Pe data de 25 mai 2025, în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea a avut loc Întâlnirea Eparhială a Familiilor. La Sfânta Liturghie arhierească prezidată de PSS Virgil Bercea au fost prezenți pr. vicar general, Mihai Vătămănelu, pr. vicar cu preoții, Chifor Antoniu, pr. vicar pentru familii, Tegzeș Mihai alături de alți preoți din Eparhia de Oradea. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul familiilor.

În predica sa, PSS Virgil Bercea a subliniat importanța deschiderii sufletești, renunțarea la prejudecăți și aroganță, și necesitatea de a-L recunoaște pe Isus nu doar ca idee sau simbol, ci ca persoană vie, prezentă, care ne transformă prin iubirea Sa:

„În duminica orbului din naștere auzim cuvintele pe care le spune la finalul Evangheliei: «Cred Doamne», iar la începutul acesteia auzim «Și Isus trecând pe acolo…»

Dragii mei, Isus trece mereu și constant. Reușim să spune cu adevărat «Cred Doamne»? Pentru a spune aceasta trebuie să avem credință pentru a ne schimba și să vedem lumina. Credința este un drum, orbul din naștere era pe drum asemenea nouă. Cât de mare, fundamental și de lung este acest drum, pentru fiecare dintre noi. Îl vedem pe Isus ca pe o ideologie sau ca pe un om? Un om adevărat pentru ca mai apoi să putem afirma că este Dumnezeu adevărat, Îl vedem pe Isus profetul care ne deschide cu adevărat drumul către Împărăția Cerurilor și pe Isus Dumnezeu care este calea, adevărul și viața, care este Învierea și Mântuirea noastră, după ce facem acest parcurs putem afirma «Cred Doamne». Pentru a face acest drum este absolut nevoie de schimbare în viața noastră. Îi observăm pe farisei care au ochii închiși și nu reușesc să-L recunoască pe Isus fiindcă erau plini de prejudecăți, erau foarte aroganți, știau totul, neavând nevoie de nimic altceva, ei trăiau într-o orbire a inimii.

Astăzi suntem aici pentru Întâlnirea Familiilor, cât de adesea, în familii, între cei doi sau între cei doi și copiii lor, avem ochii închiși, cât de adesea suntem plini de prejudecăți, cât de adesea devenim aroganți în raport cu soțul sau soția fiindcă avem impresia că știm mai bine, cât de adesea ne sunt ochii sufletului, a minții, închiși, nu vedem nimic în cel de lângă noi și cât de des ar trebui să facem acest drum al schimbării fiindcă cel de lângă noi este o persoană cu defecte și calități pentru că și eu la rându-mi am calități și defecte. Cât de adesea trebuie să-L chemăm pe Dumnezeu în ajutorul nostru să aducă lumina? Isus este lumina, o și spune astăzi «Atâta vreme cât sunt în lume, Eu sunt lumina». Îl mai acceptăm pe Isus în lume să fie lumină? Fiindcă noi știm totul astăzi, având totul la dispoziție, mai e nevoie de el? Totuși doar lumina alungă întunericul, ea ne dă viață, noi înșine devenim în lumină. Să-l descoperim din nou și din nou pe Isus care ne dă lumina. Doar în lumină putem să vedem cu ochi buni pe celălalt de lângă noi, să-i observăm calitățiile, să fim împreună în lumină și doar în lumină să luăm decizii pentru noi, pentru copiii noștri, pentru viața noastră pentru că lumina este Isus.

Dragii mei, vă îndemn să ținem mereu candela sufletului aprinsă, atunci ne putem transforma în Domnul și spune «Cred Doamne». Pe Maica Domnului, cea care a știut să rămână mereu aproape de Isus, să o rugăm să ne ajute pe fiecare dintre noi, mai ales în familii ca El să țină mereu aprinsă lumina iubirii, pe care suntem chemați și avem datoria de a o cultiva.”

La finalul Sfintei Liturghii, pr. vicar pentru familii, Tegzeș Mihai i-a invitat pe cei prezenți în sala festivă a Liceului „Iuliu Maniu” unde, pr. vicar general, Mihai Vătămănelu a ținut o cateheză despre trăirea căsătoriei creștine ca sacrament, nu doar ca o realitate civilă sau naturală, cu tema „Cum să trăim potrivit Spiritului noutatea căsătoriei naturale care a devenit sacrament”.

Părintele Vătămănelu, în cateheza dedicată Întâlnirii Eparhiale a Familiilor, a subliniat profunzimea spirituală a căsătoriei creștine, care nu este doar un act civil sau o convenție naturală, ci o realitate sacramentală. Prin sacramentul căsătoriei, relația dintre soți este sfințită de Spiritul Sfânt, devenind un semn viu al iubirii dintre Cristos și Biserică. Această relație nu este un simplu contract sau o formalitate religioasă, ci un loc în care Dumnezeu se face prezent, transformând fiecare moment de viață comună într-o celebrare a iubirii divine.

Un aspect esențial al acestei trăiri este metoda specifică de spiritualitate în căsnicie: o spiritualitate „în doi”. Spre deosebire de viața monahală sau preoțească, unde trăirea spirituală este personală și solitară, spiritualitatea conjugală este relațională și partajată. Cei doi nu se pot dezvolta spiritual separat, ci sunt chemați să crească împreună, într-un drum comun de dăruire și comuniune. În cadrul acestei metode, relația devine mediul principal prin care se manifestă și se dezvoltă viața spirituală a cuplului.

Conținutul acestei spiritualități este viața cotidiană însăși. Toate acțiunile obișnuite — de la munca zilnică la grijile casei, la gesturile de tandrețe și până la intimitatea conjugală — capătă o dimensiune sacră atunci când sunt trăite cu iubire, în lumina harului. Nimic din viața de zi cu zi nu este „secundar” sau „lipsit de spiritualitate”. Dimpotrivă, întreaga existență a soților poate deveni o „liturgie a iubirii” în care se celebrează prezența lui Dumnezeu prin iubirea reciprocă.

Această viață de iubire nu rămâne abstractă, ci urmează o cale concretă: imitarea lui Cristos, Mirele Bisericii. Soții sunt chemați să trăiască după modelul lui Isus, care iubește până la capăt, inclusiv în slăbiciunile și păcatele celuilalt. A iubi în mod creștin înseamnă a iubi nu doar calitățile partenerului, ci și defectele sale, cu o iubire care se dăruiește necondiționat. Numai astfel se poate vorbi despre o iubire autentică, matură și transfiguratoare.

În final, pr. vicar, a subliniat faptul că această trăire comună a iubirii devine o cale reală de sfințenie. Spre deosebire de ideea greșită că doar viața consacrată poate duce la unirea mistică cu Dumnezeu, documentul prezentat afirmă, alături de Papa Francisc de pie memorie, că soții pot ajunge la culmile spiritualității chiar în viața obișnuită. Căsnicia devine, astfel, un drum de întâlnire zilnică cu Dumnezeu, un loc în care sacrul și profanul se împletesc, iar iubirea umană reflectă iubirea divină. Această viziune restabilește demnitatea profundă a căsătoriei și responsabilitatea misionară a soților în lume: aceea de a arăta, prin viața lor concretă, frumusețea iubirii lui Dumnezeu.

Podcast-ul catehezei destinate familiilor: Pr. Vicar General Mihai Vătămănelu – Întâlnirea Eparhială a Familiilor 2025

Biroul de Presă EGCO

Ciulea Cristian

Sursa: egco.ro