Părintele László Kelemen, responsabilul pentru educație religioasă al Arhiepiscopiei de Esztergom-Budapesta, și Julianna Poósné Czinege, au pregătit un rezumat al sugestiilor și recomandărilor profesorilor de religie.

Procesul de îndrumare a copiilor către Biserică, religie și Dumnezeu în general nu poate fi legat de vârstă și nu poate fi început suficient de devreme. Atunci când un părinte recunoaște în inima sa dorința de a se conecta cu Dumnezeu și își dă seama că vrea să-și crească și să-și inițieze copilul în această iubire, atunci să înceapă, să nu aștepte.

Chiar și în timpul sarcinii, copilul poate crește în această relație de iubire. Și apoi, foarte devreme, când copilul are câteva luni, merită să căutați un club mamă-copil în parohie, unde mama poate întâlni alte mame aflate în situații similare, poate vorbi cu ele și se poate alătura comunității parohiale.

Mai târziu, copiii și părinții se pot întâlni cu un profesor de religie în diferite contexte educaționale, începând cu clasele de grădiniță. Pe lângă formarea credinței în grădinițe și școli, există și formarea credinței în parohii, care oferă multe puncte de contact între copil și Biserică. Taberele de zi, taberele religioase, de cercetași sau, de exemplu, pregătirea pentru prima împărtășanie, mir, sau chiar slujirea altarului ca ministrant, toate acestea se pot naște din aceste oportunități.

Cum ar trebui să vorbească părinții cu copiii lor despre credință și religie acasă?

Un preludiu la educația religioasă poate fi, de exemplu, pregătirile în familie pentru sărbători – Paște, Advent, Crăciun – în timpul cărora pot fi aduse în discuție poveștile biblice, cântecele festive și rugăciunile, dar părinții pot începe, de asemenea, să vorbească cu copiii lor despre originile pământești ale sărbătorii. De Ziua Morților și de Ziua Tuturor Sfinților, aprindem lumânări pentru cei dragi care au murit și le povestim copiilor despre ce înseamnă să iubești și să aparții unei familii, iar apoi putem trece la ceea ce înseamnă să ai credință în viața veșnică. De asemenea, de sărbătoarea Sfântului Martin, Sfânta Elisabeta, este un moment minunat pentru a le vorbi celor mici despre sfinți și viața lor.

Pregătirea pentru sărbători oferă, de asemenea, multe oportunități, fie că este vorba de Advent sau de Postul Mare. Este foarte intim atunci când familia pregătește împreună coronița de Advent acasă și aprinde lumânările împreună în fiecare seară. Rugăciunile, cântecele și micile povești pot fi folosite pentru a încadra pregătirea. În timpul Adventului, familia își poate confecționa propria mică scenă a Nașterii, iar pe măsură ce se apropie sezonul festiv, copiii pot pregăti o piesă a nașterii Domnului, pentru a-i încânta pe bunici și prieteni. Iar în perioada Crăciunului, nu uitați să le arătați copiilor piesa Nașterii Domnului, a bisericii, deoarece este înălțător să vedeți ochii copiilor cum se luminează în timp ce ne bucurăm împreună de Micul Isus.

În timpul Postului Mare, familiile să se adune împreună pentru a face fapte bune. Fiecare faptă bună este o lingură de făină; adunându-le împreună, copiii și adulții pot coace împreună tortul de Paște. De asemenea, în timpul Postului Mare, se poate ruga în familie Calea Crucii cu copiii, fie după Liturghie, fie arătându-le Calea Crucii în biserică, fie vizitând Calvarul din zonă. Copiilor le place când pregătim Mormăntul Sfânt, acasă, presărându-l cu semințe de iarbă, iar vasul de lut se acoperă de verde exact la timp pentru Paște. Dăm piatra la o parte: și mormântul este gol.

În legătură cu liturghia celor trei zile sfinte înainte de Paști, – punctul culminant al anului nostru bisericesc – putem coace ,,pasca” acasă pentru cei mici în amintirea Cinei celei de Taină, capul familiei poate spăla picioarele membrilor familiei, putem construi Lego pentru a comemora evenimentele din Săptămâna Sfântă, putem vizita împreună Mormântul lui Isus, și cânta bucuria Paștelui în biserică și acasă.

Adunarea faptelor bune, săvârșirea de mici acte de bunătate unii pentru alții sau mici sacrificii și renunțări nu numai că ne apropie de Dumnezeu, dar întăresc și unitatea familiei.

Una dintre cele mai bune metodă ,, de acasă” pentru a începe educația religioasă acasă, este cea care funcționa pe vremea bunicilor noștri: rugăciunea în familie dimineața și/sau seara. Acestea sunt ocazii în care toată lumea se oprește din ceea ce face pe parcursul zilei, se liniștește pentru o scurtă perioadă de timp și spune o scurtă rugăciune, poate un gând, dar se poate cânta și ceva împreună.

În acest fel, trăirea credinței noastre devine un mod de viață, un mod de viață în care copiii cresc dacă îl trăim în fața lor.

Iată alte câteva idei:

Când îi trezim pe copii dimineața, putem începe ziua cu o rugăciune împreună: cântând, folosind propriile cuvinte, sau o rugăciune citită. Oferindu-ne pe noi înșine lui Dumnezeu și cerând binecuvântarea Lui pentru ziua noastră și pentru deciziile noastre.

Ne rugăm și cântăm înainte și după mese.

Seara, înainte de culcare, rugați-vă împreună, în familie! Papa Ioan Paul al II-lea și Maica Tereza au spus de multe ori că „o familie care se roagă împreună rămâne împreună”. Îi putem învăța pe copii, rugăciunile oficiale, scrise, ceea ce îi va ajuta mai târziu spre o relație personală cu Dumnezeu.

Este de ajutor dacă putem mulțumi și în propriile noastre cuvinte.

După rugăciunea de seară, membrii familiei își pot desena mici cruci pe fruntea celuilalt, cerând binecuvântare unul pentru celălalt.

Când sună clopoțelul sau când auzim o ambulanță, să spunem o rugăciune.

Când copiii văd căutarea noastră sinceră și legătura noastră cu Dumnezeu, aceasta devine un exemplu viu pentru ei.

Fiți curajoși în a răspunde la întrebările copiilor, citiți împreună Biblia pentru copii, duceți copiii la biserică, rugați-vă cu ei. Și este în regulă dacă nu știm răspunsurile la toate întrebările lor.

Dacă putem, haideți să căutăm în mediul nostru activități spirituale care să ne întărească ca părinți și la care să putem participa în familie. Printre acestea se numără zilele parohiale, târgurile bisericii, evenimentele comunitare. Aceste experiențe de rugăciune comunitară sunt adânc înrădăcinate în copii. Cum ar fi recentul Congres euharistic și vizita Papei, care au reușit să-i întărească în credința lor și în apartenența lor la Biserică.

Cum se pot conecta familiile la o comunitate, ce fel de comunitate ar trebui să caute?

Comunitatea este foarte importantă: unii oameni sunt implicați în viața comunității locale, în viața parohială, alții sunt mai strâns legați de o mișcare spirituală. Tipul de comunitate care există în parohii variază, așa că îi încurajăm pe părinți să fie suficient de curajoși pentru a căuta locuri de întâlnire și a discuta. O modalitate bună de a face acest lucru este ca familia să rămână în biserică după slujbele de duminică, de exemplu, pentru o vreme, pentru a se cunoaște și a discuta.

Dacă parohia dvs. locală are un site web, puteți afla ce grupuri funcționează și pe cine să căutați dacă doriți să vă înscrieți. Comunitățile de copii și tineri sunt la fel de diverse. Înseamnă foarte mult să faci parte dintr-o comunitate bună, deoarece acestea au un rol important de menținere și de sprijin dincolo de prieteniile, care sunt esențiale pentru grupul de vârstă al adolescenților.

Tot acolo ați putea găsi, opinii, dacă merită să vă trimiteți copilul la o grădiniță sau la o școală confesională, la ce se pot aștepta părinții și copiii de la educația credinței la școală, unde și cum să vă pregătiți pentru Prima Împărtășanie și ce puteți face pentru a vă asigura că copilul dumneavoastră rămâne implicat în viața de credință și după Prima Împărtășanie.

Articolul oferă, de asemenea, sfaturi despre unde să vă adresați dacă doriți să vă apropiați mai mult de Dumnezeu și de Biserică, precum și sfaturi despre cum să îi încurajați pe copii să persevereze în viața lor de credință și în celebrarea Sfintei Liturghii.

De asemenea, există resurse, cărți și povești pentru părinți și copii.

Foto: Magyar Kurir & Pixabay 

Sursa: magyarkurir.hu