Trăind Anul de rugăciune în vederea pregătirii pentru Jubileul din 2025 – Învățăturile Papei Francisc în legătură cu rugăciunea- Partea a II-a

În rugăciune, spune Papa, descoperim cât de mult suntem iubiți de Dumnezeu, iar această descoperire ne dă speranța și curajul de a trăi fiecare zi, astfel încât problemele cu care ne confruntăm să nu mai fie obstacole în calea fericirii noastre, ci invitații din partea lui Dumnezeu, ocazii pentru întâlnirea noastră cu El (Cf. Angelus, 9 ianuarie 2022).

În Anul de Rugăciune 2024, suntem chemați să ne pregătim pentru Jubileul din 2025, însoțiți de învățăturile Sfântului Părinte despre rugăciune.
Prin reflecțiile sale în mai multe ocazii și mai ales în ciclul de „Cateheze despre rugăciune”, ținute între 6 mai 2020 și 26 iunie 2021, Papa Francisc ne reamintește că rugăciunea este o relație și un
dialog intim cu Creatorul, un dialog care pornește de la inima umană și ajunge la „Inima” milostivă a lui Dumnezeu, care poate transforma viețile noastre, amplificând, în simplitatea sa, bogăția magisteriului Bisericii.

Pentru un creștin, rugăciunea ar trebui să fie „suflul de viață” spiritual (Audiența generală, 9 iunie 2021), care nu încetează niciodată, „nici măcar în timp ce noi dormim” – cum spune Papa – și fără de care acel act vital care ne pune în relație cu Tatăl ar lipsi. Trăit în acest mod, viața de rugăciune nu este o alternativă la munca și angajamentele la care suntem chemați în timpul zilei, ci mai degrabă cea care însoțește fiecare acțiune a vieții, „chiar și în momentele în care nu este explicită”. Ea alimentează lampa care luminează chipul lui Cristos prezent în frații și surorile noastre, așa cum Catehismul ne învață atunci când afirmă că rugăciunea este „relația vie a fiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor, nesfârșit de bun, cu Fiul acestuia, Isus Cristos și cu Duhul Sfânt.” (CDC 2565).

În acest dialog, credinciosul nu numai că vorbește cu Dumnezeu, ci și învață să-L asculte, găsind răspunsuri și îndrumări în lumina prezenței Sale tăcute. Rugăciunea devine astfel puntea de legătură între cer și pământ, un loc de întâlnire între inima omului și inima lui Dumnezeu se împletesc într-un dialog neîncetat de iubire. Papa Francisc ne încurajează să găsim momente de rugăciune în toate circumstanțele cu care suntem chemați să ne confruntăm, fie în bucuriile sau în provocările vieții. În rugăciune, spune Papa, descoperim cât de mult suntem iubiți de Dumnezeu, iar această descoperire ne dă speranța și curajul de a trăi fiecare zi, astfel încât problemele cu care ne confruntăm să nu mai fie obstacole în calea fericirii noastre, ci invitații din partea lui Dumnezeu, ocazii pentru întâlnirea noastră cu El (Cf. Angelus, 9 ianuarie 2022).

Sfântul Părinte subliniază că în rugăciune se manifestă mila divină într-un mod profund și personal, pentru că în ea descoperim că, în adâncul sufletului, fiecare nevoie umană este o continuă aducere aminte a milei Tatălui. De fapt, milostivirea nu poate fi obținută decât prin rugăciunea smerită. O inimă curată este necesară pentru ca rugăciunea să fie vitală și pentru a-i arăta lui Dumnezeu de ce avem nevoie, așa cum a făcut publicanul [Persoană care strângea impozitele la romani] în Templu.
„Rugăciunea nu este o baghetă magică!” – spune Papa – nu este un instrum
ent rigid care, atunci când este repetată corect, dă produsul cerut, ca într-o afacere; „În rugăciune, Dumnezeu este cel care trebuie să ne convertească, nu noi cei care trebuie să-l convertim pe Dumnezeu” (Audiența generală, 26 mai 2021). Ceea ce este oferit trebuie să fie propria noastră viață, chiar și propria noastră mizerie! Numai în acest mod putem experimenta „acea compasiune a lui Dumnezeu, care ca un Tată vine în întâmpinarea copiilor săi, plin de iubire milostivă” (Generală Audiență generală, 25 mai 2016).
Încă din primele luni ale pontificatului său, papa a descris cum rugăciunea este locul în care creștinii se recunosc pe ei înșiși ca parte a „unei singure familii în Dumnezeu” (Audiență generală, septembrie 25, 2013), deoarece prin rugăciune îi întărim legăturile de comuniune care ne unesc cu același Tată. Aceste cuvinte sunt un ecou al celor din Catehism, care învață că este în cadrul liturgic
rugăciunea liturgică faptul că Biserica se recunoaște pe sine ca un singur Trup care se adresează
Domnului ei (cf. CIC 2641-2643) – „Unde este rugăciune, este comuniune; și unde este comuniune, este rugăciune”.

Reluând cuvintele Sfântului Pio de Pietrelcina, Papa îndeamnă să ne însușim rugăciunea ca pe o cheie care poate deschide inima lui Dumnezeu, o inimă care „nu este foarte bine păzită” – spune Papa Francisc: „Puteți să o deschideți cu o cheie comună, cu rugăciunea. Pentru că inima Lui este o inimă de iubire, o inimă de tată. Și este cea mai mare forță a Bisericii!”. (Discurs pentru
Jubileul pentru grupurile de rugăciune ale lui Padre Pio, 6 februarie 2016).

Cu aceste cuvinte în suflet, îi încurajăm pe toți credincioșii să pornească pe drumul spre darurile Jubileului, descoperind milostivirea, puterea și iubirea lui Dumnezeu, și concretizeze invitația Papei, transformând anul 2024 într-o mare „simfonie de rugăciune, […] pentru a reînnoi dorința noastră de a fi în prezența Domnului, de a-l asculta și de a-l adora”, făcând astfel din rugăciune „cale regească de sfințenie, care ne permite să fim contemplativi chiar și în în mijlocul activității” (Scrisoare către Excelența Sa Mons. Rino Fisichella pentru Jubileul 2025, 11 februarie 2022).

Să ne lăsăm acum ghidați de câteva dintre învățăturile din cele 38 de „Cateheze despre rugăciune” pe care Papa Francisc le-a rostit între mai 2020 și iunie 2021:
„Rugăciunea este prima forță a speranței. Te rogi și speranța crește, ea merge înainte. Aș spune că rugăciunea deschide ușa speranței. Există speranță, dar eu deschid ușa cu rugăciunea mea” (Audiență generală, 20 mai 2020).
„Rugăciunea lui Isus este locul în care percepem că totul vine de la Dumnezeu și se întoarce la el. Uneori, noi, ființele umane, credem că suntem stăpânii tuturor lucrurilor sau, dimpotrivă, ne pierdem toată stima de sine, trecem dintr-o parte în alta. Rugăciunea ne ajută să găsi dimensiunea corectă în relația noastră cu Dumnezeu, Tatăl nostru, și cu întreaga creație” (Audiență generală, 4 noiembrie 2020).

„Prin rugăciune are loc o nouă întrupare a Cuvântului. Iar noi suntem «tabernacolele» în care cuvintele lui Dumnezeu caută să fie primite și păstrate, pentru a putea vizita lumea […].
Prin rugăciune, Cuvântul lui Dumnezeu ajunge să locuiască în noi și noi să rămânem în el. Cuvântul inspiră intenții bune și susține acțiunea; ne dă putere și seninătate și, chiar și atunci când ne provoacă, el ne dă pace” (Audiența generală, 27 ianuarie 2021).

„Totul în Biserică își are originea în rugăciune și totul crește datorită rugăciunii. Când vrăjmașul, cel rău, vrea să să lupte împotriva Bisericii, o face mai întâi încercând să-i sece izvoarele, împiedicându-le să se roage. […] Rugăciunea este cea care deschide ușa către Duhul Sfânt, care inspiră progresul. Schimbări în Biserică fără rugăciune nu sunt schimbări făcute de Biserică. Ele sunt schimbări făcute de grupuri” (Audiența generală, 14 aprilie 2021).
„Isus nu numai că vrea ca noi să ne rugăm așa cum se roagă El, dar ne asigură că, chiar dacă încercările noastre de rugăciune sunt complet zadarnice și ineficiente, putem conta întotdeauna pe rugăciunea sa. Trebuie să fim conștienți de acest lucru: Isus se roagă pentru mine” (Audiența generală, 2 iunie 2021).

Foto: Vatican Media

Sursa: www.iubilaeum2025.va

Share:

Articole din aceiași secțiune ...

Papa Francisc: Discurs adresat responsabililor internaţionali ai Mişcării Équipes Notre-Dame

Astăzi se crede că buna reuşită a unei căsătorii depinde numai de forţa de voinţă a persoanelor. Nu este aşa. Dacă ar fi aşa, ar fi o povară, un jug pus pe umerii a două creaturi sărmane. În schimb, căsătoria este un „pas în trei”, în care prezenţa lui Cristos între soţi face posibil drumul, iar jugul se transformă într-un joc de priviri: privire între cei doi soţi, privire între soţi şi Cristos.

Citește mai mult »

Fragilitatea vârstnicilor este un „magisteriu” capabil să învețe fără să aibă nevoie de cuvinte

În primul rând: dragostea ne face mai buni. Și voi arătați acest lucru, că vă faceți mai buni unii pe alții iubindu-vă. Și vă spun acest lucru ca „bunic”, cu dorința de a împărtăși credința mereu tânără care unește toate generațiile. Și eu am primit-o de la bunica mea, de la care am aflat pentru prima dată despre Isus care ne iubește, care nu ne lasă niciodată singuri și care ne îndeamnă și pe noi să fim aproape unii de alții și să nu excludem niciodată pe nimeni.

Citește mai mult »

Rugăciunea în familie – Trăind Anul de rugăciune în vederea pregătirii pentru Jubileul din 2025 – Partea a IV-a

Familia, în cadrul căreia copilul va face primii pași și va rosti primele cuvinte, cum ar fi „mamă” sau „tată”, „mulțumesc” și „te rog”, este, de asemenea, locul de învățare a rugăciunii și de a spune „mulțumesc” Domnului. Pe măsură ce copilul crește, el sau ea se va dedica rugăciunii urmărind exemplul părinților săi, învățând să se bazeze pe Domnul chiar și în cele mai dificile momente, fiind sigur de sprijinul Său.

Citește mai mult »

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

© Copyright 2021 - 2024 | PAGINĂ SUSȚINUTĂ DE CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA