Familia ca școală de rugăciune

În numeroase rânduri, Magisteriul a reafirmat importanța rugăciunii în familie și ne-a reamintit cum primele învățături primite în copilărie sunt cele cruciale care rămân statornice în viața de zi cu zi, chiar și atunci când am crescut. Familia, în cadrul căreia copilul va face primii pași și va rosti primele cuvinte, cum ar fi „mamă” sau „tată”, „mulțumesc” și „te rog”, este, de asemenea, locul de învățare a rugăciunii și de a spune „mulțumesc” Domnului. Pe măsură ce copilul crește, el sau ea se va dedica rugăciunii urmărind exemplul părinților săi, învățând să se bazeze pe Domnul chiar și în cele mai dificile momente, fiind sigur de sprijinul Său.

În Exortația sa apostolică Amoris Laetitia, Papa Francisc subliniază că „momentele de rugăciune în familie și exprimările evlaviei populare pot avea forță evanghelizatoare mai mare decât toate catehezele și toate discursurile”(Ap. Ex. Amoris Laetitia [AL], 19 martie 2016, nr. 288), concluzionând că „numai pornind de la această experiență, pastorația familială va putea obține ca familiile să fie în același timp Biserici familiale și ferment evanghelizator în societate.”(AL, nr. 290).

Sfântul Ioan Paul al II-lea, în Exortația sa apostolică Familiaris Consortio, a recunoscut importanța rugăciunii în familie, pentru că „în familie persoana umană nu numai că este născută, iar prin educație este introdusă progresiv în comunitatea umană, ci, prin renașterea de la Botez și educația la credință, persoana este introdusă și în familia lui Dumnezeu, care este Biserica. ” (FC, nr. 15).

Exemple de rugăciune în familie

Unul dintre principalele locuri în care se adună familiile este cu siguranță împărțirea a cel puțin o masă pe zi. Acest moment ar putea fi unul scurt, dar semnificativ de a ne ruga împreună ca familie, mulțumind Domnului pentru ceea ce am primit și rugându-ne pentru cei care se află cel mai mult în nevoi. Copiii pot învăța astfel că pâinea cea de toate zilele, pe care o cerem prin rugăciunea domnească, nu este doar un concept abstract, ci o cerere foarte concretă pe care o facem ca și copii către Tată ceresc. Masa pe care o luăm împreună este o binecuvântare providențială primită de la Domnul, care ne însoțește pe tot parcursul vieții noastre.
Iată câteva sugestii de rugăciuni pe care fiecare familie le poate adapta în funcție de propria perspectivă.

Înainte de masă
„Tată ceresc, îți mulțumim pentru această mâncare, ajută-ne să facem din voia Ta hrana noastră zilnică. Ne rugăm ție pentru cei săraci care nu au nimic: dă-le ceea ce le trebuie pentru a trăi conform cu voia Ta. Amin.”

După masă
„Îți mulțumim, Doamne, pentru toate binecuvântările tale: fie ca întotdeauna să le folosim pentru bine. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.”

Rugăciunea la începutul și la sfârșitul zilei
Un alt moment prielnic pentru rugăciunea în familie este atunci când copiii merg la culcare. Rugăciunea Domnului pentru ziua încheiată, pentru rudele bolnave, sau chiar și doar mulțumindu-I pentru după-amiaza petrecută la joacă cu micii lor prieteni, îi ajută pe copii să recunoască binecuvântările primite de la Domnul în ziua respectivă. Ar fi frumos să încheiem aceste rugăciuni cu un schimb de pace între frați și surori, astfel încât ei nu se duc la culcare supărați din cauza a ceea ce s-a întâmplat în timpul zilei, urmând astfel sugestia Papei Francisc: nu încheiați niciodată ziua fără a face pace!

Unele din cele mai frumoase exemple sunt „Rugăciunile creștine de bază”, adică acele rugăciuni care au devenit parte din tradiția creștină din secolele recente și pe care mulți dintre noi le-am primit ca daruri de la bunici sau alte rude.

Rugăciunea de dimineață
„Te ador, Dumnezeul meu, și Te iubesc din toată inima mea. Îți mulțumesc pentru că m-ai creat, m-ai făcut creștin și m-ai păzit în această noapte. Îți ofer activitățile de peste zi, fă ca toate să fie după voia Ta sfântă, pentru gloria Ta cea mai mare. Păzește-mă de păcat și de orice rău. Fie ca harul Tău să fie mereu cu mine și cu toți cei dragi mie. Amin.”

Rugăciunea de seară
„Te ador, Dumnezeul meu, și Te iubesc din toată inima mea. Îți mulțumesc pentru că m-ai creat, m-ai făcut creștin și m-ai păzit pe parcursul acestei zile. Iartă-mi greșeala pe care am comis-o astăzi, și acceptă tot binele pe care l-am făcut. Păzește-mă în această noapte și scapă-mă de pericole. Fie ca harul tău să fie mereu cu mine și cu toți cei dragi mie. Amin.”

Împreună cu acestea și cu alte rugăciuni – cum ar fi Tatăl nostru, Ave Maria, Slavă Domnului, Îngerul lui Dumnezeu și Odihna veșnică, sau recitarea uneia sau a mai multor mistere din Sfântul Rozariu sau Coronița Milostivirii Divine, toate împreună – îi puteți invita pe cei mici să intre într-o relație cu Domnul prin rugăciunea spontană, rugăciunea care vine din inimă. În acest mod, copiii învață să dialogheze cu Isus, să devină prieteni adevărați ai Domnului, încredințând nevoile, dorințele și preocupările lor Lui.

Laudele duminică

Duminică Laudele împreună cu citirea unei scurte lecturi evanghelice, mai târziu explicată de părinți, ar putea constitui un prilej oportun nu doar pentru a se ruga împreună, ci și pentru a împărtăși evenimentele săptămânii unul cu celălalt în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
În Exortația apostolică Familiaris Consortio, Sf. Ioan Paul al II a afirmat că „familia creștină își îndeplinește rolul profetic întâmpinând și anunțând cuvântul lui Dumnezeu: ea devine astfel
din ce în ce mai mult, în fiecare zi, o comunitate credincioasă și evanghelizatoare” (FC, nr. 51).
– Pentru rugăciunea Laudelor de dimineață, poate fi utilă împărțirea rolurilor, cine recită antifoanele și cine recită psalmii, cine citește pasajul biblic, și așa mai departe, încurajând astfel
implicarea tuturor, chiar și a celor mai tineri.
– Părinții ar putea petrece puțin timp explicând lecturile auzite. Pentru a face acest lucru, ar putea fi făcute unele legături cu viața de zi cu zi din familie și de la școală, arătând cum Evanghelia și Cuvântul lui Dumnezeu sunt cuvinte de viață adevărată care pot oferi lumină și însoțire în toate activitățile din zilele noastre.
– dacă un membru al familiei cântă la un instrument muzical, Laudele ar putea fi însoțite de cântece și de câteva melodii adecvate; ar fi un mod frumos de a experimenta spiritul original în care au fost compuse psalmii, imnurile și cântările.

În cele din urmă, o practică foarte înălțătoare, în special pentru copiii mai mici, ar putea fi aceea de a citi împreună pe scurt viața sfântului zilei, explicând „de ce” el sau ea a devenit sfânt și arătând
că îi putem cere mijlocirea și protecția în ziua dedicată lui sau ei.

Foto: Vatican Media

Sursa: www.iubilaeum2025.va