Familia este cea mai importantă instituţie de pe pământ. În ea şi de la ea se construiesc atât Biserica, cât şi societatea! Atât Biserica, cât şi societatea sunt o familie de familii!

De ce insistă Oficiul pentru Pastoraţia Familiei ca tinerii candidaţi la sacramentul Căsătoriei să participe la cursul pentru logodnici? Pentru că o astfel de participare este esenţială pentru familia de astăzi şi de mâine! Sigur că Oficiul nu face minuni! Nici nu-şi propune şi nici nu are pârghiile necesare! Ceea ce face însă este să insiste ca tinerii să participe, iar el, ca parte a Curiei diecezane de Iaşi, face partea lui!

Apare însă o problemă! Nu e timp! Cei mai mulţi tineri spun că nu au timp să participe la cursurile pentru logodnici, nici la cele organizate în parohii, nici la cele propuse de către Oficiul pentru Pastoraţia Familiei. Dar, oare, chiar nu au timp? Sau mai degrabă un bagaj de cunoştinţe acumulate i-ar responsabiliza şi mai mult în viitoarea viaţă de familii?! Şi cum astăzi se fuge de responsabilitate…

Când aud împreună anumite lucruri despre căsătorie sau despre viaţa de familie, atât logodnicul, cât şi logodnica, atunci când vine „mâine” al vieţii lor de familie, se privesc în ochi şi indirect îşi spun: „Da, ştim că acest lucru nu este chiar aşa…”

În realitate, conţinutul cursului pentru logodnici, propus de către Oficiul pentru Pastoraţia Familiei nu este unul de tip „moluscă”, ci mai degrabă unul de tip „vertebrat”, nu este ceva uşor de înghiţit, asemenea unei moluşte, care curge de la sine, ci mai degrabă unul care conţine „spini” sau „oase”, de cele mai multe ori greu de digerat!

Pentru că, da, ca un Oficiu al Bisericii, nu puteam fi de acord cu convieţuirea tinerilor fără căsătorie; nu putem fi de acord cu divorţul; nu putem accepta ca cei doi soţi să se trateze reciproc asemenea a două obiecte; nu putem promova sau susţine folosirea în cadrul actului conjugal a tot ceea ce oferă astăzi piaţa în materie de „anticoncepţionale”, indiferent sub ce formă sau marcă s-ar prezenta acestea; nu putem fi de acord cu avortul, aşa cum nu putem fi de acord cu soţul sau soţia „de rezervă”; nu putem accepta ca Dumnezeu să nu fie parte din viitoarea viaţă de familie, mai ales că el îi oferă pe cei doi unul altuia; nu putem exclude viaţa, ţinând cont că cei care ar exclude-o ar da dovadă de cel mai mare egoism: „Bine că trăiesc eu!”.

Suntem de acord însă că, în viaţa noastră şi în jurul nostru, totul este dar, că am primit viaţa în mod gratuit, că am fost oferiţi părinţilor şi lumii în mod gratuit, că cei doi au fost oferiţi unul altuia fără să trebuiască să plătească vreo ceva şi mai suntem de acord că prin căsătorie cei doi nu devin „proprietate” unul pentru celălalt, aşa cum nu sunt oferiţi pentru „a se folosi” reciproc, ci pentru „a se sluji” şi „a avea grijă” unul de celălalt.

Într-o lume în care mentalitatea este de tipul: „foloseşte şi aruncă”, Oficiul pentru Pastoraţia Familiei spune că chiar dacă celălalt se îmbolnăveşte atât de tare încât nu mai poate fi disponibil ca înainte, chiar dacă se naşte un copil cu probleme de sănătate grave sau chiar dacă unul din cei doi „trădează” sau greşeşte în orice fel, tocmai atunci cei doi au mai mare nevoie unul de celălalt! Sau altfel spus: Tocmai pentru astfel de moment, cei doi au fost oferiţi unul celuilalt. Acel „şi la bine, şi la greu”, în astfel de momente devine „şi la bine, dar mai ales la greu!”

Nu căutaţi un avocat sau un notar atunci când aţi fost trădaţi în sacramentul Căsătoriei, indiferent de tipul trădării, ci mai degrabă căutaţi-vă pe voi, soţul sau soţia, care, asemenea fratelui mai mare din parabola fiului risipitor, aţi „rămas” acasă, ziceţi voi, „fideli”. În timp ce celălalt se află „în alte braţe”, voi „fidelul de acasă”, unde sunteţi? De ce nu sunteţi voi în braţele soţului sau ale soţiei „rătăcit/rătăcite?”

Toate acestea şi multe altele pot fi „spinii” sau „oasele” din vertebrate care nu pot fi înghiţiţi atât de uşor, dar despre care cineva totuşi trebuie să vorbească!

Astăzi, poate mai mult decât oricând, este nevoie de curaj, de tineri logodnici pragmatici, conştienţi de drumul pe care îl încep cu sfială; cu umilinţă, recunoscând că nu le ştiu pe toate şi mai ales, cu responsabilitatea că, „cerând mâna fetei” sau spunând „da” băiatului, fiecare îşi asumă un drum, o cale, o cale care, de cele mai multe ori devine „Calea Sfintei Cruci”, drumul care îi duce pe cei doi către mântuire. Şi cum putem ajunge la mântuire dacă intenţia noastră este să „fentăm” asumarea ei?

„Şi la bine, şi la greu” nu este doar un slogan, ci este calea pe care cei doi păşesc mai mult sau mai puţin conştienţi, ajutaţi şi de noi cei din jur: de părinţi, de naşi, de preoţi, de comunitatea care îşi asumă noua familie şi în mijlocul căreia trăieşte noua familie.

Dragi tineri aspiranţi la inelul de logodnă şi mai apoi la cele două verighete, înainte să programaţi nunta voastră la restaurant, înainte să comandaţi meniul, rochia de mireasă sau costumul de mire, înainte să căutaţi un fotograf, o formaţie muzicală sau o firmă de designer nupţial, căutaţi-l pe părintele paroh, mergeţi la biroul parohial şi faceţi cunoscută Bisericii intenţia voastră. Nu veţi regreta!!!

Cât priveşte următoarele variante de curs pentru logodnici, Oficiul pentru Pastoraţia Familie mai propune:

• 28 iunie, la Suceava, Parohia „Sfântul Ioan Nepomuk”

• 11 iulie, de la ora 19.00, la Iaşi-Catedrală

• 12 iulie, la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian, jud. Neamţ

• 19 iulie, la Focşani, Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul”

• 9 august, la Bacău, Parohia „Sfântul Nicolae”-Centru

• 6 septembrie, la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian, jud. Neamţ

Nu ezitaţi să sunaţi şi să vă programaţi! Cursul începe la ora 9.00 şi se termină la ora 16.00!

Daţi sens alegerii pe care Dumnezeu o face prin voi!

Vă aşteptăm cu drag!

Pr. Felician Tiba
Oficiul pentru Pastoraţia Familiei

Sursa: ercis.ro