Momentele în care scriu sunt, după cum ști prea bine, momente de har și iubire împărtășită, deoarece vreau să scot în evidentă tot binele de care ne-ai învrednicit în milostivirea Ta, neînțeleasă de cele mai multe ori de către noi! Atenția noastră asupra atâtor daruri primite în acest an, parcă măresc bucuria că suntem copiii Tăi. Dar mă întreb și-ți cer iertare Doamne, oare de ce nu reușim

să-i educăm și pe copiii noștri vis-a-vis de cultivarea atenției pentru prezența și lucrarea neîncetată pe care o faci în familia și comunitățile noastre?

Îmi pare atât de rău că am irosit și încă irosesc atâtea ocazii în care aș putea fi perseverentă în a fi un ucenic autentic și un misionar bucuros… Pentru puțina și uneori muncita implicare mi-ai dăruit atâta pace în suflet și recunoștință din partea celor apropiați!

De atâtea ori mă gândesc retrospectiv, ce ar fi putut „ieși” dacă aș fi fost 100% dăruită în această frumoasă chemare!!!

Îmi cer încă o data iertare că îmi folosesc talantul mai mult când „piața” o cere și dau dovadă că mondenitatea are mai mare influență asupra mea!

Cum aș putea să mă exprim ca cei care vor citi să îți aducă mai multă laudă și mulțumire ție, atât de grijuliu și atent la nevoile fiecăruia dintre noi?

Să promit ceva pentru viitor este ușor, dar atunci când timpul nostru uman ajunge la ultimatum, mă trezesc că doar în brațele Tale am consolare și înțelegere deplină pentru tot ce nu am reușit să fiu…

Totuși am trei propuneri pentru a continua pelerinajul frumos și plin de surprize:

1. „Fiți sfinți pentru că eu sunt sfânt!” este îndemnul pe care îl am necontenit în inimă și mulțumesc pentru atâtea exemple din tezaurul Bisericii, care mă impulsionează, iar ceea ce mă rog să reușesc în viitor este să pot vedea sclipirea sfințeniei Tale chiar și în colegele de muncă cu personalitate conflictuală de exemplu!

2. „Nimic să nu te tulbure…singur Domnul ajunge” (sf. Tereza)- să nu plec din brațele Tale nici atunci când mă îngrijorează viitorul fiului mai mare care a renunțat momentan la facultate, sau a copilului mai mic cu autism…

3. Să cultiv zi de zi capacitatea de atenție: fără de relațiile mele, făță de frumusețea creației și față de prezența Ta, având în vedere că voi da cont la sfârșit „despre iubire”, așa cum zice prietenul nostru, Sf. Ioan al Crucii!

Cu iubire, prin Isus, cu și în Isus, Ție Dumnezeule atotputernic în unire cu Duhul Sfânt toată cinstea și gloria în veci, Clara-Tereza și toată familia-mulțumim!

familia Ciubotaru

Foto: Pexels.com