Pentru sărbătoarea Bunei Vestiri, am pregătit o compilație pentru ziarul nostru săptămânal sub titlul Fețele (multicolore) ale maternității în care le-am întrebat pe mame și mame în devenire despre maternitate. Ca parte a compilației, editorul Zsófia Szász, o mamă a doi copii, și-a împărtășit gândurile.
Szász Zsofia și copii. Foto: Szász István Szilárd.
Fiu, fii, diferența este doar o literă, și totuși înseamnă mult mai multă viață, dragoste și bunătate. Și, desigur, provocare, îngrijorare și responsabilitate. Un amestec dulce dintre acestea înseamnă pentru mine maternitate. Scriu aceste rânduri ca o proaspătă mamă a doi copii, deoarece acum exact șase săptămâni – față de momentul scrierii acestui articol – s-a născut al doilea băiețel al nostru și am devenit o familie de patru (+ un câine).
În urmă cu șase săptămâni, când s-a născut un băiețel, nu numai că s-a născut o persoană, nu numai că singurul copil a devenit frate mai mare, dar am avut și eu ocazia să renasc puțin ca mamă. Sunt atât de recunoscătoare că am putut experimenta din nou sarcina. Nouă luni de așteptare a unui copil a fost ceva mai greu de data aceasta, tocmai pentru că știam „ce aveam de pierdut”. A existat în același timp un sentiment de familiaritate, din moment ce deja am experimentat o dată sarcina, știu multe despre proces, dar încă îmi era frică, pentru că eram deja mai conștientă de pericole și complicații. La fel, pregătirea pentru naștere a fost mai grea: din moment ce știam deja cum este să aduc un copil pe lume, îmi era mult mai frică de orele grele care mă așteptau. Tocmai uitasem că, în calitate de mamă, atunci când naștem, nu numai că simțim durere, ci și dobândim o forță și o încredere nemăsurată. Nașterea este un miracol pentru a doua oară. Nașterea fiului meu a ajuns să fie una dintre cele mai importante experiențe împărtășite cu soțul meu.
Cu cel de-al doilea copil, pot experimenta din nou multe lucruri pe care nici nu știam că îmi lipsesc: miros de bebeluș, haine minuscule, co-sleeping, alăptare. Este bine să te minunezi de dezvoltarea unei persoane mici în fiecare zi și să te bucuri de fiecare lucru mărunt, de exemplu când zâmbește în somn sau doarme șase ore o dată.
A avea doi copii are, de asemenea, multe lucruri noi (și câte lucruri nu am experimentat încă). De exemplu, lângă fiul meu mai mic, văd deja cât de mare este fiul meu cel mare de doi ani și jumătate. Este un sentiment grozav să vezi dezvoltarea relației dintre cei doi băieți, pe măsură ce cel mai mare îl sărută și îl mângâie pe cel mic – deși puțin neglijent. Și, desigur, există provocări. În primele zile, am fost îngrozită să mă gândesc cum aș fi capabilă să fiu atentă la lucrurile importante și grija altei persoane? Din fericire, până acum a avut succes (și va continua cumva), dar eu am cel mai bun partener în asta, soțul meu. Numărul de sarcini a crescut, iar timpul liber a scăzut. Eu și soțul meu îi spunem timpul de aur când ambii copii dorm în același timp. Acesta este momentul în care am timp pentru mine, pentru noi înșine și pentru lucrurile care au mai rămas de făcut.
Cu cei doi copii sunt uneori însoțită de sentimente duble. Pe de o parte, experiența cu băiatul meu cel mare îmi dă un sentiment de calm și încredere ca părinte. Pe de altă parte, fiecare copil și fiecare situație sunt diferite, așa că nu știu niciodată soluția perfectă.
Există un alt sentiment ciudat. Pe de o parte, mi se pare atât de natural că s-a născut fiul meu mai mic, încât nici nu știu cum am putea trăi fără el. Cu toate acestea, privind în urmă, m-am simțit completă și când aveam „doar” un copil, sau când eram „doar” soț și soție. Acum știu cât de adevărat este ce am citit la un blogger, că al doilea copil umple un gol despre care nici nu știam că există.
Fiilor mei li s-au dat numele Mátyás și Máté ca al doilea prenume, ambele semnificând darul lui Dumnezeu. Sunt infinit recunoscător pentru „aceste” daruri și, deși cu doi copii nu doar dragostea, ci și numărul sarcinilor crește, știu și sper că Dumnezeu ne va da suficientă putere și răbdare.
Zsófia Szasz
Articolul a fost publicat în secțiunea focus a numărului de duminică din 26 martie, ca parte a compilației „ Spune da unei vieți noi, îngrijeste, educă”.
Lacrimi de bucurie, voie bună, creativitate și ouă roșii pictate. Parcă timpul s-a oprit în dimineața de 30 martie, când sala de club a Căminului de bătrâni Szent Erzsébet din Gyergyószentmiklós s-a umplut de copii cu ochi strălucitori, plini de curiozitate și emoție. Au ajuns la timp, iar surpriza a fost cu atât mai mare când au fost întâmpinați și de ursulețul Panda, care s-a așezat alături de ei la pictat ouă. Copiii erau încântați și nerăbdători să descopere cine va intra pe ușă și cu cine vor lucra. Știau că au fost invitați să picteze ouă roșii și să participe, alături de vârstnici, la o activitate creativă comună.
În perioada 10–11 martie 2026, la inițiativa Preasfinției Sale József Csaba Pál, episcop de Timișoara și președinte al Comisiei pentru Familie din cadrul Conferinței Episcopilor din România, a avut loc, la Centrul Spiritual Manresa, întâlnirea responsabililor pentru pastorația familiilor din diecezele și eparhiile din România, alături de familii voluntare. Au participat 72 de persoane din întreaga țară.
Soarele și adierea blândă a vântului ne mângâie în timp ce stăm la coadă, șerpuind pe lângă Porta Angelica, în această zi de octombrie. Zâmbind unul altuia, cu greu putem crede, în mijlocul forfotei din Vatican, că ne vom întâlni cu Sfântul Părinte, Papa Leon al XIV-lea, căci vom participa la ultima sa audiență generală din octombrie. O mare binecuvântare ne așteaptă: ne va binecuvânta căsătoria.
Fiii și fiicele diferitelor națiuni ne îndeamnă cu bunătate să înaintăm în rând, văzând că – îmbrăcați pentru a doua oară în hainele noastre de mire și mireasă – acest moment este pentru noi o ocazie unică, iar locul care ne este pregătit în piață este unul deosebit.
