Foto: Vatican Media

”Tema Congresului «Bătrânii voștri vor avea vise!» (Ioel 3,1), amintește de cuvintele profetului Ioel, atât de dragi papei Francisc, care a vorbit adesea despre necesitatea unei alianțe între tineri și bătrâni, inspirată de ”visele” celor care au trăit o viață lungă și îmbogățită de ”viziunile” celor care încep marea aventură a vieții. În pasajul citat, profetul anunță revărsarea universală a Duhului Sfânt, care creează unitate între generații și distribuie fiecăruia felurite daruri”, a spus papa Leon al XIV-lea vineri, 3 octombrie a.c., primind în audiență, în Cetatea Vaticanului, participanții la cel de-al II-lea Congres internațional pentru pastorația bătrânilor.

Persoanele vârstnice, un dar

”În zilele noastre”, a mai spus pontiful, ”din păcate, relațiile dintre generații sunt adesea marcate de fracturi și conflicte, punându-i pe unii împotriva celorlalți. Vârstnicilor, de exemplu, li se reproșează că nu fac loc tinerilor în câmpul muncii sau că absorb prea multe resurse economice și sociale în detrimentul altor generații, ca și cum longevitatea ar fi o vină. Acestea sunt moduri de gândire care dezvăluie viziuni foarte pesimiste și contradictorii despre existență. Persoanele în vârstă sunt un dar, o binecuvântare care trebuie primită, iar prelungirea vieții este un fapt pozitiv; de fapt, este unul dintre semnele de speranță ale timpului nostru, în fiecare parte a lumii”.

”Minunea care suntem”

”Bătrânețea este, în primul rând”, a evidențiat Sfântul Părinte, ”o amintire benefică a dinamicii universale a vieții. Mentalitatea predominantă de astăzi tinde să valorizeze existența dacă aceasta produce bogăție sau succes, dacă exercită putere sau autoritate, uitând că ființa umană este întotdeauna o creatură limitată și nevoiașă. Fragilitatea care apare la bătrâni ne amintește de această realitate comună; de aceea, este ascunsă sau îndepărtată de cei care cultivă iluzii lumești, pentru a nu avea în fața ochilor imaginea a ceea ce inevitabil vom fi. Este, în schimb, sănătos să ne dăm seama că îmbătrânirea ”face parte din minunea care suntem”. Această fragilitate, ”dacă avem curajul să o recunoaștem”, să o îmbrățișăm și să o îngrijim, ”este o punte către cer”. În loc să ne rușinăm de slăbiciunea umană, vom fi conduși să cerem ajutor de la frați și de la Dumnezeu, care veghează asupra tuturor creaturilor sale ca un Tată. Bătrânii ne învață că ”mântuirea nu stă în autonomie, ci în recunoașterea cu umilință a propriilor nevoi și în a ști să le exprimăm liber”, astfel încât, ”măsura umanității noastre nu este dată de ceea ce putem cuceri, ci de capacitatea de a ne lăsa iubiți și, atunci când este necesar, chiar ajutați”.

”Tinerii bătrâni”

”În zilele noastre”, a continuat papa Leon, mulți oameni, după ce au ieșit la pensie, ”au ocazia să se bucure de o perioadă din ce în ce mai lungă de sănătate, bunăstare economică și timp liber îndelungat. Aceștia sunt numiți ”tinerii bătrâni”: ei sunt adesea cei care dau dovadă de o prezență liturgică asiduă și conduc activități parohiale, cum ar fi catehismul și diverse forme de slujire pastorală. Este important să se identifice un limbaj și propuneri adecvate pentru ei, implicându-i nu ca destinatari pasivi ai evanghelizării, ci ca participanți activi și să se răspundă împreună cu ei, și nu în locul lor, la întrebările pe care viața și Evanghelia le pun”.

Darul credinței

”Se pot întâlni situații diferite: unii primesc cunoașterea credinței la o vârstă înaintată; alții l-au experimentat pe Dumnezeu și Biserica în tinerețe, dar mai târziu s-au distanțat; alții au perseverat în viața lor creștină. Pentru toți, grija pastorală față de persoanele în vârstă trebuie să fie evanghelizatoare și misionară, pentru că Biserica este mereu chemată să-L vestească pe Isus Cristos, Mântuitorul, fiecărui bărbat și fiecărei femei, la orice vârstă și etapă a vieții”, a subliniat pontiful.

Tandrețea Domnului

”Acolo unde bătrânii sunt singuri și respinși”, a încurajat papa Leon al XIV-lea, ”aceasta va însemna să le ducem mesajul plin de bucurie al tandreții Domnului, să depășim, împreună cu ei, întunericul singurătății, marele dușman al vieții bătrânilor. Nimeni să nu fie abandonat! Nimeni să nu se simtă inutil! Chiar și o simplă rugăciune, spusă cu credință acasă, contribuie la binele poporului lui Dumnezeu și ne unește în comuniune spirituală. Acest angajament misionar ne privește pe toți, parohiile noastre și, în mod special pe tineri, care pot deveni martori ai apropierii și ai ascultării reciproce cu cei care sunt mai înaintați decât ei în viață”.

”Dragi prieteni”, a conchis Sfântul Părinte, ”să nu uităm niciodată că proclamarea Evangheliei este angajamentul principal al slujirii noastre pastorale: implicând persoanele în vârstă în această dinamică misionară, și ei vor fi martori ai speranței, mai ales cu înțelepciunea, devotamentul și experiența lor. Pentru aceasta mă rog, invocând mijlocirea maternă a Fecioarei Maria, și vă însoțesc cu binecuvântarea mea”.

Sursa: vaticannews.va