Cultivarea tandreței într-un cuplu, mai bună decât închinarea în fața demonului posesiei

Efortul pentru câștigarea bătăliei împotriva poftei trupești, împotriva considerării celuilalt drept un lucru, s-a aflat în centrul catehezei de la audiența generală de miercuri, 17 ianuarie a.c., papa Francisc evidențiind că premiul acestei bătălii este cel mai important dintre toate, pentru că vizează păstrarea acelei frumuseți pe care Dumnezeu a scris-o în creația sa atunci când a imaginat iubirea dintre bărbat și femeie.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 17 ianuarie 2024. Vorbind – în cadrul celei de-a treia cateheze dedicată viciilor și virtuților, la audiența generală din aula Paul al VI-lea – despre „voracitate” față de o altă persoană, înțeleasă ca o legătură otrăvitoare pe care ființele umane o pot avea între ele în sfera sexuală, pontiful a explicat că în creștinism nu există nicio condamnare a instinctului sexual, însă, această frumoasă dimensiune a umanității noastre, nu este lipsită de pericole. Papa Francisc a amintit că reproșul sfântului apostol Paul, din Prima epistolă către corinteni (5,1), se referă la gestionarea nesănătoasă a sexualității de către unii creștini. 

Pontiful s-a oprit asupra experienței umane a îndrăgostirii, definind-o ca fiind una dintre cele mai surprinzătoare realități ale existenței care, dacă nu este poluată de viciu, devine unul dintre cele mai pure sentimente. „O persoană îndrăgostită devine generoasă, îi place să facă cadouri, scrie scrisori și poezii. Încetează să se mai gândească la sine pentru a se proiecta complet spre celălalt. Iar dacă întrebi o persoană îndrăgostită pentru ce iubește, nu va găsi un răspuns: în atât de multe feluri, iubirea sa este o iubire necondiționată, fără niciun motiv”. Desigur – a amintit – „această iubire, atât de puternică, este și un pic naivă: îndrăgostitul nu cunoaște cu adevărat fața celuilalt, tinde să-l idealizeze, este gata să facă promisiuni a căror greutate nu o înțelege imediat”.

Pontiful a atras atenția că spațiul sentimentului iubirii, care este asemenea unei „grădini” în care se înmulțesc minunile nu este însă ferit de rău. Această „grădină” poate fi pângărită de demonul poftei, iar acest viciu este deosebit de odios, din cel puțin două motive.

„În primul rând” – a spus – „pentru că distruge relațiile dintre oameni”.  „Câte relații care au început în cele mai bune condiții s-au transformat apoi în relații toxice, de posesie a celuilalt, lipsite de respect și de simțul limitelor?” – a reliefat pontiful.  

Cu referire la cel de-al doilea motiv pentru care viciul lăcomiei trupești este odios, Sfântul Părinte a explicat că sexualitatea are o voce puternică care implică toate simțurile; ea sălășluiește atât în corp, cât și în psihic; dacă nu este disciplinată, ea ajunge să fie un lanț care îl privează pe om de libertate.

Pontiful a mai spus că a cultiva tandrețea într-o relație de cuplu este mai bună decât închinarea în fața demonului posesiei, și că este mai bine să slujești decât să cucerești, pentru că, dacă nu există iubire, viața este o tristă singurătate.

Foto: Vatican Media

Sursa: vaticannews.va

Share:

Articole din aceiași secțiune ...

Conferință despre „Pastorația vieții umane”

În cuvântul de deschidere doamna doctor subsecretar al Dicasterului, Gabriela Gambino a subliniat „demnitate infinită, inalienabilă a fiecărei persoane, întemeiată în însăși ființa sa, care prevalează în și dincolo de orice circumstanță, stare sau situație în care persoana ar putea fi vreodată întâlni. Biserica reiterează și confirmă cu hotărâre demnitatea ontologică a persoanei umane, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și răscumpărată în Isus Cristos. Din acest adevăr, Biserica își extrage motivele angajamentului său față de cei slabi, insistând întotdeauna asupra „primatului persoanei umane și apărarea demnității sale dincolo de orice împrejurare.” (DIGNITAS INFINITA nr.1. )

Citește mai mult »

„Învață-ne să ne rugăm” (Lc 11,1) – Trăind Anul de rugăciune în vederea pregătirii pentru Jubileul din 2025 – Partea a III-a

În Evanghelia după Luca îi găsim pe ucenicii lui Isus venind la Maestru cu o rugăminte profundă și semnificativă: „Doamne, învață-ne să ne rugăm” (Lc. 11:1). Această cerere, care reflectă cu siguranță o conștientizare a inadecvării și a nevoii de a fi îndrumați, chiar și practic, cu privire la modul de a se ruga, ascunde, de asemenea, în esența ei, o dimensiune inerentă fiecărei persoane:
nevoia de a avea un învățător, o călăuză care să-i însoțească spre cele mai importante lucruri din viață. În școala unui maestru, discipolul nu poate crește decât dacă merge pe urmele celui de dinaintea lui: în fapt, mergând pe aceleași urme ca și maestrul, el va fi capabil să înțeleagă îndemânarea maestrului său și, încet-încet, simțul emulației care va apărea într-o zi, îi va permite să atingă aceleași cunoștințe: „voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc”, „cel care crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și, de fapt, va face fapte mai mari decât acestea” (Ioan 15,12; 14,12).

Citește mai mult »

Trăind Anul de rugăciune în vederea pregătirii pentru Jubileul din 2025 – Învățăturile Papei Francisc în legătură cu rugăciunea- Partea a II-a

În rugăciune, spune Papa, descoperim cât de mult suntem iubiți de Dumnezeu, iar această descoperire ne dă speranța și curajul de a trăi fiecare zi, astfel încât problemele cu care ne confruntăm să nu mai fie obstacole în calea fericirii noastre, ci invitații din partea lui Dumnezeu, ocazii pentru întâlnirea noastră cu El (Cf. Angelus, 9 ianuarie 2022).

Citește mai mult »

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

© Copyright 2021 - 2024 | PAGINĂ SUSȚINUTĂ DE CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA