Al doilea sfârşit de săptămână al lunii septembrie a adus un frumos cadou comunităţii catolice româneşti din Torino: părintele Felician Tiba a susţinut, la Biserica „Madonna del Carmine”, în zilele de 13, 14 şi 15 septembrie 2024, învăţături creştineşti dedicate în mod deosebit „Familiei”.

Catehismul Bisericii Catolice, la numărul 350, propune această întrebare: „De ce este numită familia creştină şi Biserică domestică?” Răspunsul este: „Pentru că familia manifestă şi înfăptuieşte natura comunională şi familială a Bisericii ca familie a lui Dumnezeu. Fiecare membru, conform propriului rol, exercită preoţia baptismală, contribuind la a face din familie o comunitate de har şi de rugăciune, o şcoală a virtuţilor umane şi creştine, locul primei vestiri a credinţei faţă de copii”.

Probabil mulţi dintre noi nu cunosc această definiţie a familiei ascunsă, acolo, într-o carte rămasă probabil nerăsfoită de la Mir… iar aceste trei zile intense trăite în sânul comunităţii din Torino au oferit ocazia, tuturor celor care au participat, de a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi poate chiar de a-şi schimba viziunea asupra propriei familii.

Căci temele propuse şi discutate au reuşit să redea într-o mare măsură probleme actuale cu care se confruntă o familie, propunând totodată mici „secrete”, soluţii, pentru a înfrunta aceste probleme în viaţa de zi cu zi.

Vineri, părintele Felician Tiba ne-a vorbit despre „Bărbatul şi femeia creaţi din iubirea lui Dumnezeu” şi „Dacă am fost creaţi din iubire, ce facem cu pedeapsa?”. O invitaţie în a redescoperi importanţa iubirii atât ca dar al lui Dumnezeu, dar şi ca motor principal al relaţiei dintre un bărbat şi o femeie, dintre soţi, căci „Dumnezeu ne-a creat pe toţi cu iubire, în mod excepţional pe soţi care trebuie să iubească şi să se iubească”. O floare, o îmbrăţişare, ţinutul de mână, un zâmbet, o încurajare, sunt mici gesturi de tandreţe care pot schimba atitudinea şi starea de spirit a celui de lângă noi, dar şi a noastră. Un lucru, de asemenea, foarte important este să conştientizăm că, în viaţa de familie, „când unul greşeşte, amândoi greşesc” şi că „fără efort nu se face nimic, în relaţie este nevoie de efort continuu, din ambele părţi”.

„Familia şi crucea” şi „Cristos şi vocaţia familiei la bucurie” au fost cele două teme dezvoltate în ziua de sâmbătă. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a dat astfel ocazia de a face un paralelism între Calea Sfintei Cruci şi viaţa de familie, căci „viaţa e Cruce şi Crucea e viaţă”. Părintele Felician Tiba a parcurs astfel cele 14 staţiuni ale acestui „instrument ales de Dumnezeu Tatăl”, ilustrând momentele vieţii noastre:

1. Momentul conceperii pe care Isus şi-l asumă

2. Momentul naşterii în care începem drumul vieţii

3. Isus îşi asumă primele noastre căderi

4. Maria: nu întâmplător Maria apare la început în „viaţa/crucea” lui Isus: o simplă privire care îl face pe Isus să meargă mai departe denotă importanţa rolului părinţilor în viaţa copilului pe care trebuie să îl încurajeze, nu să facă lucrurile în locul acestuia

5. Rolul bărbatului în această lume, mai ales în viaţa femeii: este cel care susţine, care ajută fizic şi material

6. Rolul femeii în această lume, mai ales în viaţa bărbatului: este cea care alintă, care alină, care mângâie

7. Isus îşi asumă păcatele adolescenţei

8. Isus îşi asumă nevoia noastră de a iubi şi de a fi iubiţi, de a fi înţeleşi în suferinţă şi de a fi empatic

9. Criza vârstei de 40 de ani, când mulţi soţi se simţi neînţeleşi şi chiar respinşi

10. Demnitatea omului: noi suntem fii ai lui Dumnezeu

11. Momentele în care sunteţi ţintuiţi la pat de o boală sau poate pur şi simplu de o atitudine provocată de porecle sau bârfe

12. Isus moare pe cruce: şi noi vom muri

13. Ritualul pregătirii înmormântării

14. Şi noi vom fi înmormântaţi.

„Dumnezeu şi-a asumat viaţa noastră în integritatea ei, până la cele mai mici detalii”.

Iar bucuria în familie trebuie căutată în mod constant, după exemplul Nunţii din Cana: „Mirii au rămas fără vin, simbol al bucuriei, al harului, iar transformarea apei (lichid incolor, inodor şi fără gust) în vin (în har, în bucurie) trasează vocaţia familiei, aceea de a căuta adevăra bucurie, pace şi linişte sufletească, în fidelitate (eu sunt acolo când tu ai nevoie), în rugăciune şi prin actul conjugal”.

După conferinţa de sâmbătă seară, Biserica „Madonna del Carmine” a fost gazda concertului de deschidere a celei de-a patra ediţii a Festivalului Ospitalităţii. Am avut astfel marea bucurie şi onoare de a asculta corul comunităţii noastre, „Jeremiae Cantores”, condus cu măiestrie de către părintele diacon Octavian Matei.

Ziua de duminică ne-a oferit o nouă temă: „Familia, o continuă provocare”, o provocare a vieţii trăite zi de zi în familie, în continuă transformare, dar o viaţă din care nu trebuie să lipsească din cotidian: „Te iubesc!”, „Ce frumos/frumoasă eşti!”, „Mai poţi?”, „Cu ce să te ajut?”, pentru că esenţa vieţii de familie este aceea de a avea grijă unul de celălalt chiar şi în cele mai nesemnificative momente, mai ales pentru a oferi un bun exemplu copiilor care învaţă cel mai mult, nu atât din cuvintele noastre, cât din acţiunile şi faptele noastre.

„De ce oferă Dumnezeu un bărbat unei femei şi o femeie unui bărbat? Pentru ca cei doi să se susţină reciproc pe drumul mântuirii” este cu siguranţă una dintre învăţăturile importante cu care vom rămâne în sufletele şi îi mulţumim părintelui Felician Tiba pentru bună-voinţa de a răspunde invitaţiei părintelui paroh Iulian Herciu, pentru prezenţa constantă în mijlocul nostru de-a lungul acestor zile, pentru disponibilitatea sfinţiei sale, pentru cuvintele de învăţătură şi sfaturile publice dar şi private, căci, aşa cum ne învaţă şi Sfântul părinte Papa Francisc: „Familia este primul loc unde învăţăm a asculta, a împărtăşi, a suporta, a respecta, a ajuta”.

In memoriam Victor Ghiurca, n. 25 aprilie 1973, d. 7 septembrie 2024, soţ şi tată iubitor. Vei trăi veşnic în inimile noastre! Odihneşte-te în pace!

Tatiana Ghiurca

Sursa: ercis.ro