Iubiți frați și surori în Cristos!

Ne apropiem încet de sfârșitul Anului Sfânt Jubiliar, an ce reprezintă o etapă importantă în viața
noastră creștină, și ne ajută să creștem în speranță. Anul Sfânt a adus har, la fel ca și Adventul.
Ambele au un impact asupra noastră în măsura în care ne deschidem către Dumnezeu și ne
punem la dispoziția Lui. Și asta nu este suficient. Trebuie să și pornim în direcția în care El ne
cheamă. Altfel, perioadele de har vor trece pe lângă noi. Dumnezeu a revărsat asupra noastră și
continuă să reverse binecuvântările Sale din belșug; noi trebuie doar să trăim cu ele. Adesea El
ne vorbește nu atât în marile evenimente, cât în circumstanțe neprevăzute, aparent simple, El ne
atinge sufletele, așa cum a făcut cu mulțimea de sfinți. Din acel moment, sufletele noastre încep
să ardă, ca ale ucenicilor din Emmaus, și totul capătă o nouă lumină. Acesta este momentul
harului. Anul Sfânt și Adventul sunt timpuri sacre, în care devenim mai sensibili față de Domnul
care se apropie de noi. El vine, să-L observăm, să-L ascultăm!

Recomandarea mea este ca, drept o bună practică de Advent, să rezervăm cincisprezece minute
în fiecare zi, seara sau în alte momente de reflecție, pentru a privi înapoi la ziua noastră: unde l-
am văzut astăzi pe Domnul meu iubitor apropiindu-se de mine? Inimile noastre se vor umple de
recunoștință. Iar o inimă recunoscătoare este o binecuvântare și pentru cei din jurul nostru.

Timișoara, la 24 noiembrie 2025

✠ Iosif Csaba Pál
episcop diecezan