„Deci, ce-ai mai făcut?”

„Bine. Ocupată. Dar tu?”

„La fel și eu, ocupată. Se va termina vreodată?”

Aceasta pare a fi o conversație repetată de mamele de pretutindeni, în sălile de clasă și la cozile de preluare de la școală, la antrenamentele sportive, la orele de dans și la biserică. Se pare că suntem cu toții mereu atât de ocupați.

Dar cu ce suntem cu toții atât de ocupați? Sunt sigură că ați putea să-mi dați o listă: munca, spălatul rufelor, gătitul, condusul în anumite locuri, îngrijirea bebelușilor, îngrijirea copiilor mici, educația la domiciliu, ajutarea la teme, spălatul vaselor, curățenia, programările la medic, discuțiile cu profesorii, răspunsurile la e-mailuri, participarea la meciuri sportive și la recitaluri și spectacole de dans. Lista poate continua la nesfârșit.

În această perioadă a anului, viața pare a fi deosebit de ocupată. Există petreceri și concerte de Crăciun, cadouri care trebuie făcute, cumpărate și împachetate, prăjituri care trebuie coapte, decorațiuni care trebuie făcute, spectacole care trebuie urmărite. Și, bineînțeles, în calitate de catolici, trebuie să ne pregătim inima pentru Isus, așa că există chestiuni spirituale de care trebuie să ne ocupăm, rugăciuni, spovedanie, lecturi spirituale și devoționale.

Corrie ten Boom(Cornelia Arnolda Johanna ) este citată în The Ruthless Elimination of Hurry (Eliminarea nemiloasă a grabei) spunând: „Dacă diavolul nu te poate face să păcătuiești, te va face să fii ocupat”. Și totuși, ocupația nu este rea. De fapt, un anumit nivel de ocupație este vital pentru bunăstarea noastră.

Catehismul Bisericii Catolice afirmă: 

„Munca umană provine direct de la persoane create după chipul lui Dumnezeu și chemate să prelungească, unele și cu pentru celelalte, lucrarea creației, stăpânind pământul. Munca este deci o datorie: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce”. Munca onorează darurile Creatorului și talanții primiți. Ea poate fi și răscumpărătoare. Îndurând osteneala muncii în unire cu Isus, meșteșugarul din Nazaret și răstignitul pe Calvar, omul colaborează într-un fel cu Fiul lui Dumnezeu în lucrarea lui răscumpărătoare. … Valoarea primordială a muncii ține de omul însuși, care este autorul și destinatarul ei. Munca este pentru om, nu omul pentru muncă.” (CCC 2427-28)

Așadar, munca și ocupația noastră nu este un lucru rău. De fapt, munca este importantă și, odată cu ea, vine și un anumit grad de ocupație. Dar ce grad este potrivit pentru noi și pentru familiile noastre? Cum găsim echilibrul corect între muncă și odihnă, între a face și a fi?

Roagă-te:

Primul pas este să te rogi. Roagă-te cu privire la ce îndatoriri ar trebui să îți asumi, la ce activități ar trebui să participe copiii, ce și cât de mult dorești să lucruri ca angajat plătit. Fă-ți timp să vizitezi o biserică sau să mergi la Adorație și petrece ceva timp rugându-te cu privire la locul în care Domnul te îndrumă să-ți investești timpul și energia. Avem o cantitate limitată de amândouă, așa că rugați-vă cum vrea Dumnezeu să o cheltuiți.

Discerne:

Împreună cu rugăciunea, discerne ce este important pentru familia ta și ce nu este. Toate familiile au nevoie de haine, vase curate și mâncare sănătoasă, dar nu trebuie să gătim o masă super-gourmet în fiecare seară. Dacă familia ta este la fel de fericită cu mese mai simple, dar totuși nutritive, atunci rămâi la acestea.

Care treburi consideri că sunt necesare și care nu sunt? Faptul de a avea niște plinte super curate și fără praf contribuie cu adevărat la calitatea vieții familiei tale? Poate că da, poate că nu. Răspunsul la această întrebare va fi diferit pentru fiecare. Unii pot găsi că merită foarte mult, în timp ce alții nu. Dacă o corvoadă nu este o chestiune de igienă, de sănătate și siguranță, poate că se poate renunța la ea?

Gândește-te la activitățile în care este implicată familia ta. Discerne dacă acea echipă sportivă de deplasare adaugă cu adevărat multă valoare copilului vostru sau ar fi la fel de fericit cu o ligă sportivă recreativă, mai puțin intensă? Gândește-te dacă un copil are nevoie să participe la competiții de dans sau ar fi la fel de fericit și s-ar bucura la fel de mult doar luând cursuri?

Înțelege:

Nu avem cu toții aceleași niveluri de energie și toleranță sau chiar dorință pentru muncă și ocupație și asta este în regulă. Dumnezeu ne-a făcut pe toți unici. Unii oameni (ca mine) o iau razna și se simt în dezordine cu câteva ore de timp liber. Alții preferă o viață mai lentă. Important este să înțelegem că toți avem nevoie să facem un anumit nivel de muncă și să avem un anumit nivel de ocupație, dar acest lucru nu va fi la fel pentru toată lumea. Din nou, acest lucru se întoarce la rugăciune și la discernământ pentru a găsi punctul optim pentru tine și familia ta.

De asemenea, acest punct optim se va schimba pe măsură ce viața ta se schimbă. Cantitatea de muncă și de ocupație pe care ți-o poți asuma atunci când ai un bebeluș, un copil mic, un copil preșcolar și un copil de vârstă școlară va fi cu totul diferită de cea pe care o vei avea atunci când aceiași copii vor avea 7, 8, 11 și 13 ani și chiar mai diferită atunci când vor avea 13, 15, 17 și 19 ani. Pe măsură ce copiii noștri cresc și se maturizează, de multe ori mamele se simt pregătite și capabile să își asume mai multe angajamente în afara familiei. Din nou, acest lucru se întoarce la rugăciune și la discernământ.

Fie ca în această perioadă a Adventului să atingeți nivelul potrivit de ocupație în timp ce vă pregătiți inima și mintea pentru venirea Mântuitorului nostru.

Sursa: catholicmom.com