„Duminica – Ziua Domnului: redescoperirea duminicii în familii și în comunitățile parohiale”, Scrisoarea pastorală a ÎPS Aurel Percă pentru Anul pastoral 2023-2023 – PARTEA II
Vă oferim spre lectură cea de a doua parte din scrisoarea pastorală a ÎPS Aurel Percă despre Ziua Domnului.
Duminica – ziua comunității creștine, ziua Euharistiei
„Biserica, din tradiția apostolică care își are originea chiar în ziua Învierii lui Cristos, celebrează misterul pascal la fiecare opt zile, în ziua numită pe bună dreptate «Ziua Domnului» sau Duminică. În această zi, așadar, credincioșii trebuie să se adune, ascultând cuvântul lui Dumnezeu și participând la Euharistie, pentru a aminti patima, învierea și gloria Domnului Isus și pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, care le-a dat o nouă naștere la o speranță vie prin învierea lui Isus Cristos din morți (cf. 1Pt 1,3).
Duminica este, așadar, sărbătoarea principală care trebuie prezentată și inculcată în evlavia credincioșilor, pentru ca ea să fie și o zi de bucurie și de eliberare de muncă. Nicio altă solemnitate nu trebuie să aibă prioritate față de ea, dacă nu este cu adevărat de mare importanță, deoarece duminica este fundamentul și nucleul întregului an liturgic” (Constituția liturgică Sacrosanctum Concilium, nr. 106).
„Fără duminică nu putem trăi”: această expresie a martirilor africani din primele secole este un adevăr pe care trebuie să îl redescoperim astăzi. Primii creștini nu puteau trăi fără Euharistie. Era ca un fel de „carte de identitate” a lor, care îi deosebea de alte grupuri. Era o necesitate pentru a-l întâlni pe Cristos înviat, pentru a-i asculta cuvântul, pentru a primi Trupul și Sângele său, pentru a-l întâlni, pentru a se reuni cu el, pentru a se aduna cu comunitatea și pentru a pleca cu puterea Domnului să transforme societatea. Fiecare comunitate creștină, adunându-i pe toți membrii săi pentru „frângerea pâinii”, se simte pe sine ca fiind locul unde se realizează în mod concret misterul Bisericii.
În celebrarea însăși a Euharistiei, comunitatea se deschide comuniunii cu Biserica universală, implorându-l pe Tatăl să-și amintească de „Biserica de pe tot pământul” și să o facă să crească în unitatea tuturor credincioșilor cu Papa și cu episcopii fiecărei Biserici particulare până la desăvârșirea ei în iubire.
Duminica este, așadar, ziua Bisericii și ziua Euharistiei!
Trebuie să subliniem importanța celebrării Liturghiei parohiale de duminică. Nici o activitate pastorală nu este atât de vitală și de formare pentru comunitate, fie că este celebrată de episcop în catedrală, fie că este celebrată de preotul paroh în parohie. Aici descoperim importanța sensului comunitar al Liturghiei și, mai ales, al Euharistiei duminicale: Cristos Înviat ne reunește și ne îndeamnă să fim ferment de iubire în societate.
Celebrarea euharistică, inima duminicii
În ziua sa, Cel Înviat se face prezent în celebrarea euharistică și ni se dăruiește în Cuvânt, în Pâine și în dinamismul iubirii sale, permițându-ne să trăim propria sa viață. În mod semnificativ, Catehismul Bisericii Catolice învață că „celebrarea duminicală a Zilei Domnului și a Euharistiei se află în centrul vieții Bisericii” (CBC, nr. 2177). Renunțarea la Euharistia de duminică duce la sărăcire, la a vedea cum credința și apartenența la Biserică slăbesc de la o zi la alta și la conștientizarea incapacității noastre de a face din duminică o zi de sărbătoare. Pe măsură ce industria divertismentului devine din ce în ce mai prolifică și ocaziile de petrecere se înmulțesc, omul pare să fi pierdut „de ce” și „pentru cine” să facă sărbătoare.
Sunt demne de repetat cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea din Scrisoarea apostolică Ziua Domnului: „Din nefericire, atunci când duminica își pierde semnificația sa originară și este redusă la un simplu «weekend», se poate întâmpla ca omul să rămână închis într-un orizont atât de îngust încât nu mai poate vedea «cerul». Atunci, oricât de festiv îmbrăcat ar fi, el devine intim incapabil să «petreacă»” (Papa Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, nr. 4).
Participarea la Euharistia duminicală, mai mult decât o obligație, ar trebui să fie o necesitate! Cum am putea trăi fără Euharistie? „Sine Dominico non possumus…!”
„Biserica trăiește din Euharistie” (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, Ecclesia de Eucharistia, 17 aprilie 2003). „Toate sacramentele”, citim în Decretul Conciliului Vatican II, Presbyterorum ordinis, „precum și toate slujirile bisericești și operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie și orânduite în vederea ei. Căci în sfânta Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însuși, Paștele nostru și pâinea cea vie, care prin trupul său însuflețit de Duhul Sfânt și dătător de viață insuflă viață oamenilor, chemându-i și călăuzindu-i astfel să se ofere împreună cu el pe ei înșiși, truda lor și toate cele create. De aceea, Euharistia apare ca izvor și culme a întregii evanghelizări” (PO, nr. 5).
De aceea, duminica este înainte de toate ziua Euharistiei, iar sărbătorirea ei nu se poate concepe fără participarea la Sfânta Liturghie. Duminica și Euharistia se implică reciproc și se aparțin reciproc, deoarece Euharistia își găsește momentul propriu și primordial în duminică, iar duminica își trage sensul din Euharistie. Biserica nu există fără Euharistie, iar lumea fără Euharistie nu primește energiile de transfigurare și de mântuire care emană din acest sacrament.
Ziua Domnului și familia
Dacă participarea la Euharistie este inima duminicii, „ar fi totuși limitativ să reducem doar la ea datoria de a o sfinți. Într-adevăr, Ziua Domnului este trăită bine dacă este marcată de amintirea plină de recunoștință și activă a actelor mântuitoare ale lui Dumnezeu. Acest lucru îi angajează pe fiecare dintre discipolii lui Cristos să dea și altor momente ale zilei, trăite în afara contextului liturgic – viața de familie, relațiile sociale, ocaziile de petrecere a timpului liber – un stil care să ajute să scoată în evidență pacea și bucuria Domnului Înviat în țesătura obișnuită a vieții” (Dies Domini, nr. 52).
Ce imagine minunată contemplăm în fiecare duminică, atunci când familiile creștine se adună în parohii și în diferite locuri de cult, pentru a se închina împreună Domnului și pentru a crește împreună în credință!!
Această bucurie a întâlnirii cu Domnul care ne mântuiește nu este individuală, ci o celebrăm mereu uniți cu întreaga Biserică. În timpul Sfintei Liturghii de duminică, ne întărim unitatea cu ceilalți membri ai comunității noastre creștine și devenim „un singur trup și un singur Duh, după cum și voi aveți o singură nădejde în vocația la care ați fost chemați. Există un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Există un singur Dumnezeu și Tatăl tuturor, care este mai presus de toate, care lucrează prin toți și se află în toți” (Ef 4,4-6). Din acest motiv, „adunarea duminicală este un loc privilegiat de unitate” (Dies Domini, nr. 34), mai ales pentru familiile creștine care „dau viață uneia dintre cele mai calificate expresii ale identității și «slujbei» lor ca «biserică domestică», atunci când părinții participă împreună cu copiii lor la unica masă a Cuvântului și a Pâinii vieții” (Ibid).
Celebrarea liturghiei și transmisiunile TV
Au trecut mai bine de trei ani de când pandemia Covid-19 a bulversat rutina vieții noastre cotidiene și a pus în mare pericol sănătatea oamenilor. Pentru a ne proteja enoriașii vulnerabili, peste tot s-a luat măsura dificilă și drastică de a închide bisericile pentru a reduce la minimum agravarea epidemiei. În mod necesar, a fost ridicată și obligația catolicilor de a participa la liturghia de duminică.
Pentru a alimenta și susține credința credincioșilor care au fost izolați de biserici, peste tot s-a recurs la transmisiunile on-line sau prin televiziune a liturghiilor duminicale. A fost o soluție în fața unei situații critice care nu se știa unde va duce omenirea. În vremuri disperate, s-a făcut ceea ce era necesar să se facă.
Am învățat multe lucruri, în special despre pierdere, dar și despre recunoștință pentru ceea ce considerăm atât de ușor de la sine înțeles. Acum că suntem capabili să ne reunim din nou ca Trup al lui Cristos, ca biserică, ar trebui să facem acest lucru cu bucurie, recunoștință și energie reînnoită.
Oricât de mult ar îndeplini mass-media un serviciu apreciat față de bolnavi și față de cei care nu pot merge la biserică, și au făcut un mare serviciu în transmiterea Sfintei Liturghii într-o perioadă în care nu exista posibilitatea de a celebra în comun, nicio emisiune nu egalează participarea personală și nici nu o poate înlocui. Dimpotrivă, aceste transmisiuni riscă să îndepărteze de întâlnirea personală și intimă cu Dumnezeul întrupat, care ni s-a dăruit nu în mod virtual, ci cu adevărat, spunând: „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el” (In 6,56). Acest contact fizic cu Domnul este vital, indispensabil, de neînlocuit.
Acum că societatea a revenit la normalitate și Covid-19 este sub control, iar riscurile pentru sănătate minimizate, este timpul să insistăm ca credincioșii noștri să se întoarcă la Euharistia de duminică, pentru a ne asigura că se consolidează comuniunea lor cu Dumnezeu și cu Biserica.
Sfânta Liturghie transmisă la televiziune, radio și alte mijloace de comunicare socială este într-adevăr un mare ajutor pentru cei care nu pot merge la biserică, pentru cei bolnavi sau care se află în imposibilitatea de a ajunge la o biserică apropiată. Cei care pot merge la biserică ar trebui să facă acest lucru, acceptând invitația Domnului: „Fericiți cei chemați la ospățul de nuntă al Mielului” (Ap 19,9).
Obligația participării la liturghia duminicală
Euharistia duminicală a fost întotdeauna ținută în mare considerație de către Biserică. Celebrarea memorialului Învierii Domnului este o tradiție care datează încă de la Apostoli și de aceea este numită Ziua Domnului. Celebrarea Învierii Domnului este inima credinței creștine. Este baza credinței noastre în Isus ca fiind Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Este, de asemenea, răspunsul la disperarea lumii și la sensul vieții.
În fața fenomenului de golire progresivă a conținutului religios al duminicii și a incapacității multor creștini de a descoperi bogăția spirituală a Euharistiei din ziua Domnului, trebuie să insistăm pe participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie duminicală, care este obligatorie, deoarece este un semn caracteristic al creștinului și un mod privilegiat de a hrăni credința și de a întări mărturia. Fără Sfânta Liturghie duminica și în zilele de sărbătoare, ne-ar lipsi ceva esențial în viața noastră creștină.
Caracterul central a Zilei Domnului și a Euharistiei duminicale trebuie să fie reafirmat insistent în viața comunităților noastre parohiale. De asemenea, este necesar să se insiste asupra demnității și caracterului sacru al celebrărilor, pregătind bine și antrenând pe credincioși la o participare activă.
Concluzie
Pentru ca duminica să redevină centrul vieții Bisericii și a comunităților parohiale, va fi nevoie de mult timp și de multă muncă. Transformările culturale nu sunt reversibile și este nerealist să presupunem o întoarcere la situațiile din trecut.
Duminica noastră, așa cum este trăită astăzi, este foarte diferită de cea a bunicilor noștri. Dar, prin toate transformările sociale și culturale necesare, acele caracteristici și spiritul care au făcut ca această zi să fie „stăpâna zilelor Domnului” nu se pot pierde niciodată în duminica creștinului.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fim capabili să-i redăm caracterul său cel mai adevărat și mai propriu: chipul plin de bucurie al adevăratei sărbători.
Probabil că nu va fi suficient să ne ocupăm mai bine de celebrarea Euharistiei; nici măcar să punctăm ziua cu momente de rugăciune, nici să facem vizite la cunoscuți, la bolnavi, la cimitir. Toate acestea sunt necesare, dar nu vor fi suficiente.
Este necesar să ne întoarcem la „sărbătoare”. Iar sărbătoarea înseamnă bucurie, dorința de a fi împreună, încântarea de a vorbi unii cu alții și de a prelungi întâlnirea, este împărtășire, este odihnă, este și distracție sănătoasă. Toate acestea sunt autentice atunci când sunt înrădăcinate în bucuria creștină; nicio sărbătoare nu este adevărată dacă nu se exprimă în bucuria care vine din comuniunea cu Dumnezeu, care construiește și susține comunitatea eclezială, care este un semn de speranță care trebuie dăruit lumii.
Este de datoria noastră, a slujitorilor Bisericii, să revitalizăm sărbătorirea duminicii.
Parohiile, toate comunitățile, familiile, grupurile și mișcările ecleziale, toate susținute și animate în mod egal de caritate și de Spiritul lui Cristos, sunt chemate ca prin entuziasmul și prin imaginația lor creatoare să redea Zilei Domnului toată adevărata sa fizionomie. Și această acțiune poate însemna a merge împreună în „comuniune, participare și misiune”, în spirit sinodal.
Dragii mei frați și surori,
Dumnezeu să vă dea să trăiți mereu în viața voastră bucuria duminicii și să vă binecuvânteze copiii și toți membrii familiei voastre.
Astăzi, duminica este cu siguranță amenințată din exterior, dar și mai mult din interior. Duminica ne va fi păstrată doar dacă o vom sărbători, o vom păstra și o vom modela în calitate de creștini. Dintr-un profund spirit creștin, și deci din convingere pascală, vă cer acest lucru. Domnul răstignit și înviat este centrul Bisericii noastre locale. Fie ca El să ne dea, și personal și în comunitatea eclezială, un drum conștient și hotărât spre Sărbătoarea mai presus de toate sărbătorile: Duminica.
Domnul Cristos să vă binecuvânteze pe toți în puterea Crucii și a Învierii sale!
Cu binecuvântarea noastră părintească și arhierească!
Dată la 4 octombrie 2023, sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi, ziua deschiderii lucrărilor Sinodului episcopilor.
Ca pregătire pentru sărbătoarea hramului, în parohia „Toții Sfinții” din Craiova, în perioada 29 octombrie – 1 noiembrie, au avut loc „Zilele familiei”, o inițiativă a Oficiului pentru Pastorația Familiei din Dieceza de Iași. Evenimentul l-a avut ca protagonist pe pr. Felician Tiba, directorul acestui oficiu și s-a materializat la invitația pr. paroh Petru Mihăică. Totul a debutat duminică, 29 octombrie, cu tema: „Familia, capodopera lui Dumnezeu”. Printre altele, pr. Felician a subliniat valoarea inestimabilă pe care o are familia în planul lui Dumnezeu, pentru creație și pentru fiecare persoană în parte.
„Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Înrădăcinați și întemeiați în iubire, să fiți în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea, înălțimea și profunzimea și să cunoașteți iubirea infinită a lui Cristos ca să fiți plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu” (Ef 3,17-19).
Încurajând credincioșii să-și amintească de persoanele în vârstă, Penitențieria Apostolică din Vatican a precizat că în această zi se poate obține o indulgență plenară, în condițiile obișnuite (spovadă sacramentală, împărtășire euharistică și o rugăciune după intenția Sfântului Părinte) de bunicii, bătrânii și toți tuturor credincioșii care, animați de un adevărat spirit de penitență și caritate, vor participa la celebrarea celei de-a treia Zile Mondiale a Bunicilor și Persoanelor Vârstnice.
