„Milostivirea lui rămâne din neam în neam” (Lc 1,50) este tema aleasă anul acesta. Alegere ţintită să lege întâlnirea de la Roma cu marele eveniment al Zilei Mondiale a Tineretului de la Lisabona (1-6 august 2023), aşadar să pună în mod ideal „în dialog” tineri şi bătrâni, aşa cum este dorit din totdeauna de papa. Subliniază acest lucru la mass-media vaticane Gleison De Paula Souza, din noiembrie secretar al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă.

– Care este semnificaţia acestei teme?

Tema a fost aleasă pentru a fi în sintonie cu aceea a Zilei Mondiale a Tineretului de la Lisabona: Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă, luată din Evanghelia lui Luca. Şi micul fragment „milostivirea lui rămâne din neam în neam” este luat din Evanghelia lui Luca şi este sfârşitul primei părţi din Magnificat, când Maria, imediat după vestea îngerului, merge s-o întâlnească pe verişoara bătrână Elisabeta. Aşadar este o temă care scoate în evidenţă importanţa dialogului dintre generaţii, fundamental pentru a percepe şi a contempla acţiunea milostivă a lui Dumnezeu în favoarea fiinţei umane. Dialogul dintre bătrâni şi tineri ajută de fapt să se aibă o viziune mai completă a modului cu care se poate construi o societate mai umană şi fraternă.

– Aminteaţi de ZMT de la Lisabona. În ce mod Ziua Bunicilor se leagă cu evenimentul care îi va aduna în Portugalia pe tinerii din cele cinci continente?

Între timp sunt evenimente apropiate între ele: Ziua Mondială a Bunicilor va fi celebrată la 23 iulie şi cea Tineretului la 1 august. Dar nu este numai o legătură de calendar… M-am informat şi mi-au spus că papa a vorbit public pentru prima dată despre bătrâni la ZMT de la Rio din 2013, scoţând în evidenţă necesitatea unei relaţii între bătrâni şi tineri, unde primii transmit înţelepciunea şi experienţa de viaţă, iar ceilalţi transmit forţa şi speranţa pentru viitor. Legătura dintre cele două evenimente se naşte aşadar din această conştiinţă: tineri şi bătrâni care au nevoie unii de alţii.

– Să ne întoarcem la Ziua Bunicilor, papa a voit s-o instituie pentru a promova o categorie adesea respinsă, marginalizată, ulterior slăbită. În ce mod, această iniţiativă a favorizat acţiune şi atenţie faţă de bătrâni?

Papa are la inimă această temă dintotdeauna. De la începutul pontificatului, insistă pe depăşirea „culturii rebutării” şi pe întreprinderea unei culturi a relaţiilor. Astăzi ştim toţi că trăim într-o societate unde bătrânii nu sunt în centru. Reflecţia Sfântului Părinte ne determină să punem unele întrebări interioare: „Ce facem pentru bătrâni? Cum ne îngrijim de ei? Bătrânii noştri se simt singuri? Au cu adevărat demnitate?” Iată, trebuie să punem în centru persoana bătrână şi să învăţăm de la ei, să avem dorinţa de a ne gândi la ei şi de a şti cum se simt. Acestea, după părerea mea, sunt câteva din roadele pe care reflecţia papei le-a stimulat în fiecare dintre noi. Ziua foloseşte să ne introducă în inimă şi dorinţa de a gândi şi a căuta soluţii pentru a da demnitate mai mare bunicilor noştri.

– Concret în ce mod se poate duce demnitate? Reportajele relatează despre cazuri de bătrâni abandonaţi înainte şi chiar după moarte, de singurătate… Chiar în această dimineaţă papa a denunţat şi excluderea de la îngrijirile medicale. Aşadar, în ce mod se poate traduce concret invitaţia papei de a-i pune pe bătrâni în centru, şi la nivel pastoral şi diecezan?

Din păcate nu toate persoanele, nu toate instituţiile, sunt atente la situaţia „bunicilor”. Din păcate… Pentru aceasta Papa Francisc a scos în evidenţă plaga urâtă a „culturii rebutării”. Aşadar, în acest moment Biserica are datoria de a însoţi pastoral, de a fi aproape şi de a da sprijinul necesar atâtor bătrâni. Sfântul Părinte insistă şi invită toate diecezele să organizeze concret pastoraţia bătrânilor, unde ei sunt protagoniştii. Un punct de plecare este ca fiecare dieceză, fiecare parohie şi comunitate eclezială să poată celebra Ziua Bunicilor făcând sărbătoare, făcând-o astfel momentul just pentru a le mulţumi bunicilor pentru tot ceea ce au făcut şi ceea ce încă fac pentru Biserică şi societate. Apoi, este şi o ocazie foarte bună pentru a demara o reflecţie pastorală despre ei, pentru ei şi cu ei. Şi nu numai ca Biserică.

– În ce sens?

Problema bătrânilor nu este una care interesează numai Biserica, bătrânii au nevoie şi de un sprijin politic. Au nevoie de demnitate politică, au nevoie de o pensie demnă. Toate sunt reflecţii pe care le putem face în timpul Zilei Bunicilor pentru a încerca să schimbăm anumite realităţi dificile.

– Ca Dicaster, ce propunere şi cerere adresaţi instituţiilor pentru a realiza ceva concret? Eventual împreună…

Să vorbim, da, ca Dicaster, dar însuşi Sfântul Părinte a spus de atâtea ori în intervenţiile sale că este necesar să se creeze politici publice în favoarea bătrânilor. Cererile sunt: pensia care poate să fie îmbunătăţită, accesul la medicamente într-un mod gratuit sau mai economic, sprijinul fizic, momente în care să se stea împreună. Există atâtea mijloace, aşadar, care se pot crea pentru a da un pic de demnitate bătrânilor. Misiunea Dicasterului nostru este să ceară tuturor Bisericilor şi instituţiilor să aibă această grijă faţă de bătrâni, să fie aproape de ei, să şi lupte pentru ei.

(După Vatican News, 13 aprilie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: ercis.ro