Foto: Vatican Media

Sfântul Părinte a primit azi în audiență comunitatea academică a Institutului Teologic ”Ioan Paul al II-lea” pentru Științele Căsătoriei și Familiei, însoțită de marele cancelar și de rectorul  acestuia, arhiepiscopul Vincenzo Paglia, respectiv, mons. Philippe Bordeyne.

Audiența a marcat cinci ani de la reînnoirea statutelor acestui Institut, înființat de Ioan Paul al II-lea în 1981, din convingerea că ”fără ingenuitate și fără supunere, cultura credinței este chemată să se confrunte cu transformările care marchează conștiința actuală a raporturilor dintre bărbat și femeie, dintre iubire și generare, dintre familie și comunitate”. În același timp, papa a remarcat că trăsătura ”pontificală” a Institutului presupune disponibilitatea ”de a sluji Biserica în brazda ministeriului lui Petru”. De aceea, ”ar face o greșeală gravă cel care ar citi legătura reînnoită a acestuia cu magisteriul viu în termeni de contrapunere la misiunea primită la înființarea sa inițială”. 
Papa Francisc: ”Misiunea Bisericii solicită astăzi cu urgență integrarea teologiei legăturii conjugale cu o mai concretă teologie a condiției familiale. Turbulențele inedite, care în acest timp pun la încercare toate legăturile familiale, cer un discernământ atent pentru a capta semnele înțelepciunii și milostivirii lui Dumnezeu. Noi nu suntem profeți de nenorocire, ci de speranță. De aceea, în a considera motivele de criză, nu vom pierde niciodată din vedere și semnele consolatoare, uneori mișcătoare, ale capacităților pe care legăturile familiale continuă să le arate: în favoarea comunității de credință, a societății civile, a coexistenței umane. Am constatat cu toții cât sunt de prețioase în momentele de vulnerabilitate și de constrângere, tenacitatea, ținuta și colaborarea legăturilor familiale”.

Pe de altă parte, ”familia rămâne o gramatică antropologică de neînlocuit a afecțiunilor umane fundamentale. Tăria tuturor acestor legături de solidaritate și de iubire învață în familie secretele sale. Când această gramatică este neglijată sau răvășită, întreaga ordine a relațiilor umane și sociale este rănită. Uneori sunt răni profunde, foarte profunde”. Papa a dat ca exemplu în această privință semnificația voluntariatului social, protecția celui lipsit de apărare și fraternitatea”. De aceea, ”calitatea căsătoriei și a familiei decide calitatea iubirii fiecărei persoane și a legăturilor din însăși comunitatea umană. Este responsabilitatea atât a statului cât și a Bisericii să asculte familiile în vederea unei proximități afectuoase, solidare și eficace, să le susțină în munca pe care deja o îndeplinesc pentru toți, încurajând vocația lor pentru o lume mai umană, adică mai solidară și mai fraternă”.
Papa Francisc: ”Trebuie să păstrăm familia, dar nu să o încătușăm, să o facem să crească așa cum trebuie să crească. Să fim atenți la ideologiile care se amestecă pentru explica familia din punct de vedere ideologic. Familia nu este o ideologie, este o realitate. O familie crește prin vitalitatea unei realități. Dar atunci când vin ideologiile să explice sau să vopsească familia se întâmplă ceea ce se întâmplă și se distruge totul. Există o familie care are acest har, un  bărbat și o femeie care se iubesc și creează, iar pentru a înțelege familia trebuie mereu să mergem la concret, nu la ideologii. Ideologiile ruinează, ideologiile se amestecă pentru a face o cale de distrugere. Fiți atenți la ideologii!”.

Desigur, a reluat papa, ”nu trebuie să ne așteptăm ca familia să fie perfectă pentru a ne ocupa de vocația ei și a încuraja misiunea ei. Căsătoria și familia vor avea întotdeauna imperfecțiuni, până când nu vom fi în cer. (…) Cu toate acestea, noi îi înmânăm Domnului însăși imperfecțiunea noastră pentru că a scoate din harul sacramentului o binecuvântare pentru creatura căreia îi este încredințată transmiterea sensului vieții, nu doar a vieții fizice, este posibilul lui Dumnezeu. 
Papa Francisc: ”Mult, în această societate plină de crăpături, depinde de regăsita bucurie a aventurii familiale inspirate de Dumnezeu. Timp de treizeci de ani, întruparea Fiului Unul Născut a însemnat a locui și a se înrădăcina în legăturile familiale și comunitare ale firii sale omenești. Nu era un simplu timp de așteptare, era un timp de înțelegere cu condiția omenească cea mai obișnuită, în care locuia cu privirea îndreptată spre cele ce sunt ale Tatălui (cf. Lc 2,49). (…) Domnul să însoțească pasiunea credinței voastre și rigoarea inteligenței voastre în îndatorirea formidabilă de a susține, a îngriji și a înveseli – da, a înveseli – această binecuvântare creaturală și eclezială, care este familia!”.

Adrian Dancă

Sursa: www.vaticannews.va