Conversație cu Gergő Süveges despre cartea Cheia tatălui

Gergő Süveges este un cunoscut jurnalist, prezentator, dar și profesor, coach, formator de comunicare și consultant. De douăzeci de ani îl preocupă faptul cum poate deveni cineva un tată bun, cum poate să se conecteze mai bine cu copilul său. El ține prelegeri și instruiri pe această temă în cadrul programului său numit Cheia tatălui, Apakulcs; iar site-ul și cartea lui cu același nume sunt disponibile pentru oricine dorește să se perfecționeze ca tată.

– Când și de ce ați început să vă gândiți la ideea că ar fi bine să susțineți taţii în trăirea paternităţii lor?

„Mi-a trecut prin cap când am devenit tată”. Pentru prima dată în viața mea, m-am confruntat cu întrebarea cum să trăiesc bine paternitatea. Chiar atunci, Kati Szám, redactorul șef al Képmás, m-a întrebat dacă aș vrea să scriu pentru revistă despre familie, din punctul de vedere al tatălui. Aceste articole au fost apoi postate pe site-ul meu și pe site-ul hirado.hu. În cele din urmă, am scris două cărți, (Apa-kép-írás), Tatăl-imagine-scriere și (Apa-szem) Ochiul- tatălui, a căror ediție colectată a fost publicată anul trecut de Editura Harmat, sub denumirea (Apakaland) Aventura de tată. 

În cărţi am scris poveștile familiei noastre. Acest lucru a fost important pentru mine, pe de o parte, pentru că astfel am putut lupta împotriva uitării și pe de altă parte, am putut vorbi despre un subiect important, care la începutul anilor 2000 nici măcar nu prea era un subiect frecvent al discursului public ca și astăzi. Posibil să fi fost eu ca şi prima prima rândunică, care am început să scriu despre familie ca tată.

— Atunci cum ai ajuns la formularea cheilor părintelui?

– În urmă cu câțiva ani, mi s-a cerut să susțin o prelegere despre paternitate la o sută cincizeci de profesori de grădiniță. Mă întrebam ce aș putea să le spun. După aceea, am fost invitat în mai multe locuri ca vorbitor, iar în ocaziile succesive s-a cristalizat încet în mine: poate cea mai mare provocare pentru noi, tații, este să ne putem apropia de copiii noștri. Să nu ne închidem, şi să nu ne gândim că datoria noastră este doar să oferim condiții de viață familiei și să stabilim așteptări faţă de copiii noștri.

M-am gândit la ce înseamnă să ai o relaţie bună și dacă există principii care ne-ar ajuta să facem acest lucru. Am numit aceste principii de bază Cheile tatălui, pe care orice tată le poate aplica în orice situație de viață și condiție familială pentru a-și găsi propriile soluții. Cheile principale nu sunt modele. Avem o mulțime de exemple la dispoziţie, dar ele trebuie filtrate pentru a vedea care sunt cele potrivite pentru situaţia noastră. În același timp, cheile tatălui nu sunt practici educaționale. Nu veţi găsi sfaturi, despre situaţii cum ar fi: ce să fac dacă copilul meu nu vine acasă la timp sau dacă petrece mult timp pe telefon. Cheia tatălui este un alt nivel: despre cum ne putem apropia de copiii noștri.

„Care sunt aceste principii?”

– Ne sunt de ajutor trei chei principale pentru a avea o relaţie bună. 

Prima cheia este cea a cunoașterii, care ne spune:  cunoaște-l. Pentru a avea o legătură cu copilul meu, trebuie să știu cine este, ce îl preocupă, ce îl umple de bucurie, ce îl emoționează, ce temeri are. De asemenea, aș dori să știu ce îl enervează la culme şi cum îl pot calma, ce fel de mediu îl înconjoară şi ce efecte au asupra lui. Cheia cunoașterii are şi o altă latură: îi permit copilului meu să mă cunoască. Îi ofer informații despre mine? Sunt dispus să afle temerile, bucuriile şi preocupările mele?

Legătura reciprocă, se creează prin faptul că sunt curios să aflu despre copilul meu și îi permit ca şi curiozitatea lui să găsească calea către mine.

– Există sfaturi despre cum să comunicăm cu copilul nostru?

– Fiecare cheie are patru „provocări”, care sunt de fapt comportamente paterne. De exemplu, în cheia cunoașterii, prima cheie se referă la comunicare: aceasta este provocarea tatălui tăcut. Nu este ușor… Noi, taţii, avem o dorinţă constantă să predăm și să transmitem copilului nostru toate cunoștințele de îndată ce stabilim contact vizual cu copilul nostru. Pe de altă parte, dacă reușesc din când în când să îmi ţin gura închisă atunci pot afla lucruri minunate despre copilul meu. Pot afla perspective complet noi dacă doar îl ascult, îi acord atenție și nu încep imediat să mă gândesc ce fel de înțelepciune îi voi răspunde.

A doua formă de comportament legată de comunicare este: este tatăl care se interesează. Ştiu să îi pun întrebări bune? La întrebarea ce a fost la școală astăzi, răspunsul este întotdeauna: nimic. În treimii douăsute de școli din țără în fiecare zi a anului „ nu se întâmplă niciodată nimic”. Ştiu să pun astfel o întrebare care să reflecte curiozitatea, dorinţa mea autentică de deschidere spre copilul meu?

– Ați putea da un exemplu despre ce înseamnă folosirea cheii cunoașterii la diferite vârste și în diferite situații de viață?

– În cazul unui bebeluș, înseamnă că știu unde îi este sticla cu biberon, dacă îi place să doarmă pe burtă sau pe spate și ştiu, de exemplu, că după ce i-am schimbat scutecul, marginea interioară a scutecului trebuie să fie pliată spre exterior, că altfel vor fi mari probleme.

Cheia cunoașterii înseamnă ceva diferit pentru un copil de doi ani, un copil de patru ani și un copil de douăzeci și cinci de ani. Evident, înseamnă altceva pentru un tată care își crește singur copilul și altceva pentru cel care își vede copiii la două săptămâni.

Sarcina noastră nu este să adoptăm forme de comportament care sunt complet străine de situația noastră actuală de viață, ci să folosim oportunitatea care ne stă la dispoziție. Dacă am la dispoziție doar un weekend la două săptămâni, atunci acesta doresc să-l folosesc pentru a-mi cunoaște mai bine copilul și ca el să mă cunoască mai bine pe mine.

„Care este a doua cheie a tatălui?”

„ A doua cheie este bunăvoinţa, care ne spune iubeşte-l. Oare sunt capabil să-l iubesc și să mă comport fumos cu copilului meu chiar și atunci când sentimentele mele îmi spun altceva? Este uşor să îl iubesc când petrecem momente frumoase, dar sunt și multe momente mai puţin plăcute când sentimentele mele nu mă ajută să iubesc ci dimpotrivă ar face contrariul – şi cred că din aceste momente sunt mai multe. Sunt în stare să-mi iubesc copilul pe baza unei decizii, indiferent de sentimentele care le simt?

Cheia bunăvoinței are două laturi. Prima latură este: dacă reuşesc să-i arăt copilului meu că el este important pentru mine, că el este mai important decât acel lucru foarte important pe care tocmai îl fac; că el este mai important decât eu însumi.

A două latură este: reuşesc eu să-i arăt că viața este frumoasă, că ni se întâmplă o mulțime de lucruri de care ne putem bucura, în timp ce bineînțeles că îi putem spune și de ce o situație este dificilă, îngrijorătoare sau terifiantă.

– Când un tată își iubește copilul împotriva emoțiilor sale, pe baza unei decizii, își poate exprima furia și sentimentele negative?

„Desigur.” Asta nu înseamnă că trebuie să mătur sentimentele negative sub covor. Este în regulă să îi spun că acum sunt supărat, frustrat sau că ceva mi-a picat foarte rău. Aceasta, la rândul său, duce înapoi la cheia cunoașterii: dacă îmi pot arăta vulnerabilitatea, starea mea emoțională actuală.

— Care este a treia cheie?

„Cheia alianței”, care ne spune: sprijină-l. Aceasta are la fel două laturi. O latură este: vreau să slujesc dezvoltarea și creșterea copilului meu, astfel încât să mă depășească, să ajungă mai departe, să fie mai inteligent, mai de succes și mai fericit. Pot face ceva în privința aceasta? Pot să îl laud și să îl încurajez dezinteresat? Ce sugerează toată viața mea: că ne luptăm, dar oricum totul e în zadar, complet inutil? Sau că poate acum ceva nu a funcționat, dar nu ne dăm bătuţi şi încercăm din nou să găsim o altă cale și vom reuşi?

– Se întâmplă adesea ca părinții, fără să fie conștienți de asta, să dorească efectiv să se „extindă” în copiii lor.

– Din nou, acest lucru duce înapoi la cheia cunoașterii: sunt capabil să văd ce este bine în copilul meu. Sau încerc să-mi îndeplinesc propriile dorințe neîmplinite prin el? Nu am fost acceptat la facultatea de medicină, deaceea tu copilul meu drag trebuie să devii medic cu orice preţ. Această atitudine arată că nu-mi pasă deloc cu ce abilități și talente ește binecuvântat. Eu trebuie să îmi ajut copiii să crească în ceea ce sunt ei cu adevărat talentați.

„Care este cealaltă latură a cheii alianței?”

– Doresc să îi exprim: sunt aici cu tine, lângă tine. Nu voi rupe, nu voi nega această relație. Sunt tatăl tău și indiferent ce nebunii faci, sunt mereu cu tine. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu tot ce face. S-ar putea să avem discuţii sau certuri foarte serioase, dar niciodată nu îi voi nega paternitatea.

– Pe lângă propriile experiențe, care au fost sursele care v-au ajutat să dezvoltați această abordare și să definiți aceste trei concepte?

– În Cheia tatălui sunt concentrate experiențele a patruzeci și șase de ani. Am văzut aceste principii funcționând cu cei patru copii ai mei. Deoarece sunt și antrenor, am conversații utile cu familii, persoane fizice, companii și manageri de companii, așa că am ajuns să cunosc multe situații de viață. De asemenea m-au ajutat lecturile și experiențele mele din comunitate. Cred că paternitatea noastră seamănă cu limba noastră maternă: o parte din ea o aducem cu noi genetic, o altă parte o primim de la familie iar apoi privim în jur pentru a vedea cum comunică alții. „Privirea în jur” în acest caz poate fi ca şi o experiență de lectură sau chiar ca participarea la un training. Am acumulat o mulțime de experiențe externe și interne, din care am filtrat aceste principii de bază, la fel cum aurul este cernut din nisip.

– Copiii voștri sunt adolescenți, cel mai mare are douăzeci de ani. Ce părere au ei că tatăl lor este atât de „profesionist”?

– Le este dor de mine în sâmbăta când ţin trainingurile Cheia tatălui… Nu m-aş numi „profesionist”, ci mai degrabă aş spune că sunt tată în continuă învățare și formare. Am în mâini un sistem de criterii util, pe baza căruia încerc să-mi elimin greșelile. Această structură mă ajută foarte mult, la fel ca pe toți cei care au venit la un training sau au ascultat o prelegere. Nu am devenit un super tată, dar scopul nu este să sar de la unu la o sută într-o singură zi, ci să avansez de la treizeci și doi la treizeci și trei. Întotdeauna caut acel lucru mic la care vreau să lucrez, să îl schimb, iar apoi am făcut deja un pas mic spre a fi un tată mai conectat cu copilul meu. Mereu fac doar un pas înainte și sper că astfel să fac progrese.

Cheile parentale nu sunt avioane, ci principii pe care se pot construi. Construcția este întotdeauna un proces lung și anevoios.

– Susțineţi prelegeri, traininguri de jumătate de zi și de o zi întreagă pe această temă. Cum sunt acestea organizate?

– Prelegerile sunt doar pe bază de invitație. În ultimii cincisprezece ani, de când a fost publicată prima mea carte, literatura paternă s-a îmbogățit foarte mult. Astăzi, mai mulți oameni sunt preocupaţi de acest subiect și mai mulți oameni sunt interesați de el. Mă duc cu bucurie oriunde, unde putem să ne gândim împreună la cum putem fi mai prezenți pentru copiii noștri. Din experiența mea, la trainingurile Cheia tatălui participă taţi care au realizat că au nevoie să se dezvolte. Asta nu înseamnă că sunt tați răi, de fapt, sunt tați grozavi de la unu la unul. Semnul unui tată bun este că vrea să se perfecționeze. Un tată care vrea să se perfecționeze este un tată bun. Sesiunile de training sunt mai restrânse, de obicei sâmbăta de la nouă la cinci. Eu anunţ locațiile din Budapesta și se poate înregistra pe site- ul apakulcs.hu . În ultimul timp, am fost invitat în multe locuri: am ținut o serie de prelegeri în Felvidék, a existat o oportunitate pentru două traininguri la Kecskemét, dar am fost și la Zalaegerszeg și la Pápa. Merg cu bucurie să ţin traininguri oriunde.

– Cât de omogenă sau eterogenă este componența grupurilor? Se întâlnesc tații din diferite situații de viață?

– Este îmbogățitor să ai o varietate de tați împreună la o sesiune de traning, pentru că experiențele lor se adună. Își privesc familia și situația lor într-un mod complet diferit atunci când ajung să cunoască moduri de viață și moduri de gândire diferite de ale lor. Nu suntem rivali, ci tovarăși unul pentru celălalt. Se întâmplă uneori să participe tații care se află într-o situație de viață similară. De exemplu, am ținut și training la Centrul monoparental pentru tații care își cresc singuri copiii. Acestea sunt, de asemenea, ocazii foarte îmbogățitoare.

– Care sunt roadele antrenamentului?

– Devenim întăriţi, când zece sau doisprezece bărbaţi şi taţi petrecem o zi împreună. Nu trebuie să arătăm cât de puternici suntem, nu ne ascundem, nu purtăm măști. Știm că toți avem dificultăți, bucurii, temeri și vrem să facem ceva în privința lor, iar în munca de grup se fac progrese. Este eliberator când vezi ce pași trebuie să faci, în ce domenii ale paternității mele trebuie să lucrez. Pe baza feedback-ului anonim, mai mult de nouăzeci și cinci la sută dintre participanți consideră instruirile utile. Unii oameni au spus că acest lucru ar trebui predat în liceu. Altul a spus: „Dacă copilul tău ar ști ce înveţi la training, te-ar trimite el”. Cartea Cheia tatălui și site-ul web apakulcs.hu oferă ajutor similar, există și opt tipuri de teste pe care oricine le poate completa gratuit. Sunt convins că la baza piramidei vieții de familie a lui Maslow se află conexiunea. Aceste trei cuvinte cheie sunt cele care ar trebui folosite: cunoașterea, dragostea, sprijinul. Dacă acestea funcţionează în armonie, atunci se nasc acele momente memorabile când simțim: Ce bine e să fim împreună. Ce bine e că suntem unul pentru altul!

Cartea Cheia tatălui, Apakulcs de Gergő Süveges  poate fi achiziționată de la librăria Új Ember (Budapest, Sector V, Ferenciek tere 7–8. Program: de luni până vineri: 9:00–18:00) sau poate fi comandată din librăria online  Új Ember .

Autor: Erzsébet Vámossy

Sursa: MagyarKurir

Share:

Articole din aceiași secțiune ...

Declaraţia COMECE în vederea votului Parlamentului European

„Promovarea şi facilitarea avortului contravine adevăratei promovări a femeilor şi a drepturilor lor”: reafirmă aceasta Comisia Conferinţelor Episcopale din Uniunea Europeană (COMECE) în vederea votului despre Rezoluţia „cu privire la includerea dreptului la avort în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”, prevăzut pentru 11 aprilie 2024. Într-o declaraţie adresată membrilor Parlamentului European şi cetăţenilor europeni, preşedinţia comisiei subliniază importanţa de a lucra „pentru o Europă în care femeile să poată trăi sarcina lor în mod liber şi ca un dar pentru ele şi pentru societate şi în care a fi mamă să nu fie în niciun mod o limitare pentru viaţa personală, socială şi profesională”.

Citește mai mult »

Misiuni populare la Torino despre fericirea în familie

Comunitatea catolică românească din Torino a avut din nou marea bucurie şi onoare de a primi învăţăturile împărtăşite de către părintele Cristinel Fodor, director spiritual al Institutului Teologic din Iaşi, în cadrul misiunilor populare desfăşurate în perioada 21-24 martie 2024 la Biserica „Madonna del Carmine”. Tema generală a misiunilor a fost: „Vreau ca familia mea să fie fericită! Vreau din suflet!”

Citește mai mult »

Congresul Internațional al Familiilor 2024 va avea loc în Mexic

Cu tema „Toate familiile pot fi mai bune”, orașul Guadalajara din statul Jalisco, Mexic, va găzdui în perioada 1-3 martie Congresul Internațional al Familiilor (CIFAM). CIFAM 2024, o oportunitate de întâlnire, învățare și colaborare intersectorială și interreligioasă, urmărește să unească și să echipeze liderii, organizațiile și familiile pentru a afirma, celebra și consolida instituția familiei ca fundament natural al societății.

Citește mai mult »
… poate cea mai mare provocare pentru noi, tații, este să ne putem apropia de copiii noștri. Să nu ne închidem, şi să nu ne gândim că datoria noastră este doar să oferim condiții de viață familiei și să stabilim așteptări faţă de copiii noștri.

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

Pastorația familiilor catolice din România

profamiliacat@gmail.com

© Copyright 2021 - 2024 | PAGINĂ SUSȚINUTĂ DE CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA