Exercițiile spirituale pentru familii cu copii 2024

În perioada 29-31 martie a.c., la Vila Sântana din Sânmartin, douăzeci de familii cu copii din Eparhia de Oradea au participat la exercițiile spirituale cu tema „A vesti iubirea cu trupul și sufletul”. Organizate de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, la inițiativa Sr. M. Claudia-Vianeia (CMD), acestea au fost ocazia pentru familiile participante, printre care și doi logodnici, să aprofundeze teme precum: „Ce vrea Isus să ne spună nouă, soților?”, „A trăi căsătoria împreună cu Isus”, „Puterea iertării”, „Soții: un singur trup, păstrând diversitatea” …

dar și să participe împreună la momente profund spirituale precum devoțiunea „Cale Sfintei Cruci” parcursă sâmbătă, 30 martie a.c., în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea și Sfânta Liturghie celebrată în a doua duminică a Postului Mare în biserica greco-catolică din Băile Felix. Exercițiile spirituale pentru familii cu copii i-au avut ca relatori pe pr. Traian Dobrată și pr. Mihai Tegzeș, Vicar cu Pastorația Adulților și Familiilor în EGCO. Pe parcursul momentelor de cateheză ale părinților, cei treizeci de copii prezenți au petrecut un timp de joc și evanghelizare împreună cu Sr. Claudia și Sr. Ana (CMD). Momentele de reflecție au fost intercalate de cântece comunitare, animate de doamna Luminița Popescu.

coana familiei inspirată de Renzo Bonetti, imaginea familiei care izvorăște din Tatăl având ca model perfect plinătatea uniunii Sfintei Treimi, a fost unul dintre instrumentele folosite în cadrul catehezelor, care au pornit de la premisa certă că soții sunt prima icoană a Lui Dumnezeu. Este vorba așadar de o „plinătate care este divinitate și umanitate între Isus și Biserică, prin care Sfânta Treime, cu puterea Spiritului Sfânt, îi unește în Taina căsătoriei pe cei doi soți: bărbat și femeie”. Icoana familiei, unde este reprezentat „Adam care se închină spre Eva și în același timp pe Eva care se închină spre Adam”, este alcătuită din fire de mătase, iar pentru a le pune împreună este nevoie de noduri, vizibile însă doar pe partea din spate. Cu ajutorul acestei reprezentări s-a dorit ca soții să înțeleagă marele proiect închipuit în viața lor.

„În viața concretă a soților, de zi cu zi, ceea ce se vede în mod real este exact dosul pânzei – o suprapunere de ițe, un conglomerat de fire – întrezărind că în spate se află ceva. Aceasta este viața de toate zilele, cea din spate, în care facem atâtea lucruri pe care nu tot timpul le înțelegem, pe care uneori le întâlnim ca probleme – însă ceea ce vedem din față este imaginea familiei. Dacă privim doar din spate – cum spune Renzo Bonetti – putem afirma că nu mai înțelegem nimic, însă privind din față putem afirma «Îți mulțumim, Doamne, că dincolo de toată alergătura și de tot haosul din timpul unei zile Tu ne-ai pus împreună». Două perspective foarte diferite, care ne arată că depinde cum privim viața noastră de cuplu: o privim din pricina sacrificiilor pe care le facem sau o privim prin prisma izvorului nostru din Treime, din Dumnezeu?”, a îndemnat la reflecție pr. Traian Dobrată.

În cadrul catehezelor s-a reiterat îndemnul adresat soților de a încerca să înțeleagă Planul Domnului pentru ei, deoarece acesta „este misterul care izvorăște din Preasfânta Treime și acest mister de iubire s-a manifestat prin Isus, care a unit cu sine omenirea, prin Maria. În întrupare, Dumnezeu s-a unit cu omenirea, iar Maria este prima ucenică care a răspuns «da» (…) iar în Maria suntem noi toți. Între Isus și Maria este un mister extraordinar de relație și iubire. Când Dumnezeu a creat bărbatul și femeia avea deja planul de a uni cu sine omenirea. A pus în omenire instinctul de unire dintre bărbat și femeie, pentru ca soții să aibă instinctul de unitate cu Dumnezeu: acesta este proiectul lui Dumnezeu pentru oameni încă de la început – ca omenirea să participe la viața lui Dumnezeu, să intre în Treime!”.

În Euharistie și în comuniune, prin împărtășania făcută în fiecare dimineață la Exercițiile spirituale în timpul Sfintei Liturghii, soții și-au unit trupurile muritoare cu Trupul Său glorios, începând să trăiască în unitate cu Domnul. Aceasta „pentru că atunci când ne cuminecăm, alcătuim căsătoria cu El, prin Isus. Această relație extraordinară dintre Isus și omenire prin puterea Spiritului Sfânt este dăruită întâlnirii bărbat-femeie, în atitudinea de a se dărui unul altuia, în mod egal.”

Adevăruri explicate și cu ajutorul lumânărilor propuse de același Renzo Bonetti, care au evidențiat viața de căsătorie ca persoane consacrate Domnului, pornind de la cuvântul Evangheliei.  Astfel, soțul și soția, prin relația lor, participă la misterul unirii lui Cristos cu omenirea, la misterul relației dintre Cristos – Biserică: acesta este sacramentul căsătoriei. Aspect subliniat și în Exortația Apostolică post-sinodală a Papei Francisc, Amoris Laetitia (n. 181): „Atunci când un bărbat și o femeie celebrează sacramentul căsătoriei, Dumnezeu se oglindește în ei, imprimă propriile trăsături și caracterul de neșters al Iubirii Sale: iubirea indisolubilă dintre Cristos și omenire este dăruită soților. Căsătoria este icoana iubirii lui Dumnezeu față de noi.”

Soții sunt icoana iubirii lui Dumnezeu care se poate vedea pornind de la lucrurile simple, de zi cu zi, în acceptarea defectelor și a diversității. Familiile au înțeles cât de mare este misterul căsătoriei lor, prin care pot  face vizibil felul în care Cristos iubește Biserica. În acest sens, este nevoie de umilință pentru a pătrunde în interiorul harului specific al sacramentului căsătoriei, dar și de răbdare în a traversarea anumite obstacole pe care soții pot să le întâmpine: „Căsătoria creștină este un semn care nu numai arată cât de mult a iubit Cristos Biserica Sa n alianța pecetluită pe Cruce, ci face prezentă această iubire în comuniunea soților. Soții, așadar, ne arată în prezent, cât de mult Cristos își iubește Biserica ” (Amoris Laetitia, n. 73), sacramentul fiind o prezență vie.

„Dacă prin Botez devenim fiii lui Dumnezeu, alte două sacramente – Preoția și Căsătoria – sunt rânduite în vederea slujirii aproapelui”, a subliniat pr. Mihai Tegzeș explicând cum „preoții și soții se mântuiesc în vederea slujirii aproapelui”. În acest sens este indispensabilă rugăciunea comună a soților, care sunt semn vizibil al lui Dumnezeu 24h/24: „depășind nivelul supraviețuirii, al conservării speciei, al logicii, există nivelul spiritual, de fii ai lui Dumnezeu, unde se află adevărata uniune a sacramentului matrimonial. Dacă iubirea nu crește, căsătoria este moartă! În fața diferențelor există mai multe riscuri: anularea sinelui, încercarea de a-l asimila pe celălalt sau resemnarea ca victimă – dar toate acestea pot fi depășite iubindu-l/o pe soț/soție așa cum este, primindu-l/o cu brațele deschise și sprijinindu-l/o să își dezvolte propria personalitate”. Acestea sunt doar câteva idei din catehezele complexe ale celor trei zile de Exerciții spirituale, despre care o parte dintre participanți relatează următoarele:

„Mi-a plăcut ideea de a asculta cu inima, pentru că ne ascultăm unii pe alții, dar nu tot timpul ne auzim… Auzim cuvintele, dar ceea ce este dincolo de cuvinte este mult mai important.”

„Ceea ce mi-a plăcut foarte mult din această primă întâlnire la care particip este faptul că familia este icoana lui Dumnezeu și este chemată să transmită cel mai bine în lume iubirea lui Dumnezeu. Aceeași demnitate a sacramentului preoției și al familiei, ne invită să reflectăm mai mult în familie de chemarea noastră.”

„Mi-a plăcut să înțeleg că împlinirea propriei vocații este în casa noastră, căci prin familie fiecare devine co-responsabil de vocația celuilalt!”.

„Isus nu ne ia Crucea, ci o duce împreună cu noi… să primim în viața noastră iubirea!”

„Avem patru copii, iar împreună cu ei am reușit să îl (re)descoperim pe Dumnezeu.”

„Participăm de câțiva ani la Exercițiile spirituale pentru familiile cu copii și după fiecare participare suntem mai bogați sufletește. Zilele sunt pline de exerciții practice, de prelegeri, de timp de calitate petrecut împreună. Anul acesta au fost multe perspective care mi-au atins inima și m-au inspirat către o trăire conștientă a relației de cuplu. E ca și cum, participând la aceste Exerciții spirituale dăm o resetare relației, o reîmprospătare, și revenim la Sursa Iubirii perfecte și complete: Isus. O iubire mai mare, mai plină decât tot ce se poate experimenta, o iubire pe care o intuim ca există, de aceea ne străduim de multe ori să umplem un gol interior. DOAR că punem acolo toate trăsnăile (dependențe, dorința de control, Ego) în loc să Îl punem acolo pe Isus. Ce îmi reamintesc de fiecare dată aceste Exerciții? Că și eu pot avea parte de Iubirea aceea perfectă, cu o condiție: să îi fac spațiu lui Isus, în relația noastră soț-soție; că înainte să îl văd pe Dumnezeu în icoane, trebuie să îl văd în oameni, implicit și în soțul meu; că ar fi bine să punem focusul pe creșterea Iubirii dintre noi și că nici măcar nu e o problemă când suntem foarte diferiți! Problemă e lipsa dorinței noastre de a mări iubirea, împreună, și de a ne Trăi relația fiind conștienți de prezența lui Dumnezeu în ea.  Zilele acestea, deși sunt foarte frumoase, nu sunt tocmai cele mai comode. De ce? Fiindcă avem ocazia să vedem clar, cum de multe ori în relația de cuplu, ne lăsăm conduși de Ego, de dorința de a avea control absolut asupra copiilor, asupra partenerului/partenerei de viață. Și e dureros să ne vedem umbrele, să ne acceptăm ca fiind puncte slabe ceea ce noi credeam a fi un avantaj. Cu toate astea, există vindecare. Și nici măcar nu trebuie mers departe pentru a avea parte de ea. Ce mi-a mers la inimă în mod deosebit, m-a mișcat la modul profund, a fost ziua a treia, când am descoperit că vindecarea părților noastre slabe se întâmplă în… casa noastră! Și unde ne simțim acasă? Acolo unde suntem iubiți. Vindecarea se întâmplă în relațiile noastre, în casele noastre. Am plecat de la aceste Exerciții știind clar ce dar vreau să fac familiei mele: casa noastră să devină prezență vindecătoare. Relația noastră soț-soție să devină o relație vindecătoare. Sunt recunoscătoare tuturor celor care fac posibilă organizarea si desfășurarea acestor zile, și știu că vorbesc în numele familiilor care au fost prezente când spun un mare : MULȚUMESC!” (Andreea Neag)

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Sursa: egco.ro

Share:

Articole din aceiași secțiune ...

INVITAȚIE

INVITAȚIE

Dragi părinți parohi, dragi familii din Eparhia de Oradea,

Soții creștini sunt chipul și asemănarea lui Dumnezeu, un dar prețios al bisericii particulare, iar familia, mica biserică, este chemată să manifeste și să ducă la fiecare om mântuirea în propriul ambient de viață.

În acest sens, vă invităm la ÎNTÂLNIREA EPARHIALĂ A FAMILIILOR, cu tema „EUHARISTIA ŞI „LITURGHIA” FAMILIEI”, care va avea loc la Parohia Greco-Catolică Sfântul apostol Andrei din Carei, strada Ignișului nr. 11, duminică, 2 iunie 2024…

Citește mai mult »

„Ziua de Spiritualitate” în Familia Miezul Zilei: O experiență de comuniune și împărtășire

Și în acest an am răspuns invitației la „Ziua de spiritualitate”, care s-a desfășurat duminică, 21 aprilie a.c., în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea. Aici noi, ca și „Familie”, ne întâlnim în fiecare duminică de la ora 12.00 la „Liturghia copiilor”. Copiii noștri au crescut în Biserică, sub ochii noștri, unii dintre ei sunt deja adolescenți, dar vin în continuare alături de frații lor mai mici și de alți copii care ni se alătură, duminică de duminică să primească cuvântul Domnului!

Citește mai mult »

Plantare de puieți la Centrul spiritual Făgetu: împreună familii cu copii și tineri din Protopopiatul de Șimleu

La invitația pr. protopop Nicolae Bodea, peste 50 de tineri și credincioși din Protopopiatul de Șimleu au participat sâmbătă, 6 aprilie a.c., o campanie de plantare de puieți, la Centrul spiritual de la Făgetu. Inițiativa, susținută de domnul Bogdan Pop, inginer silvic la Direcția Silvică Sălaj, a fost deschisă tuturor, bucurându-se în mod special de participarea tinerilor și a familiilor cu copii din Protopopiat. Acestora li s-au alăturat un grup de participanți din parohia greco-catolică Bocșa (Protopopiatul de Zalău), însoțiți de pr. paroh Florian Gui. Activitatea, care a durat aproximativ două 2 ore, a adus împreună participanți de toate vârstele, cel mai mic dintre ei având puțin peste vârsta de doi ani. Ideea care a stat la baza acestei activități a fost aceea de a transforma inițiativa comunitară într-un momente educațional, în mod special pentru copii și tineri, care au degustat foarte mult activitatea. Prin plantarea de puieți s-a dorit crearea unei zone verzi, cu pădure întinerită, în jurul casei de la Făgetu, loc dedicat activităților recreative și spirituale cu tinerii (și nu numai).

Citește mai mult »

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

© Copyright 2021 - 2024 | PAGINĂ SUSȚINUTĂ DE CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA