Foto: Shutterstock
Cetatea Vaticanului – Salvatore Cernuzio
Vatican News – 8 octombrie 2026. „Cu siguranță avem multe de învățat de la familii”, chiar și din rănile lor, din eșecurile lor, din „fragilitățile” lor. Și tocmai de aceea, Papa Leon al XIV-lea îi invită la o ascultare atentă și profundă pe conducătorii Bisericilor orientale, președinții Conferințelor Episcopale, cuplurile căsătorite și diverșii experți care, în perioada 7-14 octombrie, s-au reunit la Vatican pentru a reflecta asupra temei familiei cu ocazia împlinirii a zece ani de la publicarea exortației apostolice Amoris Laetitia a Papei Francisc, rod al dublului Sinod privind familia din 2014-2015.
„La zece ani de la Amoris laetitia: vestirea Evangheliei alături de familiile de astăzi” este titlul și tema întâlnirii care s-a deschis miercuri, 7 octombrie a.c., în Aula Paul al VI-lea și care, în zilele următoare, va urma un program „sinodal”, alternând mărturii, meditații, intervenții, conversații, lucrări de grup și momente de rugăciune. De fapt, Papa ne îndeamnă să ne dispunem într-o atitudine de „ascultare”, astfel încât să putem formula răspunsuri la întrebările familiilor care trăiesc în această epocă, cu totul diferită de cea din urmă cu zece ani.
Viețile lor ne pun, de asemenea, întrebări care merită să fie abordate cu curaj. În multe contexte a apărut o distanță tot mai mare între modul în care sunt trăite sexualitatea și intimitatea și viziunea creștină asupra căsătoriei.
Înainte de a oferi îndrumări și recomandări – începând cu cea privind „discreția” și „confidențialitatea”, așa cum se cuvine pentru un astfel de eveniment – Papa a făcut o incursiune în trecut și a plasat evenimentul care a început miercuri, 7 octombrie a.c., în lungul și fructuosul „parcurs sinodal și misionar” al atenției Bisericii asupra temelor căsătoriei și familiei: de la Familiaris Consortio a Sfântului Ioan Paul al II-lea și, chiar mai înainte, de la Conciliul Vatican al II-lea, când părinții conciliari au recunoscut „că viața familială oferă un punct de acces privilegiat la marile probleme culturale, economice, sociale și politice ale timpului nostru, inclusiv la opera de promovare a păcii între popoare”, până la Amoris laetitia, „etapă importantă” a acelui proces sinodal inițiat de Papa Francisc pentru „a continua discernământul Bisericii” în fața unor schimbări profunde.
Această istorie de peste jumătate de secol „atribuie întâlnirii noastre o responsabilitate deosebită în calitate de păstori”, a evidențiat Papa Leon al XIV-lea. În acești zece ani, Biserica, primind Amoris Laetitia, a mers de fapt alături de familii în diverse circumstanțe, a adunat „întrebări” și „istorisiri despre convertire, roade neașteptate și de relații”, a înfruntat „dificultăți” și a văzut cum au apărut „întrebări” pe parcurs.
Să le punem înaintea Domnului și să le împărtășim unii cu alții, încercând să recunoaștem ceea ce Dumnezeu face între noi și încotro Duhul Său călăuzește Biserica astăzi.
În special, gândurile Papei se îndreaptă către tineri, care „continuă să tânjească după iubire, fidelitate și sentimentul de apartenență”, dar cărora adesea „le este greu să înțeleagă cum o astfel de viziune asupra iubirii se poate concretiza în propria lor viață sau să creadă că un angajament pe viață este condiția necesară pentru a obține ceea ce își doresc”.
Insecuritatea economică, migrația, violența, singurătatea și alte forme de fragilitate emoțională influențează, de asemenea, alegerile pe care oamenii le fac și posibilitățile pe care reușesc să și le imagineze pentru viitorul lor.
Papa Leon îi îndeamnă în special pe episcopi să ia în considerare aceste „circumstanțe concrete” din viața oamenilor. „Ca păstori, am primit responsabilitatea, la timpul potrivit și la timpul nepotrivit, de a proclama frumusețea planului lui Dumnezeu pentru căsătorie și familie, precum și chemarea Sa la iubire și bunătate” – a subliniat Sfântul Părinte. Este o „provocare”, dar ne vine în ajutor „înțelepciunea Poporului lui Dumnezeu”, care luminează chiar și „situațiile marcate de dificultăți, singurătate” și „eșecuri aparente”.
În cuvântul de deschidere, Papa Leon a adresat câteva întrebări utile pentru a orienta viitoarele discuții și reflecții: „Ce caută cu adevărat oamenii în cadrul acestor schimbări culturale? Ce ne dezvăluie bucuriile și speranțele lor, durerile și neliniștile lor? În ce domenii limbajul nostru și practicile noastre pastorale reușesc să deschidă o cale, și în care nu reușesc să atingă inima oamenilor sau să le susțină eforturile de a face binele? „. Și, de asemenea: „Ce ne învață experiența trăită de familii — o experiență din care încă nu am învățat pe deplin? Ce putem oferi ca formare pentru o viață familială sănătoasă și sfântă? În special, ce putem învăța de la părinții care încearcă să-și însoțească copiii și tinerii în astfel de contexte?”.
Mai ales tema fragilității merită „o atenție deosebită”, a subliniat Suveranul Pontif, „deoarece poate modela profund modul în care oamenii se percep pe sine, își privesc viitorul și chiar relația cu Dumnezeu și cu Biserica”.
Experiența fragilității ridică întrebarea dacă suntem capabili să rămânem apropiați unii de alții atunci când viața nu mai corespunde cu ceea ce ne-am dorit și dacă reușim să recunoaștem lucrarea harului chiar și în situații marcate de limite, răni și aparente eșecuri. Chiar și din acest punct de vedere, experiența familiilor are o învățătură de împărtășit tuturor, întrucât fragilitatea face parte din condiția noastră umană comună și, prin urmare, și din viața Bisericii.
De asemenea, Sfântul Părinte a formulat și alte întrebări: „Ce fel de Biserică întâlnesc oamenii în momentele de maximă fragilitate?”, „Adevărul pe care îl proclamăm poate fi descoperit prin răbdarea, apropierea și milostivirea prezenței noastre pastorale?”, cum să vestim „plinătatea învățăturii Evangheliei despre familie?”.
Zilele următoare vor fi utile pentru a da „greutate” acestor întrebări. Potrivit recomandării Papei Leon, sarcina nu este doar aceea de „a interpreta” realitățile familiilor, ci „de a lăsa ca acestea să ne interpeleze și să ne stimuleze responsabilitatea pastorală”, astfel încât „Biserica să poată găsi modalități noi de a vesti Evanghelia”.
Putem împărtăși ceea ce a adus bucurie în Bisericile noastre, ceea ce ne-a pus la încercare și ce întrebări au ieșit la iveală cu mai multă claritate, prin experiență. În plus, diversitatea situațiilor din care provenim poate deveni un dar pentru discernământul întregii Biserici.
În esență, ceea ce cere Papa este ca documentul Amoris laetitia să intre în dialog cu ceea ce au trăit Bisericile în ultimii zece ani. O renaștere a „creativității pastorale de care avem nevoie în fața noilor întrebări” este dorința Suveranului Pontif, însoțită de o rugăciune: „Îl rog pe Domnul să ne ajute să culegem roadele pe care Amoris Laetitia le-a adus în Bisericile noastre locale, pentru ca acestea să poată hrăni întreaga Biserică”.
Sper că, prin numeroasele mărturii pe care le aduceți din Bisericile voastre și din diverse contexte culturale, să se contureze treptat o narațiune comună a acestor zece ani, caracterizată de bucurie și speranță, și care să ne facă capabili să înfruntăm cu sinceritate încercările și dificultățile care încă persistă.
Acest lucru, asigură Papa, va ajuta Bisericile locale să „recunoască noi căi” și să să-i „implice mai profund pe toți botezații în drumul sinodal al Bisericii”.
Sursa: vaticannews.ro
„Eu nu te voi uita” (Is 49,15). Tema aleasă de Leon al XIV-lea pentru a VI-a Zi Mondială a Bunicilor şi Bătrânilor care anul acesta se celebrează duminică, 26 iulie 2026, sărbătoarea sfinţilor Ioachim şi Ana, subliniază cum iubirea lui Dumnezeu faţă de fiecare persoană nu se diminuează niciodată, nici măcar în fragilitatea bătrâneţii.
Miercuri, Cardinalul Kevin Farrell, prefectul Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață, a deschis cea de-a treia adunare plenară a Dicasterului său, care se desfășoară între 4 și 6 februarie la Curia Generală a Iezuiților din Roma, insistând că există o mare nevoie de o „formare de bază” în viața creștină în rândul laicilor, pentru a răspunde „creșterii alarmante a numărului de persoane care nu îl cunosc deloc pe Isus Cristos”. În mod specific, a făcut apel la o „formare a inimii”, care implică întreaga viață: la originea vieții creștine se află întâlnirea cu persoana lui Isus Cristos, care schimbă mai întâi inima, apoi mentalitatea noastră și, în cele din urmă, transformă comportamentul zilnic și întreaga viață.
Cu Una caro, Biserica face un pariu îndrăzneţ: în loc să apere monogamia cu argumente juridice sau teologice grele, o relatează. O încredinţează poeţilor. O prezintă ca pe o aventură foarte umană, obositoare, dar totodată plină de sens. Este o schimbare de paradigmă: de la doctrina care explică la poezia care dezvăluie; de la magisteriul care dictează legi la magisteriul care îşi pleacă urechea către inima omului şi îi surprinde cele mai adevărate bătăi.
Pastorația familiilor catolice din România
profamiliacat@gmail.com
profamiliacat@gmail.com