Joi, la Sfânta Liturghie de seară, au început aceste zile pline de har. Părintele predicator ne-a invitat să medităm asupra vieţii noastre, asupra inimii noastre care poate uneori nu mai bate pentru oameni, credinţă, Dumnezeu, puritate, curăţie, cele sfinte. Iubirea se naşte în familie, iar familia este locul emblematic al unei vieţi pline de credinţă. Noi, credincioşii, ar trebuie să ne asemănăm cu floarea-soarelui care nu stagnează niciodată, este mereu într-o continuă mişcare către Soare, noi însă ar trebui să urmărim propriul nostru Soare, pe Dumnezeu. Părintele Ioan ne-a spus cât de important este să fim fericiţi, mai ales în sânul familiei, locul unde fericirea ar trebui să atingă apogeul. Locul familiilor noastre este lângă inima lui Dumnezeu. Suntem invitaţi să ducem familiile cât mai aproape de Dumnezeu.

În cadrul omiliei de vineri seară, părintele Balan a subliniat modul prin care Dumnezeu a gândit şi a planificat familia. Autorul familiei nu suntem noi, oamenii, ci Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat bărbat şi femeie, pentru a forma familia. Familia este o decizie, aceea de a iubi toată viaţa. Nimeni nu l-a văzut pe Tatăl decât Cristos, Fiul. El însuşi s-a întrupat în sânul unei familii: Iosif, tatăl purtător de grijă, şi Maria, mama lui Isus. Maria este cea care l-a învăţat pe Cristos să fie om, să iubească, să îmbrăţişeze. Părintele predicator a specificat că familia trebuie să reprezinte un loc de întâlnire cu Dumnezeu, dar oare familiile noastre sunt un astfel de loc?! Dumnezeu uneşte pentru toată veşnicia, prin puterea sacramentului Căsătoriei. Părintele a recitat o frumoasă poezie despre familie. Dumnezeu a definit familie ca iubire, iar noi trebuie să o facem să fie iubire. Dumnezeu ne-a oferit tuturor câte o misiune, unora aceea de soţ sau soţie, altora de preoţi, iar fiecare dintre noi suntem invitaţi să îndeplinim misiunea noastră.

Sâmbătă seară, părintele Ioan ne-a îndreptat gândul către darul minunat al vieţii, precizând şi ceea ce reprezintă moartea. Părintele a subliniat două aspecte importante: chemarea la viaţă şi chemarea la sacrificiu. Am primit viaţă de la Cristos prin părinţi, mai ales prin mamă. Aceasta este cea pe care am iubit-o prima dată, de la ea am învăţat să iubim. Fără sacrificiu nu putem construi o familie, nu putem realiza ceea ce ne dorim. Sacrificiu înseamnă să te laşi pe tine pe locul doi şi să pui persoana dragă pe primul loc. Părintele a subliniat cum arată sacrificiul în vieţile noastre, mai ales în viaţa de familie.

Zilele de misiuni s-au încheiat cu Sfânta Liturghie de duminică, prezidată de părintele Damian-Gheorghe Pătraşcu, ministru provincial al Provinciei „Sfântul Iosif” din România. Alături de Sfinţia Sa au concelebrat fraţii preoţi din parohia noastră, precum şi alţi fraţi preoţi care s-au reîntors în comunitatea noastră pentru această zi. Părintele Bălan, în cadrul predicii, a precizat că în zilele noastre ne confruntăm cu o criză de credinţă, speranţă şi iubire. Toţi suntem chemaţi să ne hrănim din iubirea pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte. Părintele a definit iubirea ca fiind o bucăţică din Dumnezeu, ci nu cuvânt frumos, ori poezie. El a făcut posibilă îndrăgostirea ta punându-ţi în inimă această flacără a iubirii.

În cadrul acestor zile am fost invitaţi să scriem pe nişte bileţele un gând, o intenţie, un nume, iar la finalul zilelor, părintele Ioan Bălan le-a primit în dar pentru a-şi aminti de comunitatea noastră din Prăjeşti.

Îi mulţumim pentru acest zile pline de har!

Lucia-Raluca Comoraşu

Sursa: ercis.ro