Exercițiile spirituale i-au avut ca relatori principali pe pr. Mihai Tegzeș, vicar cu Pastorația Familiei în EGCO și pe pr. vicar general Mihai Vătămănelu (OFMConv). Acestora li s-au alăturat responsabilii cu pastorația familiilor din teritoriu, pr. Daniel Bertean și pr. Florin Mărincean, de la Șimleu.

Exercițiile spirituale au cuprins câte două meditații în fiecare zi, urmate de momente de împărtășire a participanților. În prima zi, toți cei prezenți au luat parte la Adorația Euharistică organizată de surorile Congregației „Preasfintei Inimi” de la Zalău. A fost un moment deosebit, de întâlnire personală cu bucuria adevărată, care izvorăște din Cuvântul făcut trup și se revarsă în viața celor care doresc să împlinească voia Lui Dumnezeu. Moment profund de comuniune a fost  și participarea de a doua zi la Sfânta Liturghie celebrată în biserica „Sf. Petru și Pavel” din Zalău, în prima duminică a Postului Nașterii Domnului din acest an. Celebrarea euharistică a fost oficiată de pr. vicar general Mihai Vătămănelu împreună cu toți preoții participanți la exercițiile spirituale eparhiale. Au diaconat părinții Grațian Guiaș și Eugen Clintoc. La Sfânta Liturghie a participat și domnul Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj, care a dorit să ia parte și la ultima meditației susținută în cadrul acestor zile de reculegere. Toți participanții au trăit deopotrivă la Zalău și bucuria primei zăpezi, care a adus parcă mai aproape sensul Crăciunului de odinioară.

Pornind de la Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38) – „Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.” – o scenă „petrecută la Nazaret, într-un sat neînsemnat, într-o casă, la o femeie, care devine noul templu, Cea care concepe prezenţa lui Dumnezeu”, a spus pr. Mihai Vătămănelu la una dintre catehezele susținute dedicate „Bunei Vestiri”. Părintele Vicar a propus interpretarea acestei scene din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu doar cel al Mariei – care va cuprinde începutul şi sfârşitul creaţiei: „Din veşnicie, de când a creat lumea şi chiar de dinainte, Dumnezeu se gândea la această femeie. Pentru că în această femeie se împlineşte întregul plan al lui Dumnezeu cu privire la lume. Maria este prima persoană care-I spune «da» lui Dumnezeu. Prin «da»-ul ei, tot creatul este în comuniune cu Creatorul. (…) Dumnezeu devine om şi omul devine Dumnezeu.”

Trăind „bucuria și veselia” Cuvântului, cei prezenți au fost invitați să reflecte la bucuria Lui Dumnezeu care „din veşnicie, este iubire și caută ca cineva să-L iubească”. Prin Maria, care este „prototipul omenirii noi”, de fapt Dumnezeu îşi realizează în sfârșit visurile: „în Maria ni se prezintă ceea ce suntem fiecare dintre noi: persoane care suntem chemate să spunem «da» Cuvântului şi să-I permitem lui Dumnezeu să se întrupeze în viaţa şi istoria noastră. Şi ni se arată felul prin care acest «da» se întâmplă: este acelaşi «da» cu cel al Mariei, folosindu-ne ca introducere narativă despre modul în care să citim restul Evangheliei.”

Totodată, a mai spus pr. Mihai Vătămănelu, Sfânta Fecioară Maria este „prototipul celui care ascultă și prin ascultare împlinește ceea ce ascultă”: de fiecare dată când citim o pericopă din Evanghelie – se adevereşte ceea ce se întâmplă în acest text – noi suntem chemaţi să spunem: „Fie mie după cuvântul Tău”. Atunci acel Cuvânt se întâmplă.

Cuvântul lui Dumnezeu aduce împlinirea… este certitudinea cu care s-au întors acasă toți participanții, chemați la rândul lor să ducă vestea cea bună tuturor cunoscuților și să o trăiască în prezent: „Dincolo de orice metaforă – a continuat pr. Vătămănelu – Cuvântul lui Dumnezeu se întâmplă în timpul nostru, care întotdeauna este incomplet. Nu trebuie să aştept timpuri mai bune pentru a spune «da»”, ne asigură părintele. „Nu trebuie să aşteptăm ziua de mâine!”, în pofida tendinței umane de a ne concentra prea mult pe programarea zilei următoare: „noi ne gândim la mâine, spunând «mâine voi face». Însă astăzi și acum este singurul timp pe care-l avem. Prezentul e singurul moment în care atingem eternul.”

Deși momentul ascultării este întotdeauna este acel timp pe care-l credem incomplet, primele cuvinte ale lui Isus sunt „Astăzi se împlineşte acest Cuvânt”. O altă indicație a sensului adevărat de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului este legată de loc. Cuvântul Lui Dumnezeu se împlineşte în Nazaret, care este „locul vieţii cotidiene”. Așadar, „nu se întâmplă la Ierusalim, în templu, este vorba de locul Cuvântului. Iar acum, este aici unde mă aflu. Nu este nevoie de locuri particulare, de pelerinaje extraordinare pentru a trăi Cuvântul… ci este tocmai în viaţa ta cotidiană, unde trăieşti ca fiu al lui Dumnezeu şi asculţi Cuvântul. Este clar că e folositor să mergi şi în locurile de pelerinaj… Dar, subliniem: timpul este prezentul şi locul este locul vieţii tale zilnice. Aici Cuvântul se întrupează, se face carne.”

Pentru a face aceasta, s-a mai subliniat la exercițiile spirituale eparhiale, nu suntem niciodată singuri, căci, așa cum citim în pasajul evanghelic în jurul căreia au fost realizate meditațiile acestor zile de reculegere, Dumnezeu a intervenit la Bunavestire prin îngerul Gabriel, care înseamnă ‘puterea lui Dumneze’: „Dumnezeu acţionează prin Cuvânt și se propune prin Cuvânt. Şi fiecare Cuvânt este informare: ne spune ceva, dar în special Cuvântul este ‘informare’ în sensul că ne dă forma: noi devenim Cuvântul pe care-l ascultăm. Pentru că acela care pronunţă Cuvântul se spune pe sine, se propune pe sine, iar cine primeşte Cuvântul îl primeşte pe Cel care a vorbit. Şi Dumnezeu prin Cuvântul Său ni se propune nouă în mod total, pentru a fi primit de noi. Şi cine-L primeşte devine acest Cuvânt, devine fiu al lui Dumnezeu. Pentru că noi gândim, simţim, trăim după Cuvântul pe care l-am pus în inimă. Din această cauză Evanghelia subliniază încă de la început importanţa ascultării Cuvântului. În bine şi în rău, suntem Cuvântul pe care-L ascultăm.”

Astfel de inițiative ne invită să cugetăm ce înseamnă faptul că Dumnezeu vrea să vorbească cu fiecare dintre noi, aici și acum. Ce înseamnă aceasta? „Înseamnă că eşti cealaltă parte a Lui Dumnezeu. Eşti partenerul Său, interlocutorul Său. (…)A vorbi înseamnă a se comunica pe sine, a fi în companie, a avea aceeaşi viaţă, a fi egali”.

În acest mod, putem trăi bucuria adevărată, un criteriu care ne arată dacă o propunere vine de la Tatăl adevărului sau de la cel al minciunii, având la bază discernământul (Cf. Ignațiu de Loyola): „Dumnezeu ne-a creat pentru a ne bucura, de aceea să cugetăm că noi suntem bucuria lui Dumnezeu; că El ne-a gândit din veşnicie, căci dacă nu, noi nu am fi existat. Şi ne-a aşezat în timp, pentru ca noi înşine să ne bucurăm de bucuria pe care El o are pentru noi. Sensul vieţii noastre este această bucurie”, a asigurat relatorul, subliniind în mod inedit cum Sfânta Scriptură  şi întreaga acţiune a Lui Dumnezeu trebuie înțeleasă la lumina cuvântului ‘bucură-te’:

„Şi ce-mi revelează întreaga Biblie? Numele meu! Numele meu este iubirea pe care Dumnezeu o are pentru mine. Sunt preţios în ochii Săi. Sunt demn de stimă pentru că El mă iubeşte. Aceasta este identitatea mea! Identitatea unei persoane este iubirea cu care este iubită. Omul este dorința de iubire absolută şi n-o află nicăieri, deși o caută… Pentru că el este creat de această iubire şi pentru această iubire. Şi până nu descoperă această iubire, omul nu află numele său adevărat.”

A înţelege că numele meu este aceeaşi iubire pe care Dumnezeu o are pentru mine este chemarea la care cu toții, în pregătirea Crăciunului suntem invitați să medităm, convinși că „bucuria care vine de la Dumnezeu, adică Spiritul care este în noi, rezistă înaintea tuturor relelor, suferinţelor, trădărilor…”.

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Sursa: egco.ro