La ultima întâlnire din cadrul programul Calea curată unul către altul din Cluj, un tânăr pe nume Alpár, a povestit în detaliu cum l-a întâlnit pe Dumnezeu înainte de miruire sa, cum și-a depus jurământul de castitate și cum l-a salvat Dumnezeu de dependența de pornografie. În tot acest timp, el a postit, s-a rugat și a făcut ofrande. Calea luptei cu dependența a fost îngustă și grea, dar când motivația lui s-a transformat din eliberarea pe care o dorea foarte mult în slujirea slavei lui Dumnezeu, funiile i-au fost tăiate dintr-o clipă. Alpár, însă, nu și-a ascuns slăbiciunea umană și poticnirile sale: „nici după zece ani, nu pot spune că mi-am revenit pe deplin”. Una dintre carțile care l-au ajutat a fost ,,Teologia trupului pentru începători,, a lui Christopher West, o versiune a cărții Sfântului Papa Ioan Paul al II-lea destinată cititorilor obișnuiți .

Publicația este despre relația dintre bărbați și femei, planul lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană și realitatea teologică a corpului. Cartea i-a oferit o experiență spirituală extraordinară: „După fiecare pagină, a trebuit să o pun jos ca să mă gândesc la ceea ce am citit”. Apoi Alpár, ca și în Cântarea Cântărilor, a dezvăluit relația dintre Dumnezeu și om comparând-o cu iubirea. „Dragostea este mai puternică decât moartea”, spune Solomon (I 8:6) – și nimic nu este mai sigur decât moartea. Dumnezeu ne-a iubit în așa fel încât nu numai că l-a dăruit pe singurul Său Fiu pentru noi, dar a și vrut să experimentăm o iubire asemănătoare cu a Lui. Prin urmare, El ne-a creat ca bărbat și femeie, astfel încât să putem înțelege și experimenta profunzimea relației, loialitatea, libertatea și rodnicia ei. „Sexul este o rugăciune”, a fost afirmația lui Alpár, poate șocantă la început. Cu toate acestea, la o a doua privire și o mică modificare, nu suntem departe de realitate. Așa putem realiza că rugăciunea este într-adevăr asemănătoare cu sexul (sau dragostea).

Când devenim atrași de cineva, îi căutăm compania cu admirație, încercăm să-i facem pe plac, uneori facem lucruri nebunești (fie o încercare de a atrage atenția sau un sacrificiu pentru a menține relația). Nimic nu amintește mai mult de rugăciune! Experimentarea dragostei și milei lui Dumnezeu pentru noi pentru prima dată ne încurajează să-I dedicăm cât mai mult timp posibil, să acționăm conform planului Său, chiar să renunțăm la un spectacol de teatru sau la un bal, o petrecere (sau să petrecem timp într-un pub) de dragul cultului sacramental. Dar pe măsură ce relația avansează, ne obișnuim cu actele religioase. Practicile religioase vechi, bine dovedite, nu asigură reînnoire spirituală, Dumnezeul de care eram entuziasmați înainte devine doar o ,,grămadă cenușie,,. Cu toate acestea, dragostea și personalitatea Creatorului sunt infinite – nu-L putem cunoaște niciodată pe deplin în timpul vieții noastre pământești! Chiar și o iubire poate fi reînviată, la fel ca relația noastră cu Dumnezeu. Înlocuim vechile rugăciuni, așa că începem să-L redescoperim pe Dumnezeu. Domnul vrea să-L cunoaștem așa cum ne cunoaște El. De aceea se menționează în psalmi: „Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști, știi când mă așez și când mă ridic (…). Nici măcar nu am cuvântul pe limbă și deja îl înțelegi pe deplin, Doamne” (Psalmul 139,1-2.4).

Sursa, Foto : romkat.ro