Pentru sărbătoarea Bunei Vestiri, am pregătit o compilație pentru ziarul nostru săptămânal sub titlul Fețele (multicolore) ale maternității în care le-am întrebat pe mame și mame în devenire despre maternitate. Kedves Emőke, regizoare de teatru din Gyimesi, care locuiește în prezent cu familia în Timișoara, crește împreună cu soțul ei patru copii, În continuare vă invităm să citiți mărturia ei.
Anul acesta sărbătorim a zecea aniversare a căsătoriei noastre cu patru copii. Ne simțim împliniți. Din prima clipă în care am devenit părinți, am știut că relația noastră este temelia puternică a familiei noastre.
Primii noștri trei copii s-au născut în trei ani, fapt care a dus la o perioadă foarte încărcată. Totul a decurs bine, ne-a plăcut, am fost fericiți. Când al treilea copil avea un an, am simțit că suntem foarte obosiți. Atunci ne-am dat seama că nu avem puterea pentru creșterea în continuare a familiei. Cu toate acestea, am simțit o mare dorință pentru un al patrulea copil. Mi-a fost clar că o asemenea dorință nu poate veni decât de la Dumnezeu.
Cei trei copii s-au apropiat foarte mult. Când ne-am odihnit, am văzut că a sosit momentul să lărgim familia. Toți cei trei copii au fost foarte fericiți de sosirea frățiorului lor. Încă de la început, fătul a fost inclus în desenele care înfățișează familia. Mi-a fost puțin frică de modul în care un nou copil ne va schimba viața de familie deja bine stabilită. Curând s-a confirmat că frica mea era nefondată.
Suntem obișnuiți cu faptul că în cea mai mare parte a zilei nevoile copiilor noștri ne determină viața, dar căutăm constant momente pentru întreținerea relației noastre. Viața cu patru copii mici este întotdeauna rapidă și imprevizibilă. La fel e și când ieșim din casă. Deoarece călătorim mult, ne asumăm posibilitatea ca mutarea din casă să fie un eșec total. Acest lucru se întâmplă rar, iar atunci când lucrurile merg bine, suntem foarte fericiți.
Ca mamă a patru copii, cea mai mare provocare a fost să mă confrunt cu propriile mele limitări. Învăț constant să accept că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum vreau eu. Mi-am dat seama că majoritatea conflictelor în familie explodează atunci când eu am probleme, pentru că atunci am mai puțină răbdare, sunt mai puțin empatică și înțelegătoare. Totuși, văd că copiii mă cunosc foarte bine și mă acceptă cu aceste limitări. Cu toate acestea, sunt zile în care patru copii nu par prea mult, acele momente fac ca tot efortul să merite.
Cea mai mare frustrare a mea vine din faptul că nu am suficient timp pentru rugăciune personală și dezvoltare profesională pe lângă îndatoririle mele de familie. Este o grijă constantă, deoarece încerc să găsesc timp pentru toate, adesea fără succes. Încerc să accept, acum este momentul să fiu cât mai mult cu copiii. Va veni timpul pentru împlinirea profesională.
În maternitate a avut loc un dialog interesant și izbitor. Doamna de la curățenie a întrebat dacă este primul copil? am spus, al patrulea. La care ea a răspuns: Ești o mamă împlinită. Chiar am simțit asta. Declarația unei femei necunoscute nu a făcut decât să confirme acest lucru. Totul este să urmezi voia lui Dumnezeu.
Pentru mine este clar că am o sarcină mare în față. Trebuie să am grijă de această familie. Grădinița catolică ajută foarte mult la transmiterea credinței, deoarece copiii se confruntă cu o mulțime de întrebări importante la nivelul lor, care de obicei dau un impuls și vieții noastre de familie. Principalele mele intenții de rugăciune sunt pentru sănătatea familiei noastre și pentru alegerea unui partener pentru copiii noștri. Văd din proprie experiență că baza unei familii mari și fericite este o relație echilibrată.
Regizor Kedves Emőke
Articolul a fost publicat în secțiunea focus a numărului de duminică din 26 martie, ca parte a compilației „ Spune da unei vieți noi, îngrijeste, educă”.
În clipa în care am aflat că motto-ul din acest an v-a fi „Isus e viu și e printre noi”, m-am gândit/ne-am gândit „asta știm deja că doar a murit pe cruce pentru păcatele noastre și a înviat pentru noi, a treia zi după scripturi”, dar ce legătură are cu viața noastră de familie?
Eeee, nu e chiar asa, am descoperit că defapt e prezent în viața noastră în fiecare zi, 24 din 24 și că în orice lucru care îl facem El, e tot acolo. N-am conștientizat asta, așa cum o conștientizăm acum!
Ne-am bucurat și ne-am reîncărcat cu fiecare poveste, emoție, trăire. E mare lucru să împărtășești cu alte familii aceleași puncte comune și să realizezi că doar detaliile fac diferența, de aceea nu există două familii la fel.
În prima sa scrisoare către Timotei, Sf. Paul scrie despre diaconi în felul următor: „Tot la fel şi diaconii trebuie să fie oameni demni, de cuvânt, nu mari băutori de vin, nu [doritori] de câştig necinstit, ci să aibă misterul credinţei într-o conştiinţă curată! Iar aceştia trebuie să fie mai întâi puşi la probă. Apoi, dacă sunt fără cusur, să-şi îndeplinească diaconia! La fel şi soţiile să fie femei demne, să nu fie calomniatoare, să fie sobre, fidele în toate! Diaconii să fie fiecare soțul unei singure soţii, să-şi conducă bine copiii şi casele proprii, pentru că cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste şi mult curaj în credinţa care este în Cristos Isus!” (1 Tim 3,8-13).
În perioada 13-15 iunie 2023 au avut loc ședințele arhidecanale în cele trei arhidecanate ale Diecezei de Timișoara, la Timișoara, Arad și Reșița. Tema centrală a acestor întâlniri, susținută de Excelența Sa Iosif Csaba Pál, a fost prezentarea documentului Itinerare catecumenale pentru viața matrimonială. Acest document, publicat de Dicasterul pentru Familie, Laici și Viața a apărut din dorința Sfântului Părinte de a se crea un „nou catecumenat“ de pregătire pentru căsătorie, „ca antidot care să împiedice înmulțirea celebrărilor nule sau inconsistente.“
„Biserica este mamă, și o mamă nu are preferințe între copii.“ Biserica dedică mult timp pregătirii pentru preoție și viața consacrată, dar dedică (doar) câteva săptămâni celor care se pregătesc pentru căsătorie. „Este o datorie de dreptate pentru Biserica-mamă să dedice timp și energie pentru pregătirea celor pe care Domnul îi cheamă la o misiune așa de mare ca aceea familială.“
