Cesano di Roma: Misiuni populare dedicate familiei
În perioada 16-18 septembrie 2022, la iniţiativa pr. Isidor Mârţ, în comunitatea din Cesano di Roma (Italia) au avut loc misiuni populare dedicate familiei. Predicator a fost pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei, din cadrul Curiei diecezane de Iaşi.
Misiunile populare au debutat cu recitarea rozariului pentru familii, urmat de Sfânta Liturghie. Tema primei zile a fost: „De ce bărbat, de ce femeie?”, subliniindu-se frumuseţea fiecărui statut şi importanţa lui în ceea ce priveşte dinamica creaţiei.
„Nu noi am ales să fim bărbaţi sau femei, spunea părintele, Creatorul a decis aşa, iar noi, cu umilinţă, maturitate şi responsabilitate, trebuie să împlinim în viaţa noastră ceea ce ţine de un statut sau de altul. A gândi lumea fără bărbaţi în ea sau fără femei nu doar că ar fi o utopie, ci chiar împotriva voinţei lui Dumnezeu, care l-a gândit pe om în cele două forme”.
Atribuindu-i fiecăruia daruri specifice, bărbatul şi femeia, respectiv soţul şi soţia, sunt invitaţi să lucreze cu „talanţii” primiţi, să-i investească în dăruirea reciprocă, în deschiderea spre viaţă, în integrarea celuilalt în viaţa proprie şi mai ales în întrajutorarea pe drumul spre mântuire. Cu alte cuvinte, mai ales la greu, soţul nu-şi poate abandona soţia sau soţia pe soţ, doar pentru că aşa e mai „comod”, ci împreună, fiecare făcând partea lui, cei doi sunt chemaţi să meargă mai departe”.
Cea de-a doua temă: „De ce familia?”, a avut ca punct central vocaţia divină la viaţa de familie. Dumnezeu, spunea părintele Felician, îi cheamă pe unii la preoţie, pe alţii la viaţa consacrată, iar pe alţii, pe cei mai mulţi, la viaţa de familie. Viaţa de familie nu este un privilegiu, ci o responsabilitate. Familiei, Dumnezeu îi încredinţează grija creaţiei, aşa cum preotului îi încredinţează grija sufletelor. Dacă nu totul funcţionează în creaţie, înseamnă că nu totul funcţionează în familie, înseamnă că familia mai are de lucrat. Dacă nu avem drumuri, mai spunea părintele, înseamnă că cei responsabili nu le fac nici între ei ca membri ai familiei. Dacă nu avem spitale, înseamnă că nici între ei nu au grijă ca membri ai familiei. Tot ceea ce suntem chemaţi să facem în afara casei, mai întâi trebuie să facem în familie. Familia este laboratorul reuşitelor din afara ei!”
În sfârşit, duminică, fiind prezent şi PS Petru Sescu, episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, s-au încheiat zilele dedicate misiunilor populare în comunitatea din Cesano di Roma, primind prin intermediul episcopului şi binecuvântarea cu dobândirea indulgenţei plenare.
La capătul celor trei zile de har putem spune pe drept că Dumnezeu ne-a binecuvântat. Cuvintele părintelui Felician, prezenţa Preasfinţitului Petru, a părintelui Isidor Iacovici, dar şi a numărului mare de credincioşi participanţi, toate au făcut să ne simţim o comunitate privilegiată, „angajată”, aşa cum ne vrea Papa Francisc şi mereu gata de a înfrunta provocările zilelor noastre.
Am înţeles că doar a fi bărbaţi şi femei, soţi angajaţi pe drumul credinţei, doar astfel vom fi o mărturie pentru copiii noştri şi membre vii în Biserică.
Preafericirea Sa Claudiu-Lucian Pop, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, participă, în perioada 7–14 octombrie 2026, la întâlnirea sinodală convocată de Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea la Vatican, cu prilejul împlinirii a zece ani de la publicarea exortației apostolice Amoris laetitia a Papei Francisc. La întâlnire participă, din România, și Preasfinția Sa László Böcskei, Președintele Conferinței Episcopilor Catolici din România (CER).
În data de 2 octombrie a.c., la Centrul rezidențial „Casa Frențiu”, aproximativ 120 de persoane au fost prezente pentru a marca Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice – o zi dedicată celor care poartă în suflet o viață de povești, experiențe, oameni dragi și amintiri care merită ascultate și prețuite.
În secolul trecut în Transilvania a trăit un franciscan cu faima sfințeniei, Elek Csiszér. Când deja era în vârstă, și-a pierdut vederea, de aceea veneau colegii lui și îi citeau din Sfânta Scriptură. De multe ori s-a întâmplat ca după o propoziție, el spunea cu multă blândețe: «Este de ajuns. Inima mea este plină cu acest Cuvânt. Toată ziua îl voi purta acest Cuvânt în suflet». El a ascultat Sfânta Scriptură cu inima însetată. Noi cum îl ascultăm pe Dumnezeu?
