de Amedeo Lomonaco

Bunicii lui Isus

Aşadar, la 26 iulie este comemorarea bunicilor lui Isus. Papa Paul al VI-lea a fost cel care a reunit pe bunicii lui Isus în aceeaşi festivitate, în 1969, cu ocazia reformei noului calendar liturgic. De fapt, înainte erau amintiţi în zile separate. Pentru Ana data era egală cu aceea de astăzi, în timp ce aceea a lui Ioachim cădea la 16 august. „Sfinţii Ioachim şi Ana – a spus Papa Francisc la Angelus din 26 iulie 2013, în timpul călătoriei apostolice în Rio de Janeiro – fac parte dintr-un lanţ lung care a transmis credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu, în căldura familiei, până la Maria care l-a primit în sânul său pe Fiul lui Dumnezeu şi l-a dăruit lumii, ni l-a dăruit nouă.” De casa lor, a adăugat în acea ocazie pontiful, se leagă „valoarea preţioasă a familiei ca loc privilegiat pentru a transmite credinţa”.

Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor

Tema aleasă anul acesta de Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor, „La bătrâneţe să nu mă părăseşti” (cf. Ps 71,9), vrea să sublinieze cum singurătatea este, din păcate, însoţitoarea amară a vieţii atâtor bătrâni care, adesea, sunt victime ale culturii rebutului. În anul de pregătire pentru Jubileu, pe care Sfântul Părinte a ales să-l dedice rugăciunii, tema zilei este luată din Ps 71, invocaţia unui bătrân care reparcurge istoria sa de prietenie cu Dumnezeu. Celebrarea Zilei, valorizând carismele bunicilor şi ale bătrânilor şi aportul lor la viaţa Bisericii, vrea să favorizeze angajarea fiecărei comunităţi ecleziale în construirea de legături între generaţii şi în combaterea singurătăţii, conştiente că – aşa cum afirmă Scriptura – „Nu este bine ca omul să fie singur” (Gen 2,18). În mesajul pentru această zi, papa subliniază că „Dumnezeu nu-i părăseşte pe fiii săi, niciodată”. „Nu rebutează nicio piatră, dimpotrivă, cele mai «vechi» sunt baza sigură pe care pietrele «noi» se pot sprijini pentru a construi toate împreună edificiul spiritual.”

Ioan Paul I: Să ne gândim la inima bătrânilor noştri

Pontifii, în mai multe ocazii, s-au oprit asupra rolului bătrânilor în societate. Papa Ioan Paul I, în timpul audienţei generale din 6 septembrie 1978, a amintit îndeosebi un episod legat cu slujirea sa episcopală:

„Eu, episcop de Veneţia, mergeam câteodată în casele de recuperare. Odată am găsit o bolnavă, o bătrână: «Cum merge, doamnă?» – «Eh, de mâncare, bine! Cald? Încălzire? Bine!» – «Aşadar, sunteţi mulţumită, doamnă?» – «Nu» – a început aproape să plângă. «Dar de ce plângeţi?» – «Nora mea, fiul meu nu vin niciodată să mă viziteze. Aş vrea să-i văd pe nepoţei». Nu este suficientă căldura, hrana, există o inimă; trebuie să ne gândim şi la inima bătrânilor noştri. Domnul ne-a spus că părinţii trebuie să fie respectaţi şi iubiţi şi atunci când sunt bătrâni”.

Ioan Paul al II-lea: A fi bătrâni este un privilegiu

Şi ultimele faze ale vieţii sunt dense de valoare, semnificaţie, demnitate. În discursul adresat la 23 martie 1984 grupurilor din vârsta a treia, Ioan Paul al II-lea subliniază că a fi bătrâni este un privilegiu:

„Voi, preaiubiţi fraţi şi surori, faceţi parte acum din categoria bătrânilor, constituită din bărbaţi şi femei care provin din toate clasele sociale şi din orice nivel de cultură. Astfel, ştergeţi diferenţele de faţadă, sunteţi înfrăţiţi numai în propria demnitate de persoană. Intrarea în vârsta a treia trebuie considerată un privilegiu: nu numai pentru că nu toţi au norocul să ajungă la această ţintă, ci şi mai ales pentru că aceasta este perioada posibilităţilor concrete de a reconsidera mai bine trecutul, de a cunoaşte şi de a trăi mai profund misterul pascal, de a deveni exemplu în Biserică pentru tot poporul lui Dumnezeu”.

Benedict al XVI-lea: Înţelepciunea bătrânilor este o bogăţie

A-i primi pe bătrâni înseamnă a primi viaţa. Este ceea ce subliniază Papa Benedict al XVI-lea la 12 noiembrie 2012, în timpul vizitei la Casa familie „Trăiască bătrânii”:

„În Biblie, longevitatea este considerată o binecuvântare a lui Dumnezeu; astăzi această binecuvântare s-a răspândit şi trebuie să fie văzută ca un dar de apreciat şi de valorizat. Şi totuşi, adesea societatea, dominată de logica eficienţei şi a profitului, nu-l primeşte ca atare; dimpotrivă, adesea îl respinge, considerându-i pe bătrâni ca neproductivi, inutili. De atâtea ori se aude suferinţa celui care este marginalizat, trăieşte departe de propria casă sau este în singurătate. Cred că ar trebui să se acţioneze cu mai mare angajare, începând de la familii şi de la instituţiile publice, pentru a face în aşa fel încât bătrânii să poată rămâne în casele proprii. Înţelepciunea de viaţă ai cărei purtători suntem este o mare bogăţie. Calitatea unei societăţi, aş vrea să spun a unei civilizaţii, se judecă şi de modul în care sunt trataţi bătrânii şi de locul rezervat lor în trăirea comună. Cine face spaţiu bătrânilor face spaţiu vieţii! Cine îi primeşte pe bătrâni primeşte viaţa!”.

În societatea noastră, tot mai lovită de cultura rebutului, bătrânii sunt adesea puşi deoparte, abandonaţi în singurătatea lor. Apoi nu lipsesc cei care profită de slăbiciunile lor. Multe persoane, în aşa-numita vârstă a treia, sunt victime ale înşelătoriilor şi sunt exploatate. Strigătul lor de durere, vlăguită şi de experienţa bolii, de multe ori nu este ascultat. Dar tocmai aceste pietre vechi şi fragile, aşa cum ne aminteşte Papa Francisc, sunt temeliile pe care se sprijină viitorul societăţii.

(După Vatican News, 24 iulie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: ercis.ro