Parohia „Sfânta Treime” din Șimleu Silvaniei a găzduit sâmbătă, 6 mai a.c.,  întâlnirea cu familiile preoților și cu familii reprezentante ale fiecărei parohii, organizată de către Departamentul pentru Familii, având ca temă „Sacramentul Preoției și Sacramentul Căsătoriei”.

Activitățile au început la ora 10.30 cu întâmpinarea Preasfinției Sale, Dr. Virgil Bercea. Au fost prezenți părinții Mihai Vătămănelu, Vicar General, Mihai Tegzeș, Vicar Episcopal cu Pastorația Familiilor, Antoniu Chifor, Vicar cu Preoții, Gheorghe Țurcaș, Vicar Foraneu al Silvaniei, părinții protopopi ai celor trei protopopiate, precum și preoții cu familiile lor și alte câteva familii care au reprezentat parohiile.

Programul a început cu rugăciunile pentru familie, a continuat cu intervenția Preasfinției Sale în care și-a exprimat bucuria de a fi în mijlocul familiilor, subliniind importanța familiei creștine astăzi, în contextul atâtor frământări și amenințări la adresa familiei tradiționale.

A urmat o prelegere a părintelui Vicar General, Mihai Vătămănelu, despre Sacramentul Preoției și al Căsătoriei. Apoi Părintele Mihai Tegzeș a invitat familiile prezente să dea mărturii despre diferite aspecte ale experienței de familie. Totodată, cei prezenți și-au exprimat propunerea de a continua și extinde aceste întâlniri. Evenimentul s-a încheiat cu o agapă fraternă.

În numele Parohiei din Șimleu Silvaniei, ne exprimăm bucuria de a fi găzduit acest eveniment, cu mulțumiri tuturor celor care au participat. Bunul Dumnezeu să ocrotească fiecare familie în parte, să-i ajute pe părinți în creșterea și educarea copiilor, cu speranța de a lăsa generațiilor viitoare aceeași dragoste și același respect pentru familie care s-au transmis până la noi!

                                                                                Profesor învățământ primar,

                                                                                          Florica Bodea

 

Conferința expusa de părintele vicar general:

CREZUL SOȚILOR – Pr. Renzo BONETTI

Curs de formare pentru familiile de preoți

I. A cugeta despre soți înseamnă a pătrunde în identitatea noastră, pentru a oferi mărturia noastră despre familie, pe care suntem chemați să o dăm în lume.

Nu ne putem doar plânge pentru că familiile se despart, ci a venit vremea să cunoaștem darul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit odată cu familia. Familia este un dar, nu e o problemă!

Nu există nimic în lumea creată care să-L exprime pe Dumnezeu așa cum poate soțul-soția. Isus Cristos este cel care ne descoperă adevărul originar al Căsătoriei.

Pr. Renzo mărturisea: „după 30 de ani de când studiez taina căsătoriei, încă descopăr frumusețea care locuiește în Sacramentul Căsătoriei”.

În AL 77, stă scris: „Numai fixând privirea pe Cristos, cunosc în profunzime adevărul Căsătoriei”…

II. Pe diavol nu-l deranjează bisericile, statuile și icoanele noastre, ci faptul că există perechi de soți care fac trimitere la Chipul lui Dumnezeu. A recunoaște în soții pe care-i avem în parohie realitatea de chip și asemănare, nu este atât de simplu.

Toate problemele pastorației în Biserică se nasc din lipsa catehizării baptismale. În Botez, noi avem totul! Mai mult decât fiii lui Dumnezeu nu putem deveni! Odată cu primirea Botezului, noi am devenit una în Cristos; aparținem Trupului lui Cristos. Sfântul Pavel ajunge să spună: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine”. La lumina apartenenței noastre personale la Cristos, putem înțelege ce se întâmplă odată cu primirea Sacramentului Căsătoriei.

Mulți preoți văd Căsătoria ca pe o autocelebrare a mirilor: doi laici care-și spun „da” și se dăruiesc unul altuia. Dar adevărul este că Cristos îi dăruiește pe unul celuilalt. Unde ne conduce Botezul? Să iubim așa cum iubește Cristos!

Dacă eu îi aparțin lui Cristos, care este culmea vieții mele spirituale? Să iubesc așa cum iubește Cristos, până la a-mi da viața! Așadar, ca relație, soții sunt purtători ai iubirii lui Cristos față de Biserică…

În soți, prin revărsarea Spiritului Sfânt, are loc o transformare, ca și în Euharistie. În Căsătorie, cu soții se întâmplă la fel cum se întâmplă după hirotonire cu preotul… Preotul, după hirotonire, nu a devenit Isus. Dar Isus, începând cu momentul hirotonirii, lucrează prin preot. Și astfel descoperim că natura sacramentală a preotului și a soților este identică.

În AL 120 găsim scris: „Spiritul Sfânt pe care Domnul îl revarsă le dă o inimă nouă și îi face pe bărbat și pe femeie apți de a se iubi așa cum ne-a iubit Cristos”…

În Biserică am vorbit și scris foarte mult despre puterea pe care o au preoții: puterea de a consacra, de a dezlega de păcate, de a conduce o comunitate, de a fi învățători… Dar soții? Ei, prin Sacramentul Căsătoriei, primesc puterea de a comunica, de a transmite, 24 de ore pe zi, iubirea lui Cristos!

În GS 48 (un document din 1965), scrie: „Familia creștină va arăta tuturor prezența vie a Mântuitorului lumii”.

Noi am construit multe biserici, dar n-am construit Sacramentul Căsătoriei… Prin Sacramentul Căsătoriei – soții – vor arăta tuturor prezența vie a Mântuitorului lumii… Soții creștini sunt semn, manifestare, arătare, actualizare a prezenței iubitoare a lui Cristos.

Dacă un preot ar refuza să spovedească, să celebreze Liturghia, să predice, ar fi o sminteală… Tot astfel este pentru o pereche de soți care refuză să fie iubirea dăruită a lui Isus față de Biserică; însemnă că soții sunt chemați să iubească în mod continuu cu Isus și în Isus…

Iubirea soților este menită să crească… Ea este rânduită să se maturizeze în mod constant…

III. Isus a vrut să facă din soți locul, izvorul răspânditor al iubirii lui Dumnezeu.

Perechea de soți, este chemată 24 de ore pe zi să comunice/vestească iubirea lui Dumnezeu.

Dar cum este această iubire a lui Cristos?

Isus vrea să răspândească în lume o iubire indisolubilă! O iubire mai mare decât toate limitele… „Dacă-i iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce merit aveți?… Iubiți pe dușmanii voștri. Faceți bine celor ce vă fac rău”. Soții au harul (nu capacitatea), darul de a trăi astfel.

Soții creștini sunt în lume semnul că Dumnezeu iubește mereu, că Dumnezeu nu părăsește pe niciun om!

După cum este adevărat că preoții pot consacra și pot dezlega de păcate, tot la fel de adevărat este că voi, preoții, împreună cu soția voastră, ați fost constituiți distribuitori permanenți de iubire. Nu înseamnă să faceți minuni, ci înseamnă să fiți amabili cu toți, față de toți; să-i faceți să se simtă bine pe cei pe care-i întâlniți; să știți recunoaște bunătatea și frumusețea care există în fiecare persoană… Toate acestea pot face din fiecare dintre cuplurile voastre un dar extraordinar pentru parohia voastră…

IV. Misiunea soților este complementară și e esențială alături de misiunea preotului. Perechea de soți, în afara Bisericii, acolo unde se plimbă, acolo unde se află, fără să vorbească, îi ajută pe cei din jurul ei să guste iubirea.

Preoții știu ce înseamnă să fie conștienți de ce este Preoția, iar în viața lor personală, în relațiile lor, în comportamentul lor, au o conștiință că sunt preoți. Câte perechi de soți, în parohiile voastre, sunt conștiente că sunt sacramentul lui Isus, că sunt o prezență permanentă a lui Isus?

Din păcate, soții nu au conștiința că sunt sacramentul lui Isus.

Biserica noastră Greco-Catolică, având preoți căsătoriți, oare nu are o datorie, o misiune specială în Biserica universală? Să fiți voi cei dintâi care însuflețiți, restaurați conștiința sacramentală.

Preoția și Căsătoria sunt două sacramente care au o demnitate egală… Ca preoți, în Biserică sunteți chemați să faceți ceva specific, dar ca soți, există un har sacramental pe care sunteți chemați să-l trăiți în casele voastre, când ieșiți în lume, împreună cu soția voastră, când mergeți la cumpărături sau la restaurant…

Soția preotului, împreună cu preotul, reprezintă o altă Față a lui Cristos.

Cea mai frumoasă mănăstire de călugări nu este sacrament; cea mai frumoasă mișcare care ar putea exista în Biserică nu este un sacrament. Cea mai simplă pereche de soți din parohie este un sacrament eficient, este semn al prezenței lui Cristos, este un distribuitor de iubire creștină.

În GS 48 stă scris: „Familia creștină va arăta tuturor prezența vie a Mântuitorului lumii și va arăta natura genuină a Bisericii”…

Suntem surprinși să aflăm că familia ne arată ce este Biserica…

Care este esența familiei? Iubirea reciprocă! Există familie, dacă există iubire… Înseamnă că există parohie, dacă există iubire!

Între ei, soții alcătuiesc o tagmă, și în același timp sunt în comuniune cu care cel care este Sacramentul Mirelui, episcopul… Pentru că Episcopul nu-i numai preot, ci este și semn al lui Isus, Mire al Bisericii. Și acesta este sensul inelului pe care-l poartă episcopii… Episcopul – în numele lui Cristos – iubește comunitatea sa, Biserica, precum mireasa sa…

Soții… „Împărtășesc cu episcopul darul și misiunea de a edifica Comunitatea eclezială și socială”…  Căsătoria și preoția sunt așezate pe același nivel și au fost instituite pentru slujirea altora. Căsătoria a fost lăsată pentru slujirea celorlalți!

Așadar, voi, ca preoți căsătoriți, trăiți ambele sacramente ale misiunii: preoția, pentru slujirea parohiei; dar și căsătoria voastră este pentru slujirea parohiei. Prin urmare, preoții căsătoriți sunt chemați să facă un schimb radical al mentalității lor: să lăsăm de-o parte conceptul de colaborare. Nu vă opriți doar la colaborare, căci ar însemna să ștergeți misiunea-slujirea voastră de soți…

Doresc să subliniez și faptul că Isus rămâne credincios fiecărei perechi de soți, chiar și când este în criză.

Noi știm că rămânem preoți chiar și când greșim, păcătuim; rămânem sacrament al lui Isus-Păstor chiar și atunci când Îl trădăm. Isus rămâne prezent în mine. Eu pot consacra chiar dacă am păcate pe suflet, pentru că, de fapt, Cristos consacră. Iar acest adevăr este valabil și în cazul Sacramentului Căsătoriei. Odată cu primirea Sacramentului Căsătoriei, Isus e prezent în mod stabil în perechea de soți. Cristos continuă să iubească Biserica chiar și atunci când mulți preoți Îl trădează

Întrebare pentru reflecție:

„În calitate de cuplu, de familie, ce scop aveți în viață?”

Care este ultimul scop al familiei?

Care este scopul vostru ultim, final?

(Răspuns: Este acela de a construi familia fiilor lui Dumnezeu. Acea familie care trece dincolo de moarte și care deja de acum construiește familia fiilor lui Dumnezeu.)

Sursa: egco.ro