„Bunicii! Dacă nu ar exista, ar trebui inventați!” – editorialul ÎPS Aurel Percă în „Actualitatea creștină”
Suntem din nou în plină vară. Este perioada zilelor frumoase și calde care oferă multora dintre noi posibilitatea petrecerii concediului departe de casă, la țară, la munte sau la mare, sau cel puțin plecarea în excursii în mijlocul naturii sau vizitarea unor obiective turistice de mare interes. Pentru cei care au posibilitatea, pentru că mulți încă nu-și pot permite nici măcar câteva zile de concediu sau de vacanță.
Pentru mulți copii, vacanța de vară va însemna petrecerea unor zile prețioase alături de bunici, pe ulițele satelor, în mijlocul naturii, uitând de tablete, de telefoane sau de calculatoare. Mai ales pentru copiii de la orașe, vacanța petrecută la țară, la bunici, este o vacanță de neuitat, iar povestirea zilelor minunate de vacanță ar putea să înceapă totdeauna cu introducerile din povestirile lui Creangă, „a fost odată ca în povești…”, o frumoasă poveste de vacanță care nu se va uita prea curând. Vacanța la țară, la bunici, are întotdeauna un farmec deosebit!
Dar copiii și tinerii care locuiesc deja la țară au și ei partea lor de „poveste”, pentru că și ei vor găsi un refugiu de multe ori la bunici. Mulți din ei se vor bucura de faptul că vor putea ajuta bunicii la treburile gospodărești şi să învețe să-şi asume diferite responsabilități. Alături de frățiori și surori, copiii pot avea parte de farmecul vacanței trăite departe de aglomerația orașelor. Și bunicii se vor bucura avându-i mai mult pe nepoți împrejurul lor, și știm că de multe ori, atunci când părinții sunt mai severi, copiii aleargă repede la bunicul sau la bunica… Cât de importanți sunt bunicii pentru copii!…
Bunicii!
Chiar și sunetul cuvântului „bunic/bunică” trezește în noi toți emoții profunde.
Atunci când copiii pronunță acest cuvânt, de obicei rămân apoi tăcuți pentru o clipă, privirea lor parcă se scufundă în propria interioritate, iar după câteva clipe povestesc sau evocă în mod spontan cu emoție ceva despre unul dintre bunicii lor, mai ales atunci când au avut parte de o vacanță „ca-n povești”.
De ce? Bunicii, mai presus de toate, sunt singurii în măsură să le ofere celor mici cel mai prețios dar pentru creșterea lor: timpul. Copiii sunt dornici de multe lucruri, dar ei au nevoie mai ales de timp dedicat lor; graba, neatenția, stresul îi fac nevrotici și le creează dificultăți în procesul de maturizare afectivă. Copiii nu au nevoie de prezențe virtuale, ci de contactul cald al afecțiunii pe care, de multe ori, bunicii, care sunt mai liberi de alte ocupații, îl pot oferi, pentru că au mai mult timp la dispoziție pentru nepoți și pentru că au de multe ori răbdarea de a-i asculta. Iar nepoții au capacitatea de a-și exprima sentimentele și emoțiile cu toată sinceritatea și, prin intermediul bunicilor lor, au posibilitatea să construiască și să deprindă valori înrădăcinate, care îi vor ajuta în construirea unui viitor plin de seninătate.
Bunicii stau și în atenția Papei Francisc, care are amintiri frumoase în această privință.
„Bunicii sunt memoria unui popor, iar bătrânii sunt ca niște copaci care continuă să dea roade.” Papa Francisc a subliniat acest lucru de mai multe ori în timpul pontificatului său, amintind și învățăturile unei femei care a dat o amprentă prețioasă parcursului său de credință. „A fost mai presus de toate bunica mea, mama tatălui meu”, a spus Suveranul Pontif la Vigilia de Rusalii din 18 mai 2013, „cea care a marcat drumul meu de credință. A fost o femeie care ne-a explicat, ne-a vorbit despre Isus, ne-a învățat catehismul”. „Îmi amintesc mereu”, a adăugat Papa cu acea ocazie, „că în Vinerea Mare ne ducea, seara, la procesiunea lumânărilor și la sfârșitul acestei procesiuni venea [statuia lui] «Cristos care zace», iar bunica ne punea – pe noi, copiii – să îngenunchem și ne spunea: «Uite, este mort, dar mâine va învia.» Prima proclamație creștină am primit-o chiar de la această femeie, de la bunica mea.”
Instituind Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor, care din anul 2021 este celebrată în întreaga Biserică în fiecare an în a patra duminică din iulie, în apropierea sărbătorii Sfinților Ioachim și Ana, „bunicii” lui Isus, Papa Francisc a justificat astfel decizia sa: „Sfinții Ioachim și Ana ne reamintesc că bătrânețea este un dar și că bunicii sunt legătura dintre generații, pentru a transmite tinerilor experiența de viață și de credință. Bunicii de multe ori sunt uitați și noi uităm această bogăție de păstrare a rădăcinilor și de transmitere a credinței” (Angelus, 31 ianuarie 2021).
În satele și orașele noastre avem șansa de a simți ce înseamnă bunicii și bătrânii datorită legăturii lor speciale cu nepoții. Papa Francisc spune că o viață lungă este un dar pentru întreaga societate: „Binecuvântat este căminul care adăpostește o persoană în vârstă! Binecuvântată este familia care își onorează bunicii!”
Sărbătorirea acestei zile ar trebui să fie o ocazie pentru noi toți de a reflecta asupra modului în care îi însoțim și îi înconjurăm pe cei în vârstă și pe bunicii noștri. Prin noi, ei ar trebui să simtă apropierea lui Dumnezeu, care nu-i abandonează în vremuri de întuneric și suferință, așa cum nu i-a abandonat pe părinții Fecioarei Maria, atunci când lipsa de urmași părea să le ucidă speranța, și a trimis un înger să-i mângâie. Aceasta este semnificația acestei zile… „Fie ca fiecare bunic, fiecare bătrân, fiecare bunică, fiecare persoană în vârstă – mai ales cei mai singuri – să primească vizita unui înger!” Uneori acest înger va avea chipul nepoților lor, alteori pe cele ale membrilor familiei și ale prietenilor de-o viață sau ale persoanelor pe care le-au cunoscut în timpul vieții, pentru că i-au ajutat să treacă prin cele mai dificile momente. Important este ca nimeni să nu rateze „un înger” care îți poate aminti de dragostea lui Dumnezeu.
Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor trebuie să fie o sărbătoare a recunoștinței, un act de iubire, o mulțumire plină de respect și de bucurie, în care bunicii se pot simți din nou adevărați protagoniști: „la bătrânețe vor da roade” (Ps 92,15), așa cum scrie Papa în mesajul său, îndemnându-ne: „Să o sărbătorim împreună! Vă invit să anunțați această zi în parohiile și comunitățile voastre; să vizitați bătrânii cei mai singuri, acasă sau în căminele unde sunt oaspeți. Nimeni să nu trăiască această zi în singurătate… Vizitarea bătrânilor singuri este o lucrare de milostenie în zilele noastre!”
Mă asociez acestor încurajări și mulțumiri ale Papei Francisc, și doresc tuturor bunicilor și persoanelor vârstnice să se bucure de această zi specială a lor și să aibă mulțumirea de a avea aproape de ei gingășia și fața senină a nepoților lor.
Cu afecțiune pastorală și binecuvântare în Domnul!
Într-adevăr, ce frumos sublinia papa: bunicii visează atunci când nepoţii lor cresc, când merg înainte, iar nepoţii au curaj atunci când îşi trag rădăcinile de la bunici.
„Avem nevoie de o nouă alianţă între tineri şi bătrâni, pentru ca limfa celui care are în urma lui o lungă experienţă de viaţă să irige vlăstarele de speranţă ale celui care creşte. Astfel învăţăm frumuseţea vieţii şi realizăm o societate fraternă.” Postarea Papei Francisc publicată miercuri, 24 iulie 2024, pe contul X, @Pontifex, precedă două date semnificative: comemorarea liturgică, la 26 iulie, a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare Maria, şi Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor, programată duminică, 28 iulie.
„Fiți vigilenți pentru a nu marginaliza bătrânii în familiile sau în viața noastră”. Acesta a fost mesajul rostit de Papa Francisc în omilia sa de la Liturghia pe care a celebrat-o împreună cu Cardul Prefectului. Kevin Farrell cu ocazia celei de-a treia Zile Mondiale a Bunicilor și Bătrânilor la Sf. Petru, în prezența a 8.000 de credincioși, printre care mulți bătrâni și bunici alături de nepoții și familiile lor. Gândindu-se la bunici și bătrâni, „de ale căror rădăcini au nevoie tinerii pentru a ajunge la maturitate”, Papa Francisc a propus o nouă lectură a trei povești ale Evangheliei zilei, începând cu un aspect pe care îl au toate în comun: creșterea împreună.