Cum am găsit în sfârșit suficient timp

Sătulă să simtă că nu are niciodată suficient timp, Denise Jelinek a decis să schimbe macazul.

Creierul tău se gândește vreodată că nu ai suficient timp, ca și cum Dumnezeu ți-ar fi luat pe nedrept minutele din ziua ta?

Timp de mulți ani, am crezut că acest lucru este 100% de necontestat.

Credeam că toate lucrurile pe care trebuia să le fac necesitau mult mai mult timp decât aveam la dispoziție. O privire rapidă la lista mea impresionantă de lucruri de făcut ar dovedi acest lucru.

Listele mele lungi de lucruri de făcut și sentimentul cronic de lipsă de timp duceau la zile care se simțeau grele și neîmplinite.

Aveam o bănuială că ceva nu era în regulă, dar nu știam cum să trăiesc altfel.

Lumina Duhului Sfânt
Într-o zi, Duhul Sfânt mi-a dezvăluit un adevăr greu de înghițit: Exista o singură persoană care făcea ca în viața mea să mi se pară că nu era niciodată suficient timp. Și acea persoană se uita la mine în oglindă.

Încet, Domnul mi-a dezvăluit că la rădăcina acestei mentalități de lipsă de timp și a excesului de acțiuni se afla o dorință mai profundă de a fi „suficient de bun”.

Mi-am dat seama că, în subconștient, creasem liste de lucruri de făcut ambițioase pentru a-mi arăta motivația, impulsul, concentrarea, entuziasmul și determinarea. Credeam că bifarea elementelor de pe lista mea de lucruri de făcut era o reflectare a ceea ce eram și îmi dovedea valoarea.

Din moment ce îmi legam valoarea de lista mea de sarcini, nu era de mirare că mă agățam atât de strâns de ea, crezând că totul trebuie să fie făcut. Era vorba de mai mult decât de finalizarea unei sarcini; era o confirmare că eram „suficient de bună”.

Dar nu a funcționat
Dacă toate aceste realizări erau suficiente, atunci de ce eram într-o stare constantă de neliniște și tot nu mă simțeam „suficient”? De ce lista mea devenea tot mai lungă, dar nu mă simțeam mai bine?

Am aflat că aveam o gaură în suflet, o gaură pe care încercam să o umplu prin ocupație excesivă, productivitate și mulțumire cronică a oamenilor. Nu a funcționat, pentru că nu de asta aveam nevoie. Aveam nevoie de Domnul, dar nu Îi puteam auzi vocea din zgomotul vieții mele.

Nu m-am gândit niciodată la ceea ce voia El să fac. Mi-am umplut paharul emoțional căutând validarea și aprobarea altor oameni.

Dorința mea de a fi „suficient de bună” m-a condus spre o viață grea și haotică, pe care o puneam pe seama celorlalți. Pentru a face față stresului, am mâncat și am băut prea mult, ceea ce nu a făcut decât să-mi îngreuneze viața.

Mai rău nu se poate
Trebuia să se oprească.

Mi-am atins în sfârșit limita cu mâncatul pe bază emoțională. Mă simțeam mizerabil. Mă simțeam oribil în legătură cu corpul meu și cu mine însămi și uram ceea ce făceam și cum mă simțeam. Ceva trebuia să se schimbe.

Oricât de dureroasă a fost acea perioadă, sunt recunoscătoare pentru ea, deoarece a fost punctul de cotitură pentru a opri goana pentru a fi „suficient de bună”. Am decis să-mi îndrept întreaga viață într-o nouă direcție: spre Dumnezeu.

Una câte una, am înfruntat problemele de care fugisem, iar Domnul m-a ajutat să repar relația cu mine însămi, să-mi învăț adevărata valoare și să mă vindec.

Am încetat să mă mai uit la alți oameni pentru a-mi găsi valoarea. Ei nu mă pot umple NICIODATĂ ca Domnul, pentru că nu au fost creați să facă asta.

Această libertate regăsită, în mod ciudat, mi-a oferit în sfârșit suficient timp în ziua mea.

Dar cum?
Nu mai am nevoie să-mi supraîncarc ziua pentru a dovedi ceva. Da, încă mai fac liste de lucruri de făcut, dar Îl întreb pe Dumnezeu ce vrea El și sunt dispus să las lucruri nefăcute.

Dacă există ceva „pe care trebuie să îl fac”, știu de ce aleg să fac asta. Acum, motivele mele sunt: „Vreau să mi-l iau de pe creier” sau „Îmi va face ziua de mâine mai ușoară”. Nu mai fac nimic pentru a-mi dovedi mie însumi că sunt suficient de bun.

Dacă viața mea pare grea și haotică, de obicei este pentru că îndeplinesc o sarcină pentru a dovedi celorlalți că sunt bună. Acum, s-ar putea să aleg în continuare să fac acea sarcină, dar cel puțin știu de ce o fac și pot alege să păstrez haosul sau să renunț la el.

Mă rog să începem cu toții să facem ceea ce știm că El vrea pentru noi, astfel încât viețile noastre să se simtă mai liniștite și mai simple. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Denise Jelinek

Foto: Pixabay (Ralphs_Fotos)

Sursa: www.catholicmom.com

Share:

Articole din aceiași secțiune ...

Să îndrăznim să vorbim despre sentimentele noastre!

Mișcarea „Worldwide Marriage Encounter” a sărbătorit recent print-un eveniment major aniversarea de 40 de ani în Ungaria. Cuplul responsabil la nivel național este Körmendi Gábor și Zsófia din anul 2022. Ei sunt căsătoriți din 1993 și trăiesc în Budapesta. Au trei copii și trei nepoți. Fiica lor a decedat de cancer la vârsta de 18 ani.

Citește mai mult »

Torino: Zilele Familiei împreună cu pr. Felician Tiba

Iar bucuria în familie trebuie căutată în mod constant, după exemplul Nunţii din Cana: „Mirii au rămas fără vin, simbol al bucuriei, al harului, iar transformarea apei (lichid incolor, inodor şi fără gust) în vin (în har, în bucurie) trasează vocaţia familiei, aceea de a căuta adevăra bucurie, pace şi linişte sufletească, în fidelitate (eu sunt acolo când tu ai nevoie), în rugăciune şi prin actul conjugal”.

Citește mai mult »

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

© Copyright 2021 - 2024 | PAGINĂ SUSȚINUTĂ DE CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA