Foto: ercis.ro

Tema întâlnirii a avut ca punct de pornire tema anului pastoral și a fost: „De la roadele câmpului la roadele Duhului Sfânt”, cu aluzie la roadele Duhului Sfânt despre care vorbește apostolul Paul în Scrisoarea către Galateni, capitolul 5, versetele 22-23.

Organizatorul întâlnirii a fost pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastorația Familiei și al Centrului „Gaudium et Spes” Traian, iar invitata specială a fost doamna Eugenia Dămătăr, colaboratoare al aceluiași oficiu.

După salutul de început, pr. Felician ne-a introdus imediat în tema zilei:

„Poate cineva să culeagă toamna roadele pământului, dacă nu a lucrat pentru ele?, spunea părintele. Cel mult le poți fura, dar nu înseamnă că poți fura toată viața, într-o zi tot te prinde! Ca să culegi roade toamna, mai întâi trebuie să semeni primăvara și să îngrijești ceea ce ai semănat, altfel nu vei putea să culegi o recoltă bogată. Nimic însă nu se face fără efort și încă un efort susținut!

Asta face Dumnezeu și cu noi. El a pus în noi niște daruri, ne putem gândi la darurile Duhului Sfânt, la care ne trimite și tema anului pastoral, dar darurile sunt mult mai multe decât cele șapte pe care le cunoaștem noi. Fiecare are darurile sale specifice. Și tocmai pentru că fiecare este dotat cu anumite daruri din partea lui Dumnezeu, ca răspuns la impulsul harului Duhului Sfânt, noi trebuie să dăm și roade, iar acestea să fie și vizibile!

Familia este prin excelență locul în care soții sunt chemați să dea roade vizibile! Iubirea lor este concretizată în celebrarea sacramentului Căsătoriei, în deschiderea spre viață, în construirea unei case, în grija față de copii, dar și în grija reciprocă. Se vede acest lucru în familiile dumneavoastră?! Oare nu cumva în multe din familiile noastre se zădărnicește darul lui Dumnezeu?!”

În cadrul omiliei de la Sfânta Liturghie, pornind de la exemplul Sfântului Ignațiu din Antiohia, părintele Felician ne-a spus: „E inutil că spunem că avem credință! Nu este suficient! Se vede în viața noastră? Isus vorbește de necesitatea de a da mărturie despre el. O dăm? Dăm noi mărturia noastră de iubire? Ca soți, vă mai iubiți așa cum v-ați promis în ziua căsătoriei? Ce-a mai rămas din iubirea care v-a unit?”

Cu acestea și cu multe alte întrebări, pr. Felician ne-a răscolit, ne-a provocat și ne-a ambiționat să ne reîntoarcem la originea întâlnirii noastre ca viitori soți, rugându-ne să avem umilința, dar și curajul de a reînnoi acea iubire.

După momentul de agapă frățească, bucuroși și plini de entuziasm, am pornit din nou spre casele noastre, acolo unde am fost invitați să trăim mărturia noastră de credință, iubire și speranță în familie.

Mulțumim, părinte Felician, pentru că ne iubiți! Mulțumim Papei Leon, episcopilor noștri și tuturor părinților parohi și vicari care ne însoțesc în drumul dificil, dar atât de frumos al vieții noastre de familie.

Abia așteptăm întâlnirea de iarnă!

Cornel și Mihaela Ghercă

Sursa: ercis.ro