Ciofliceni: Întâlnirea episcopilor şi a delegaţilor pentru familie şi viaţă din cadrul conferinţelor episcopale europene
În perioada 8-10 mai 2023, la Mănăstirea Carmelită de la Ciofliceni, a avut loc întâlnirea episcopilor şi a delegaţilor pentru familie şi viaţă din cadrul conferinţelor episcopale europene. Au fost prezenţi 44 de participanţi din 22 de ţări, reprezentându-i pe cei aproape trei sute de milioane de catolici din Europa.
ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor din România, la iniţiativa PS Iózsef Csaba Pál, episcop de Timişoara, preşedinte al Comisiei pentru Familie şi Viaţă din cadrul aceleiaşi conferinţe, s-a oferit să găzduiască această importantă întâlnire.
România a fost reprezentată de către ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor din România, PS Iózsef Csaba Pál, episcop de Timişoara, preşedinte al Comisiei pentru Familie şi Viaţă din cadrul aceleiaşi conferinţe, pr. Fabian Măriuţ, pr. Felician Tiba şi doamna Helena Costescu, referenţi în cadrul Comisiei pentru Familie şi Viaţă din cadrul aceleiaşi conferinţe.
Printre invitaţii speciali s-au numărat: cardinalul Willem Eijk, arhiepiscop de Utrecht (Ţările de Jos), Gabriella Gambino, subsecretar al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, din Vatican, Cornel Bărbuţ, din Asociaţia de familii catolice „Vladimir Ghika” şi vicepreşedinte al FAFCE, Nicola Speranza, secretar general al FAFCE şi pr. Juan José Pérez-Soba, profesor de teologie pastorală la Institutul Pontifical „Ioan Paul al II-lea” din Roma, Italia.
Lucrările au debutat cu salutul de bun venit al ÎPS Aurel Percă, după care a urmat cuvântul Mons. Germano Penemote, consilierul Nunţiaturii Apostolice în România şi Rep. Moldova, al ÎPS Gintaras Gruas, arhiepiscop de Vilnius şi preşedinte al Consiliului Conferinţelor Episcopilor din Europa şi al PS Leo Cushley, preşedintele Comisiei pentru Familie şi Viaţă, din cadrul Consiliului Conferinţelor Episcopilor din Europa.
În cuvântul său, ÎPS Aurel Percă a subliniat provocările prin care trece astăzi familia şi importanţa pe care o are Biserica în a sta alături acestei instituţii primordiale voite de către Dumnezeu.
„Familia, spunea Înaltpreasfinţitul, este victima colaterală a secularizării. Noi, ca păstori de suflete, avem nobila, dar şi dificila misiune de a continua să-i arătăm «Calea». Criza de valori din societate arată de fapt criza prin care trece omul în general şi familia în special. Nu avem voie să abandonăm familia, din ea provenim cu toţii, spre ea trebuie să se îndrepte eforturile noastre ale tuturor.”
În continuare, Mons. Penemote ne-a amintit cuvintele Papei Francisc rostite cu ocazia vizitei de la Iaşi, din 2019: „Copiii au dreptul la viitor, dar acest viitor depinde în egală măsură de implicarea tuturor. Noi, cum ne implicăm? Această întâlnire, pe care Papa Francisc o încurajează şi o binecuvântează, este un semn al acestei implicări. Să nu obosim în a rezolva problemele familie, pentru ca şi familia să rezolve problemele societăţii!”
Doamna Gabriella Gambino a adus în atenţia participanţilor documentul Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă: „Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare”, indicând participanţilor să nu ezite să propună viitorilor soţi, dar şi familiei ca atare parcursuri de credinţă.
„Familiile de astăzi, tinerii în mod special, spunea doamna Gambino, nu au nevoie de «cursuri», de teorii, ci mai degrabă de «parcursuri», au nevoie să fie însoţiţi în drumul lor uman şi spiritual, să se meargă împreună, să se trăiască sinodalitatea până în cele mai mici detalii ale vieţii lor.”
În prezentarea făcută, cardinalul Willem Eijk, vorbind despre „Învăţătura catolică cu privire la valorile şi normele privitoare la căsătorie şi sexualitate: conservatorism sau viziune?”, a făcut o retrospectivă istorică a ceea ce a dus la situaţia de astăzi cu privire la răsturnarea de valori, mai ales în domeniul moralei.
„Omul nu a mai crezut în Dumnezeu, spunea Eminenţa Sa, şi, necrezând în el, nu a mai crezut nici în căsătorie, ca voită de Dumnezeu. Necrezând în căsătorie, nu a mai crezut nici în valorile ei, printre care sexualitatea ca mod de procreare. În consecinţă, căsătoria şi sexualitatea au rămas ceva privat şi tot ceea ce ţine de ele, fiind ceva privat, a fost asumat cu relativitate. Dacă tot nu mă interesează ce vrea Dumnezeu, fac eu ca om ceea ce vreau! De aici toate deviaţiile care au apărut în ultimul timp cu privire la om, căsătorie, sexualitate…”
Domnul Cornel Bărbuţ a făcut o prezentare a Asociaţiei de familii catolice „Vladimir Ghika”, subliniind necesitatea ca familiile să se unească în asociaţii şi să-şi asume modele de valori.
„Doar împreună, spunea domnul Bărbuţ, familiile se pot apăra de ceea ce le ameninţă. Doar împreună, în Biserică, ca o familie de familii, putem face experienţa comuniunii din Sfânta Treime, care este comuniune de persoane.”
În prezentarea sa, Nicola Speranza a avertizat că Europa se află deja într-o „iarnă demografică”. „Europa, spunea domnul Nicola, se sinucide! Trebuie să recunoaştem că nu există dezvoltare sustenabilă fără aportul familiei. O democraţia prost înţeleasă a condus de cele mai multe ori la cretinocraţie!”
Ultima conferinţă a revenit părintelui Juan José Pérez-Soba, care a spus că „misiunea Bisericii este aceea de a forma familiile nu doar prin transmiterea anumitor teorii-învăţături, ci trebuie să le ajute să trăiască prezenţa lui Isus Cristos. Noi nu trebuie să predicăm familiilor, ci trebuie să predicăm împreună cu ele. Deviaţiile de astăzi cu privire la om şi familie nu trebuie contracarate prin violenţă, ci prin exemplul familiilor frumoase. Nu se poate corecta ceva folosindu-te de ceva la fel de infam, cum este violenţa, ci prin exemplul bun. În pastoraţia pe care o facem trebuie să ţinem cont şi de familii. Fiecare parohie să aibă măcar un grup de familii. Dacă omul de astăzi trăieşte în criză, aceasta este în primul rând o criză a emotivismului. Trăim din emoţii neţinând cont că trebuie să lucrăm la formarea noastră afectivă. De aici individualismul, fragmentarismul, analfabetismul emoţional”.
Pe tot parcursul întâlnirii s-a celebrat zilnic Sfânta Liturghie, s-au făcut diferite rugăciuni în comun, discuţii pe grupuri şi mai apoi împărtăşiri în plen, s-a făcut o prezentare a succintă a activităţilor cu familiile din cadrul fiecărei Conferinţe Episcopale şi s-a vizitat Parlamentul României.
Punctul culminant a fost vizita întregii delegaţii la Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, unde ÎPS Aurel Percă şi PS Cornel Damian ne-au primit cu bucurie şi s-au rugat împreună cu noi. După celebrarea rugăciunii vesperelor, ÎPS Aurel i-a binecuvântat pe cei prezenţi cu relicva spinului din coroana lui Isus, relicvă pe care a avut-o mult timp fericitul Vladimir Ghika.
În ansamblu întâlnirea a fost una rodnică, participanţii putând să ofere din experienţa proprie şi să se îmbogăţească din conţinutul conferinţelor.
În cuvântul de încheiere, PS Leo Cushley, preşedintele Comisiei pentru Familie şi Viaţă, din cadrul Consiliului Conferinţelor Episcopilor din Europa, ne-a încurajat să lucrăm pentru familii cu familiile, să nu ne descurajăm în ciuda tuturor provocărilor: „Cristos a învins lumea! Ca atare misiunea noastră este de a rămâne calmi şi de a privi «spectacolul» ei ca şi cum am şti deja rezultatul. Noi suntem instrumente, să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin noi. A sta alături familiilor înseamnă a-l oferi lor în fiecare moment pe Dumnezeu. Nu vă temeţi să-l oferiţi pe Dumnezeu!”
Pr. Felician Tiba Oficiul pentru Pastoraţia Familiei
Într-adevăr, ce frumos sublinia papa: bunicii visează atunci când nepoţii lor cresc, când merg înainte, iar nepoţii au curaj atunci când îşi trag rădăcinile de la bunici.
Fiind cu toţii parte din marea familie a lui Dumnezeu, care este Biserica, şi conştientizând fiecare rolul pe care îl are în Trupul mistic al lui Cristos, împreună cu Oficiul pentru Pastoraţa Familiei, vă invit, cucernici părinţi, să îndemnaţi familiile să participe la acest eveniment diecezan, cea de-a XI-a Întâlnire Diecezană a Familiilor.
36 de perechi la un singur curs nu au participat niciodată. Este pentru prima dată şi evident că meritul îl au mai ales cei care i-au sfătuit pe aceşti tineri să participe. Simpla „scuză” că nu au timp nu mai ţine! Mulţi dintre participanţi de altfel o şi recunosc, dar la final de curs: „Cum să nu, este timp pentru toate, dacă vrem! Aşa cum mergem la cursul de dans, cum mergem să discutăm meniul, să probăm şi să cumpărăm rochia de mireasă şi costumul de mire, avem timp, dar ne sperie că iar ne pune părintele să învăţăm Catehismul şi la vârsta noastră, să ne întoarcem iar ca la şcoală…!”