Foto: Kovács Bence

În ziua în care cuplul s-a mutat în casă, cei care locuiau deja acolo de câteva săptămâni plecaseră spre ateliere și centrele de zi, iar viața de zi cu zi era în plină desfășurare. Începând cu 2 martie, camerele cu unul sau două paturi s-au ocupat treptat de persoanele care până atunci au trăit alături de familiile lor sau în alte instituții – tineri adulți, în principal, cu dizabilități intelectuale ușoare și moderate – în total vor fi doisprezece –, care frecventează centrele de zi din Páty, Monor, Tököl și Budaörs ale Centrului Maltez.

Gyárfás Erzsébet, conducătoarea casei, și colegii ei întâmpină cuplul și le arată camera, pe care tinerii o ocupă cu mare bucurie.

Două paturi late, un dulap – își aranjează lucrurile cu entuziasm, inclusiv numeroase obiecte personale. Între timp povestesc: le place să asculte muzică – cântece populare, operetă, formația Nox – și chiar cântă melodiile. Le place să joace jocuri de societate, cărți – un sertar mare se umple repede cu jocurile lor. Seara, Niki îi citește lui Jenő, în ultima vreme din Harry Potter, Băieții din strada Pál și Clasa zburătoare. Nu se vor plictisi: în timpul săptămânii vor merge înapoi la Budaörs, la centrul de zi al Serviciului Maltez de Caritate, iar la Páty îi așteaptă numeroase programe, ca să nu mai vorbim de colegii de locuință.

Nimeni nu este străin: angajații casei au avut mare grijă ca viitorii locatari să se cunoască între ei în timpul celor trei luni de pregătire, iar prin programele comune organizate în mod regulat în regiune, mulți se cunosc deja de ani de zile.

Între timp, Fodor Zoltán Ferencné Judit, mama lui Niki, aranjează cu grijă în bucătărie mâncarea adusă de acasă, în special pentru Jenő, care are intoleranță la gluten. Nu este ușoară despărțirea pentru părinți, reiese din discuția noastră. Este o situație nouă: după 37 de ani nu va mai trebui să aibă grijă de nimeni. Până acum a avut grijă, pe lângă fiica ei, și de mama și bunicii săi; de acum înainte ei vor avea grijă de „părinții adoptivi”, de vecini și vor planifica despre cum își vor petrece zilele.

Povestește despre tineri, care au mers la aceeași școală de la vârsta de șase ani, au absolvit două școli profesionale și au rămas prieteni tot timpul. Au locuit acasă, la început separat, dar de multă vreme familia Fodor îl lua pe Jenő în vacanțe și excursii. Băiatul a fost îngrijit de mama sa, care a murit acum trei ani. Atunci familia Fodor l-a primit în casa lor, iar doamna Fodor și-a asumat tutela. Jenő îi numește doar „draga mea soacră” și „dragul meu socru”. Trăiesc împreună într-o familie iubitoare; sora lui Niki va avea în curând un copil, iar toți se bucură împreună și așteaptă cu nerăbdare.

Se pune firesc întrebarea dacă nu sunt îngrijorați. „Pentru noi înșine” – confirmă părinții. Au încredere în tineri și au mare încredere și în Centrul Maltez. Au deja multe experiențe bune din trecut. Niki se descurcă bine cu lucrurile practice. Când mama ei a fost nevoită pentru o perioadă să stea în scaun cu rotile, ea a îngrijit-o. Pregătește mâncare rece, face ordine, spală, întinde rufele, se ocupă de toate treburile casei. Se descurcă bine și cu electrocasnicele. Tot ea îi administrează medicamentele lui Jenő, îi pregătește hainele și îi pregătește apa pentru baie. „Este oglinda mea, face exact ceea ce fac eu” – spune Fodorné Judit, adăugând râzând că i-a moștenit și firea: spune direct ce gândește.

Au dorit să se îngrijească din timp de viitorul copiilor. „O oportunitate mai bună nu am găsi nicăieri. Compania este bună, casa și împrejurimile sunt frumoase, există cunoștințe, mediul nu este străin.” Și, potrivit directoarei instituției, este important ca părinții să știe că tinerii cu nevoi speciale, care au nevoie de sprijin și trăiesc cu dificultăți intelectuale, sunt în siguranță. „Părinții îmbătrânesc și îngrijorarea crește, iar noi sprijinim ca familiile să se gândească din timp ce se va întâmpla cu copiii atunci când ei nu vor mai fi” – adaugă conducerea.

Atât familia, cât și specialiștii consideră o mare binecuvântare faptul că cei doi tineri s-au găsit unul pe celălalt. „Este exemplar felul în care se iubesc, cum Niki are grijă de Jenci și cum Jenci se întoarce către Niki cu o afecțiune imensă” – spune Gyárfás Erzsébet. După cum spun părinții, se completează reciproc: Niki gândește și are grijă, iar Jenő este îndemânatic și rapid – el este „curierul” când trebuie mers undeva. Este un bun înotător, a participat și la competiții naționale; enumeră stilurile în care a concurat. Când merg la ștrand, Jenci este „căluțul”, o poartă pe Niki în spate.

Părinții și tinerii povestesc împreună cum a fost logodna. Glumesc despre câte „cămile” a adus Jenő în dar. Pentru Niki, la aniversarea de 30 de ani, a fost o surpriză, dar a spus imediat „da”. A fost o cerere în căsătorie adevărată, festivă, cu rude și prieteni, cu petrecere în grădină. Niki a fost de acord sa se căsătorească cu condiția ca Jenci să se ocupe de spălatul vaselor… lucru pe care apoi nu l-a respectat, dar nu contează.

Gyárfás Erzsébet amintește că în 2018 a mai avut loc o nuntă la Páty: doi locatari ai unor case protejate s-au căsătorit, iar evenimentul a rămas o experiență de neuitat pentru întreaga comunitate.

Se bucură că locuința poate oferi și pentru Niki și partenerul ei posibilitatea unei vieți de cuplu. Ea și colegii ei se îndreaptă cu grijă și atenție către fiecare locatar, le învață gesturile, încearcă să-i cunoască cât mai bine pentru a-i putea sprijini personalizat în viața de zi cu zi. Pregătesc și un mic dar pentru fiecare nou venit: ciocolată și o plantă în ghiveci (kalanchoe).

După mutare, angajații vor elabora împreună cu locatarii regulile conviețuirii, care vor fi obligatorii pentru toți. „Va trebui să se obișnuiască unii cu alții, dar toți sunt foarte drăguți și se străduiesc” – rezumă directoarea provocarea care îi așteaptă. Grija personală, activitățile creative, peisajul frumos, grădina mare și cireșii care vor rodi în curând fac mai ușoară adaptarea. Iar pentru Fodor Nikolett și Varga Jenő, și apropierea unul de celălalt.

Sursa: Magyar Kurir