Un eveniment important al programului Anului Sfânt 2025, proclamat de Papa Francisc, de pie memorie, a fost „Pelerinajul Familiilor, Copiilor, Bunicilor și Vârstnicilor la Roma“, la care a participat un grup numeros și din Dieceza de Timișoara. După întoarcerea acasă, l-am rugat pe E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, președintele Comisiei pentru Pastorația Familiilor din cadrul Conferinței Episcopilor din România, să ne acorde un interviu legat de acest pelerinaj.
Faptul că în zilele de astăzi cuplurile tinere aleargă după o situație financiară care să le asigure un trai lipsit de griji crezând că banii rezolvă totul devine încet, încet o “normalitate” în lumea condusă de materialism și consumism. Puținele cupluri care aleg calea căsătoriei nu ajung să se cunoască temeinic și să-și coreleze temperamentele, dorințele și idealurile datorită faptului că în situațiile critice datorate pierderii locului de munca, a unei boli grave sau lipsa banilor, nu reusesc să-și depășească egoul și ambițiile personale încercând să treacă cu intransigență peste criza în care se află, astfel se pot ivi situații nedorite care pot cauza multă suferință. Cuvintele magice – te rog, mulțumesc, iartă-mă – fac minuni în aceste cazuri.
„Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți ….” Așa se termină poveștile. V-ați gândit vreodată cum au reușit?! Cine i-a ajutat pe protagoniștii poveștilor, pe Ea & El să treacă cu bine peste urcușurile și coborâșurile vieții?
Dacă visăm și ne dorim o căsătorie asemănătoare unei grădini minunate, rodnice, nu este timp pentru leneveală ci este necesară muncă continuă.
Biroul pentru Pastorația Familiilor din cadrul Episcopiei de Timișoara a organizat sâmbătă, 29 octombrie a.c. la Maria Radna o întâlnire diecezană pentru familii, având drept titlu insăși enunțul reflectat în titlul nostru, în limbile maghiară și română. Despre acest eveniment a relatat familia Varga din Timișoara.
„Din diferitele parohii ale Diecezei au sosit în bazilica Maria Radna familii care caută Cuvântul și iubirea lui Dumnezeu, și până la începerea Sfintei Liturghii de la ora 10.00 s-au umplut băncile bisericii. Celebrantul principal al Sf. Liturghii a fost Pr. Marin Matieș, paroh de Caransebeș, și au concelebrat încă cinci preoți. Animatorul muzical a fost corul de tineret Harmonia Christi, condus de Iustin Călin, și de corul parohiei din localitatea Dorobanți.
În omilia sa, rostită în limbile română și maghiară, Pr. paroh Marin Matieș i-a încurajat pe cei prezenți ca prin exemplul de smerenie a lui Isus să experimenteze ce înseamnă slujirea. Rugăciunile universale au fost citite în limbile română și maghiară, fiecare de către o familie, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu pentru Biserică, pentru familii și pentru cei decedați.
După Sfânta Liturghie au urmat două prelegeri în limbile română și maghiară ținute de Pr. Marco Secchi OCD, părinte carmelitan și de Pr. János Kapor, paroh de Chișineu-Criș. Din aceste prelegeri aducem câteva gânduri: ” Nu acel lucru este important, ca noi să facem ceva măreț, ci ca Dumnezeu să realizeze ceva valoros prin noi în familie, la locul de muncă sau în comunitatea în care trăim.” Un alt gând exprimat este „Primul cuvânt cheie este familia, care ne definește identitatea, rădăcinile. Apelul lansat de Papa Ioan Paul al II-lea în urmă cu câteva decenii, în scrisoarea sa apostolică, Familiaris consortio, este actual și astăzi: Familie, devino ceea ce eşti! Familie în planul lui Dumnezeu, creator şi mântuitor. Aceasta este, în primul rând, vocația familiei.” Al doilea cuvânt cheie a fost slujirea. Mulți scriitori afirmă că slujirea este o caracteristică esențială a persoanei care Îl iubește pe Dumnezeu, prin care poate fi experimentat planul minunat al lui Dumnezeu pentru lumea de astăzi. Isus spune: „… Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.” Astfel, slujirea noastră nu este egoism, nu este un comportament superficial, ci o expresie a recunoștinței noastre față de Dumnezeu.
Slujirea este sacrificiu. Cum pot să-l fac pe celălalt mai fericit? Ce înseamnă pentru mine iubirea necondiționată? Vrei cu adevărat să fii un soț bun, o soție bună? Caut modalități cum aș putea să îl fac pe celălalt fericit? Îl accept așa cum l-a creat Dumnezeu, așa cum și l-a imaginat Dumnezeu să fie? O întreagă viață nu este suficientă pentru a ne cunoaște partenerul! Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru că tocmai pe el / pe ea trebuie să-l / să o fac fericit/ă.Trebuie să clarificăm în mod constant următoarele întrebări: Ce îți place în mine? Din punctul tău de vedere care sunt valorile mele? – Ce te face să te bucuri când mă vezi? – Pentru ce ești cel mai recunoscător lui Dumnezeu în legătură cu mine? – Ce este dificil pentru tine în relația noastră? (Mai devreme sau mai târziu o să-mi spui asta, doar pe un alt ton, la alt volum). Prima și cea mai importantă slujire este slujirea partenerului tău. Atunci când vedem în soț/soție subiectul principal al slujirii noastre, este mai ușor să suportăm greutățile de zi cu zi. A doua slujire este slujirea copiilor. Ei sunt cei mai importanți discipoli. A treia slujire este cea de la locul de muncă. Pot să-i ajut pe colegii mei cu experiența mea de viață sau, dacă nu, mă rog pentru ei? Cât de mult ne rugăm unii pentru alții? Ce facem pentru mântuirea membrilor familiei? Îi port în rugăciunile mele?
În cadrul discuțiilor în grupuri mici, participanții au căutat răspunsuri la următoarele întrebări: – Familia este o comunitate de viață și de iubire. Cum trăiesc această vocație și această slujire în familia mea? Slujirea noastră este o expresie a iubirii. Ce mă poate ajuta ca iubirea mea să fie necondiționată? Unde și când am experimentat o astfel de slujire plină de iubire?
În cadrul atelierelor de după-amiază, participanții au dezbătut și alte subiecte, cum ar fi: rolul Cuvântului lui Dumnezeu, dragostea de familie, a fi credincios în lucruri mici.
Timpul a zburat repede, iar după-amiază cei prezenți s-au reîntâlnit în bazilică pentru rugăciunea de încheiere, mulțumind lui Dumnezeu pentru orele petrecute aici împreună. Pentru noi, această zi a însemnat foarte mult, pentru că după 37 de ani de căsnicie încă mai trebuie să lucrăm la relația noastră. Mulțumiri și recunoștință organizatorilor!
Un eveniment important al programului Anului Sfânt 2025, proclamat de Papa Francisc, de pie memorie, a fost „Pelerinajul Familiilor, Copiilor, Bunicilor și Vârstnicilor la Roma“, la care a participat un grup numeros și din Dieceza de Timișoara. După întoarcerea acasă, l-am rugat pe E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, președintele Comisiei pentru Pastorația Familiilor din cadrul Conferinței Episcopilor din România, să ne acorde un interviu legat de acest pelerinaj.
Faptul că în zilele de astăzi cuplurile tinere aleargă după o situație financiară care să le asigure un trai lipsit de griji crezând că banii rezolvă totul devine încet, încet o “normalitate” în lumea condusă de materialism și consumism. Puținele cupluri care aleg calea căsătoriei nu ajung să se cunoască temeinic și să-și coreleze temperamentele, dorințele și idealurile datorită faptului că în situațiile critice datorate pierderii locului de munca, a unei boli grave sau lipsa banilor, nu reusesc să-și depășească egoul și ambițiile personale încercând să treacă cu intransigență peste criza în care se află, astfel se pot ivi situații nedorite care pot cauza multă suferință. Cuvintele magice – te rog, mulțumesc, iartă-mă – fac minuni în aceste cazuri.
„Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți ….” Așa se termină poveștile. V-ați gândit vreodată cum au reușit?! Cine i-a ajutat pe protagoniștii poveștilor, pe Ea & El să treacă cu bine peste urcușurile și coborâșurile vieții?
Dacă visăm și ne dorim o căsătorie asemănătoare unei grădini minunate, rodnice, nu este timp pentru leneveală ci este necesară muncă continuă.
