Papa Francisc: „Bătrânii, de ale căror rădăcini au nevoie tinerii pentru a ajunge la maturitate”
„Fiți vigilenți pentru a nu marginaliza bătrânii în familiile sau în viața noastră”. Acesta a fost mesajul rostit de Papa Francisc în omilia sa de la Liturghia pe care a celebrat-o împreună cu Cardul Prefectului. Kevin Farrell cu ocazia celei de-a treia Zile Mondiale a Bunicilor și Bătrânilor la Sf. Petru, în prezența a 8.000 de credincioși, printre care mulți bătrâni și bunici alături de nepoții și familiile lor. Gândindu-se la bunici și bătrâni, „de ale căror rădăcini au nevoie tinerii pentru a ajunge la maturitate”, Papa Francisc a propus o nouă lectură a trei povești ale Evangheliei zilei, începând cu un aspect pe care îl au toate în comun: creșterea împreună.
Crescând împreună
În prima pildă, grâul și neghina cresc împreună, în același câmp (cf. Mt 13, 24-30). Această imagine – a explicat Papa – „ne ajută să vedem lucrurile în mod realist: în istoria omenirii, ca și în fiecare dintre viețile noastre, există un amestec de lumină și umbre, iubire și egoism”. Totuși, „creștinii sunt realiști: ei știu că în lume există grâu și buruieni”, iar Isus ne spune să-i lăsăm pe amândoi să crească împreună până la seceriș: „Ce frumoasă – a subliniat Papa – este această viziune a lui Dumnezeu, acest mod de a ne învăța despre milă. Aceasta ne invită să fim răbdători cu ceilalți și – în familiile noastre, în Biserică și în societate – să primim slăbiciunea, întârzierile și limitările, nu pentru a ne lăsa să ne obișnuim cu ele sau pentru a le scuza, ci pentru a învăța să acționăm cu respect, îngrijire de grâul bun cu blândețe și răbdare”. Aici mă gândesc la bunicii noștri și la bătrâni, a continuat el, „care au călătorit deja departe de-a lungul vieții. Dacă se uită înapoi, văd atât de multe lucruri frumoase pe care au reușit să le facă. Totuși, ei văd și înfrângeri, greșeli, lucruri pe care – după cum se spune – „dacă m-aș întoarce nu le-aș mai face”. Totuși, astăzi, Domnul ne oferă un cuvânt blând care ne invită să acceptăm misterul vieții cu seninătate și răbdare, să-i lăsăm judecata și să nu trăim vieți pline de regrete și remușcări”.
O nouă legătură: „să fim capabili să ne întâlnim unii cu alții și să dialogăm între tradiție și noutatea Duhului”
A doua pildă, amintită din nou de Papă, a fost aceea a minusculei semințe de muștar, care atunci când crește „este cel mai mare dintre tufișuri și se face copac, astfel încât păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui” (Mt 13: 32). Papa Francisc a subliniat că „și viețile noastre sunt așa, pentru că venim pe lume atât de mici; devenim adulți, apoi îmbătrânim. La început suntem ca o sămânță mică; atunci ne hrănim de speranțe, iar planurile și visele noastre se împlinesc, dintre care cele mai frumoase devin asemenea copacului care nu trăiește pentru el însuși, ci dă umbră tuturor celor care îl doresc și oferă spațiu celor care doresc să-și facă un cuib acolo. Astfel, cei care cresc împreună în această pildă sunt în cele din urmă copacul matur și păsărelele. Aici mă gândesc la bunicii noștri: cât de frumoși sunt acești copaci înfloriți, în ale căror „ramuri” copiii și nepoții își construiesc propriile „cuiburi”, învățând căldura căminului și experimentând tandrețea unei îmbrățișări. Este vorba de a crește împreună: copacul înverzit și micuții care au nevoie de cuib, bunicii cu copiii și nepoții lor, bătrânii cu cei mai mici”. Atunci Sfântul Părinte a subliniat necesitatea pentru „o nouă legătură între tineri și bătrâni”, pentru că „seva celor care au în spate o lungă experiență de viață va hrăni lăstarii speranței celor care cresc. În acest schimb rodnic putem învăța frumusețea vieții, putem construi o societate frățească și în Biserică putem să ne întâlnim și să dialogăm între tradiție și noutatea Duhului”.
Amestecul, întâlnirea și îmbrățișarea unul pe celălalt
În cele din urmă, a spus Sfântul Părinte, există „a treia pildă, unde drojdia și făina cresc împreună (cf. Mt 13,33). Acest amestec face ca tot aluatul să crească. Isus folosește verbul „a amesteca”. Aceasta ne amintește de „arta” sau „„mistica” de „a conviețui, a amestecării și a întâlnirii, a îmbrățișării și a sprijinirii unii pe alții”, și „de a ieși din noi și de a ne alătura altora” (Evangelii Gaudium, 87)” . „Să fim atenți – a avertizat el – pentru ca orașele noastre aglomerate să nu devină „centre de singurătate”; ca politica, chemată să asigure nevoile celor mai fragili, nu-i uită niciodată pe bătrâni și nici nu permite pieței să-i alunge ca „deșeuri neprofitabile”. Să nu alergăm – a continuat el – după utopiile eficienței și performanței la viteză maximă, ca nu cumva să devenim incapabili să încetinim pentru a-i însoți pe cei care se luptă să țină pasul”. În încheiere, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe toți să nu uite de bunici și de bătrâni: „De atâtea ori am fost înălțați, ne-am reîntors pe drumuri, ne-am simțit iubiți și ne-am vindecat în interior, totul printr-o mângâiere a lor. Ei au făcut sacrificii pentru noi și nu îi putem lăsa să coboare pe lista priorităților noastre”.
De la vârstă la vârstă
La finalul sărbătorii, cinci bătrâni – câte unul de pe fiecare continent – au înmânat simbolic Crucea Pelerinului JMJ celor cinci tineri plecați la Lisabona, reprezentând transmiterea credinței, trasând tema Zilei pentru această ediție: „Milostivirea Lui din veac în veac” (Lc 1,50). Acest gest a simbolizat angajamentul pe care bătrânii și bunicii l-au făcut la invitația Sfântului Părinte de a se ruga pentru tinerii plecați și de a-i însoți cu binecuvântarea lor. Ulterior, pentru rugăciunea Angelus, Papa Francisc a vorbit de la fereastra biroului său de la Palatul Apostolic cu Michele, un tânăr care pleacă la JMJ, și Cesira, o femeie în vârstă și bunica a doi nepoți, alături de el, explicând: „ în timp ce mulți tineri se pregătesc să plece pentru Ziua Mondială a Tineretului, sărbătorim Ziua Mondială a Bunicilor și a Persoanelor Vârstnice. Fie ca apropierea celor două Zile să fie o invitație la promovarea unei alianțe între generații, în împărtășirea experiențelor și îngrijirea reciprocă între tineri și vârstnici. Să nu-i uităm”.
Ca păstor al Diecezei de Iaşi, vă îndemn pe toţi din toată inima să iubiţi şi să preţuiţi bunicii şi vârstnicii, ajutându-i să ne ajute. Să încercăm fiecare dintre noi în această lună să facem cel puţin o bucurie unei persoane înaintate în vârstă: o vizită, un dar, o rugăciune. Dar mai ales, să încercăm să-i ascultăm cu răbdare şi să ne deschidem inimile în faţa mărturiilor de viaţă şi de credinţă pe care doresc să ni le transmită.
Dragi bunici şi vârstnici, sunteţi chemaţi să binecuvântaţi şi să fiţi o binecuvântare pentru ceilalţi. Domnul să vă binecuvânteze prin mijlocirea Sfinţilor Ioachim şi Ana şi să vă dăruiască pacea sa! Vă îndemn să vă rugaţi pentru copiii şi nepoţii voştri, pentru toţi copiii şi tinerii din lume. Vă port pe toţi în rugăciunile mele.
Sâmbătă, 29 iulie 2023, începând cu ora 10.00, la Centrul „Gaudium et spes” de la Traian (NT) se va celebra cea de-a treia Zi Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor.
