
SĂPTĂMÂNA CĂSĂTORIEI 2026 – TIMIȘOARA
Căsătoria se trăiește în viața de zi cu zi.
– La masa comună.
– În apropierea dintre soți.
– În deciziile financiare împărtășite.
Trei domenii care pot apropia — sau pot îndepărta.
Foto: gerhardus.ro
Timp de patru zile, zece familii s-au întâlnit la casa Kolping de la Rusca Montană pentru a trăi împreună un timp de comuniune, rugăciune, bucurie și apropiere. Tema taberei, „O singură inimă și un singur suflet”, ne-a însoțit pe parcursul acestor zile și ne-a ajutat să descoperim, încă o dată, cât de frumoasă este viața trăită împreună, în familie și în comunitate.
Programul taberei a îmbinat momentele de aprofundare spirituală cu cele de relaxare și comuniune. În fiecare zi am avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie, care ne-a adunat în jurul lui Cristos și ne-a oferit un timp de rugăciune și reculegere. Mulțumim pe aceasta cale celor doi parohi: părintele Macedon Hiticaș, responsabil cu pastorația familiilor în Dieceza noastră și paroh al bisericii Sfânta Treime din Reșița și părintele Călin Ciocean, paroh al comunității din Oțelul Roșu.
Au fost momente dedicate cuplurilor, în care soții au putut să se oprească din ritmul cotidian și să acorde timp relației lor, dar și momente de relaxare petrecute împreună. Copiii s-au bucurat din plin, s-au jucat, au râs și și-au făcut noi amintiri, iar bucuria lor a contribuit din plin la atmosfera de familie care s-a creat în tabără.
Poate cel mai frumos dar al acestor zile a fost atmosfera de deschidere și încredere care s-a creat între familii. Am putut să ne împărtășim experiențele, bucuriile, întrebările și provocările fără teama de a fi judecați. Am descoperit că fiecare familie poate avea ceva de oferit și ceva de primit de la ceilalți.
„În aceste patru zile, am învățat, am colaborat și ne-am îmbogățit unii pe ceilalți. Ne-am bucurat împreună, am râs cu lacrimi și am redescoperit frumusețea unui timp de calitate petrecut în familie și în comunitate.” (Fam. Șeica)
Tabăra ne-a amintit că a fi împreună nu înseamnă doar a împărți același loc, ci a ne deschide unii către ceilalți, a ne asculta, a ne susține și a ne bucura de darurile pe care fiecare le aduce în comunitate. Tema „O singură inimă și un singur suflet” a devenit astfel mai mult decât un titlu: a fost o experiență trăită împreună.
„Am redescoperit bucuria de a-L avea prezent pe Dumnezeu în mijlocul nostru în fiecare moment al zilei, în mod conștient și am resimțit siguranța pe care Bunul Dumnezeu o dă celui ce se lasă în grija Lui.
Am plecat din tabăra cu entuziasmul încrederii în grija pe care Dumnezeu o poartă fiecăruia. Am ales să cerem har Domnului de a-L face mai prezent în mijlocul nostru.
Cu credință și speranță în Dumnezeu, sperăm ca anul viitor să avem binecuvântarea unei noi participări.” (Fam. Șeica)
În încheiere, dorim să le mulțumim din suflet sorei M. Böbe Tari și dnei. Helena Costescu pentru implicarea și grija cu care au organizat această tabără. Mulțumim, de asemenea, tinerilor noștri, Kati și Péter Zöld, pentru activitățile pregătite pentru copii și pentru bucuria pe care le-au oferit-o, precum și lui Mihai Costescu pentru sprijinul acordat la bucătărie.
Oficiul pentru Pastorația Familiilor al Episcopiei de Timișoara
Sursa: gerhardus.ro

Căsătoria se trăiește în viața de zi cu zi.
– La masa comună.
– În apropierea dintre soți.
– În deciziile financiare împărtășite.
Trei domenii care pot apropia — sau pot îndepărta.

Începând de la Sfântul Francisc de Assisi, din secolul al XIII-lea, Crăciunul este înconjurat de multe simboluri care, cu multă iubire, ne amintesc de cele întâmplate la primul Crăciun. Aducem toate simbolurile, care ne ajută să sărbătorim: facem, de exemplu, iesle, pentru că Cel sărbătorit a ales sărăcia, a ales să se nască într-un grajd și să fie culcat într-o iesle. Și ne punem întrebarea: în toate acestea care este esențialul? Practic ce se întâmplă la Crăciun? – Esențialul sărbătorii este că El vine și vrea o relație cu noi, cu fiecare dintre noi.

Formarea unei comunități are un rol deosebit de important în viața tinerilor căsătoriți: întărește sentimentul de apartenență, oferă sprijin în provocările de zi cu zi și creează spațiu pentru a crește împreună în credință.