Astăzi suntem aici pentru Întâlnirea Familiilor, cât de adesea, în familii, între cei doi sau între cei doi și copiii lor, avem ochii închiși, cât de adesea suntem plini de prejudecăți, cât de adesea devenim aroganți în raport cu soțul sau soția fiindcă avem impresia că știm mai bine, cât de adesea ne sunt ochii sufletului, a minții, închiși, nu vedem nimic în cel de lângă noi și cât de des ar trebui să facem acest drum al schimbării fiindcă cel de lângă noi este o persoană cu defecte și calități pentru că și eu la rându-mi am calități și defecte. Cât de adesea trebuie să-L chemăm pe Dumnezeu în ajutorul nostru să aducă lumina? Isus este lumina, o și spune astăzi «Atâta vreme cât sunt în lume, Eu sunt lumina». Îl mai acceptăm pe Isus în lume să fie lumină? Fiindcă noi știm totul astăzi, având totul la dispoziție, mai e nevoie de el? Totuși doar lumina alungă întunericul, ea ne dă viață, noi înșine devenim în lumină. Să-l descoperim din nou și din nou pe Isus care ne dă lumina. Doar în lumină putem să vedem cu ochi buni pe celălalt de lângă noi, să-i observăm calitățile, să fim împreună în lumină și doar în lumină să luăm decizii pentru noi, pentru copiii noștri, pentru viața noastră pentru că lumina este Isus.