-le în lumina vindecătoare a lui Isus și veți observa în timp, pacea se va prelinge în gândurile voastre.

Fiți recunoscători.

Căutați mici binecuvântări. Ann Voskamp a scris un bestseller al NY Times,One Thousand Gifts, care poate fi un punct de cotitură. Prin aprecierea lucrurilor mărunte – 1.000 dintre ele – recunoștința devine un obicei. Ann este căsătorită cu un fermier de porci și îi învață acasă pe cei șase copii ai ei.

Conectați-vă cu natura și limitați rețelele sociale.

Doar o gură de aer proaspăt poate elibera mintea. Eu găsesc mângâiere în privința constelației Orion care umple cerul în timpul nopților întunecate de iarnă. Vă recomand să citiți cărți reale în loc să dați scroll pe Facebook. Eu țin la îndemână o „carte de bucătărie” pentru a o citi în loc să verific e-mailurile.

Rugați-vă Rozariul în fiecare zi.

Venerabilul Fulton J. Sheen a scris:

„Rozariul este cea mai bună terapie pentru aceste suflete nefericite, nefericite, înfricoșate și frustrate, tocmai pentru că implică utilizarea simultană a acestor puteri: fizică, vocală și spirituală și în această ordine.”

Îmi fac plimbarea Rozariului în fiecare zi: un obicei care ajută să-mi păstrez pacea.

Zâmbiți mai mult, chiar dacă nu aveți chef.

Copiii voștri vor observa (și poate se vor întreba ce e în neregulă cu mama). Mă străduiesc să le zâmbesc funcționarilor și vecinilor.

Luați o pauză.

Ați o zi grea acasă cu copiii? Restabiliți starea de spirit organizând o petrecere de dans, făcând prăjituri sau citind cărți împreună. Rufele pot aștepta.

În ianuarie, mulți oameni își iau hotărârile de Anul Nou, unele dintre ele prostii sau de neatins. Nu ar fi înțelept să mă hotărăsc să urc pe Muntele Washington anul acesta. Asta ar duce la descurajare. Una dintre cele mai amuzante rezoluții a venit de la un iubitor de animale de companie care jură să „fie persoana pe care câinele meu crede că sunt”.

Mă uit înapoi la acea cravată în tocană și îmi dau seama că anxietatea care mi-a dominat cândva gândurile a fost îmblânzită într-o mare măsură. Numai prin conștientizarea de sine, disciplină, rugăciune și sacramente am rămas pe un drum mai pașnic în viața mea.

Sursa: catholicmom.com