Cesano di Roma: Misiuni populare dedicate familiei
În perioada 16-18 septembrie 2022, la iniţiativa pr. Isidor Mârţ, în comunitatea din Cesano di Roma (Italia) au avut loc misiuni populare dedicate familiei. Predicator a fost pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei, din cadrul Curiei diecezane de Iaşi.
Misiunile populare au debutat cu recitarea rozariului pentru familii, urmat de Sfânta Liturghie. Tema primei zile a fost: „De ce bărbat, de ce femeie?”, subliniindu-se frumuseţea fiecărui statut şi importanţa lui în ceea ce priveşte dinamica creaţiei.
„Nu noi am ales să fim bărbaţi sau femei, spunea părintele, Creatorul a decis aşa, iar noi, cu umilinţă, maturitate şi responsabilitate, trebuie să împlinim în viaţa noastră ceea ce ţine de un statut sau de altul. A gândi lumea fără bărbaţi în ea sau fără femei nu doar că ar fi o utopie, ci chiar împotriva voinţei lui Dumnezeu, care l-a gândit pe om în cele două forme”.
Atribuindu-i fiecăruia daruri specifice, bărbatul şi femeia, respectiv soţul şi soţia, sunt invitaţi să lucreze cu „talanţii” primiţi, să-i investească în dăruirea reciprocă, în deschiderea spre viaţă, în integrarea celuilalt în viaţa proprie şi mai ales în întrajutorarea pe drumul spre mântuire. Cu alte cuvinte, mai ales la greu, soţul nu-şi poate abandona soţia sau soţia pe soţ, doar pentru că aşa e mai „comod”, ci împreună, fiecare făcând partea lui, cei doi sunt chemaţi să meargă mai departe”.
Cea de-a doua temă: „De ce familia?”, a avut ca punct central vocaţia divină la viaţa de familie. Dumnezeu, spunea părintele Felician, îi cheamă pe unii la preoţie, pe alţii la viaţa consacrată, iar pe alţii, pe cei mai mulţi, la viaţa de familie. Viaţa de familie nu este un privilegiu, ci o responsabilitate. Familiei, Dumnezeu îi încredinţează grija creaţiei, aşa cum preotului îi încredinţează grija sufletelor. Dacă nu totul funcţionează în creaţie, înseamnă că nu totul funcţionează în familie, înseamnă că familia mai are de lucrat. Dacă nu avem drumuri, mai spunea părintele, înseamnă că cei responsabili nu le fac nici între ei ca membri ai familiei. Dacă nu avem spitale, înseamnă că nici între ei nu au grijă ca membri ai familiei. Tot ceea ce suntem chemaţi să facem în afara casei, mai întâi trebuie să facem în familie. Familia este laboratorul reuşitelor din afara ei!”
În sfârşit, duminică, fiind prezent şi PS Petru Sescu, episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, s-au încheiat zilele dedicate misiunilor populare în comunitatea din Cesano di Roma, primind prin intermediul episcopului şi binecuvântarea cu dobândirea indulgenţei plenare.
La capătul celor trei zile de har putem spune pe drept că Dumnezeu ne-a binecuvântat. Cuvintele părintelui Felician, prezenţa Preasfinţitului Petru, a părintelui Isidor Iacovici, dar şi a numărului mare de credincioşi participanţi, toate au făcut să ne simţim o comunitate privilegiată, „angajată”, aşa cum ne vrea Papa Francisc şi mereu gata de a înfrunta provocările zilelor noastre.
Am înţeles că doar a fi bărbaţi şi femei, soţi angajaţi pe drumul credinţei, doar astfel vom fi o mărturie pentru copiii noştri şi membre vii în Biserică.
Sâmbătă, 19 septembrie 2026, Parohia Sfântul Anton de Padova din Colentina a trăit o zi dedicată familiilor. Sărbătoarea familiei a pornit din inițiativa câtorva familii, sub îndrumarea Pr. paroh Petru Cojocaru, iar ideea a fost primită cu mult entuziasm de numeroase familii din parohie, care s-au alăturat proiectului.
În perioada 11–13 septembrie 2026, Comunitatea Magnificat, împreună cu Theology of the Body Institute din Statele Unite, a organizat la Mănăstirea Carmelitanilor Desculți din Ciofliceni, Snagov, reculegerea „Acesta este Trupul Meu”, susținută de Dr. Christopher West, una dintre cele mai cunoscute voci internaționale în promovarea Teologiei trupului a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Evenimentul a marcat prima sa vizită în România și a reunit aproximativ 350 de participanți veniți din întreaga țară pentru trei zile de transformare personală și vindecare prin întâlnirea cu Isus și apa sa vie.
Tabăra ne-a amintit că a fi împreună nu înseamnă doar a împărți același loc, ci a ne deschide unii către ceilalți, a ne asculta, a ne susține și a ne bucura de darurile pe care fiecare le aduce în comunitate. Tema „O singură inimă și un singur suflet” a devenit astfel mai mult decât un titlu: a fost o experiență trăită împreună.